Tag Archives: drepturi si libertati

Rojava

Rojava

La intersectia dintre Kurdistanul de Vest si Siria de Nord se intampla Rojava. In limba kurda rojava = vest. Cand auzi de Siria ca roman probabil ca incerci sa faci niste conexiuni aproape de contextul tau direct. Criza refugiatilor si americanii care dau cu bombe in a nutshell.

Daca te dai si pe Facebook iti mai apar in News Feed filmulete despre ororile happening right now in Syria: copii morti de bombe sau de foame, familii nevoite sa isi paraseasca casele in cautarea unui loc sigur si oamenii putini care incearca sa ajute oameni multi si multi-stress. Va e cunoscuta imaginea asta?

Daca iti plac documentarele si ai o oarecare aplecare spre a cunoaste lucruri inafara lentilei main stream media, deja ti-ai dat seama ca faptic tertipuri de genul ‘toti arabii sunt o apa si-un pamant’ sau ‘americanii vor sa-i civilizeze si ei nu si nu’ sau ‘omfg vine Statul Islamic sa ne radicalizeze copiii’ sunt fix asta: tertipuri… de doi lei, I might add.

Modelul revolutiei sociale din Rojava e one-of-a-kind as zice. Pe scurt in timpul razboiului civil din Siria inceput prin 2012 o coalitie predominant kurda condusa de Partidul Sindicalist Democrat, impreuna cu cateva grupuri kurde, arabe, siriene-asiriene si turkmene si-au pus in minte sa isi faca propria constitutie pentru o regiune autonoma, in vreme ce evident s-a incercat ‘mentinerea pacii’ in regiune. Tot struggle-ul asta a avut ca produs infiintarea Federatiei Democratice a Siriei de Nord (FDSN) in 2016.

Ceea ce este inedit in toata treaba asta este rolul pe care l-au jucat femeile pe campul de lupta, in sistemul politic nou-format si in implementarea socialismului libertarian (bazat pe descentralizare, egalitate de gen si nevoia de guvernare directa printr-un soi de democratie directa).

Cand masurile opresive ale regimului Assad le-au ajuns la os oamenilor astora, ei au decis, prin Constitutia Rojava, ca libertati care le fusesera luate incet, dar sigur, precum libertatile culturala, religioasa si politica sa fie redate poporului prin lege. Mai mult decat atat, constitutia sustine explicit egalitatea de sanse si libertatea femeilor, cu scopul eliminarii discriminarii de gen impamantenite pe acele meleaguri.

Revolutie sociala, revolutie sociala, dar care sunt aspectele concrete ale realitatii nord-siriene care au fost schimbate semnificativ? Well, it goes like this:

  • economie auto-suficienta bazata pe agricultori si cooperativele de productie;
  • democratie directa in care fiecare cetatean are sansa sa isi spuna of-ul si sa contribuie la asigurarea procesului democratic;
  • drepturi pentru minoritatile etnice reflectate in educatie: kurzii si asirienii pot invata in limbile lor materne in sistemul scolar de stat;
  • paradigma exclusiv punitiva din sistemul de justitie a fost inlocuita cu una de justitie restaurativa;
  • drepturi pentru femei: centre pentru femei victime ale violentei domestice, violenta sexuala sau alte forme de violenta; reducerea semnificativa casatoriilor cu minore, poligamiei si a crimelor de onoare sustinute de o baza legislativa; promovarea leadeship-ului feminin;
  • libertati religioase care le permit oamenilor din zona sa se casatoreasca civil independent de apartenenta lor religioasa.

Misto, nu? Iti cam trebuie niste multe perechi de coaie sa fii parte dintr-o miscare de genul. Care se poate traduce si intr-o mentalitate de genul ‘enough is enough’. Omul meu imi zice din cand in cand, si bine imi zice, ca dictaturile nu se formeaza peste noapte, ci treptat prin luarea pe rand a unor drepturi fundamentale ale populatiei. In revers, nici revolutiile sociale nu se intampla peste noapte, ci pas cu pas, manate de un puternic sentiment de nedreptate si opresiune a populatiei in raport cu un regim politic strain de valorile si nevoile oamenilor.

Asta a fost de fapt un preambul pentru urmatorul film: https://www.youtube.com/watch?v=d-TT4qAKM4w&feature=share . Se numeste: Lifelong Learners: The Education Committees (Rojava Excerpt). Pentru ca sunt un om cu educatie, care lucreaza in educatie si isi doreste ca educatia sa fie o masura de eliberare a maselor, nu de oprimare a lor, va invit sa va uitati la acest film.

Nu trebuie sa fiti de acord cu tot ce se intampla acolo, dar daca in timp ce va uitati va treziti ca va scapa un ‘hmmmm…’ sau vi se ridica vreo spranceana insotita de un bec luminos deasupra capului, atunci e basically a good use of your time.

Ce vrem pana la urma de la sistemul de educatie romanesc actual? Sa faca ce? Analfabeti functionali cu diploma de studii superioare pe banda rulanta? O elita migratoare care rupe usa imediat dupa ce isi arunca-n aer palariuta de absolvire a facultatii in cautarea ‘pasunilor verzi de peste gard’? Sau vrem niste oameni care sa gandeasca pe cont propriu si sa contribuie la recladirea unei societati in care predomina apasator tacerea si resemnarea ca ‘asa e frate in Romania’?

Dimineata de dupa

Dimineata de dupa

Azi-noapte, ca prin vis, dupa ce ne-am intors acasa, in timp ce zaceam intre veghe si somn in patul nostru mult prea tare (pe bune, e prea tare pentru spatele meu) il aud citind cu voce grava: “Turkish police still searching for attacker after at least 39 shot dead in assault on New Year’s Eve party in district of Ortakoy”.

Fucking shit! De ce mah? De ce? Intrebari retorice demne de o minte adormita intr-un corp obosit post-revelion. Eu mi-am cumparat bilet pentru sfarsitul lui ianuarie pentru Istanbul, pentru a fi alaturi de una dintre prietenele mele foarte bune, la nunta ei. Ce e de facut in situatia asta?

Impulsivitatea si neinfricarea (pe alocuri inconstienta) din mine strigau: Da-i in pizda ma-sii si du-te sa-i fii alaturi, ca e nunta ei! Esti prietena ei si vrei sa fii acolo cu ea, parte din ritualul ei de trecere!

Cumpatarea si ratiunea contracarau: In pana mea, vrei sa mori pe acolo ca proasta? Da, e prietena ta, numai ca de mai bine de 6 luni Istanbulul nu mai e o zona prietenoasa nici cu populatia conlocuitoare, daramite cu strainii.

Va intelege! Cu siguranta ea va intelege… Eu mai putin! Imi e teribil de greu sa inteleg valurile de violenta care se revarsa in ultima vreme. Si totusi incerc. Razboi si pace, nu? Pace am tot avut cateva zeci de ani bune. Acum e vremea razboiului. A bombelor, atacurilor, si a ganditului de doua ori inainte de a te decide sa pleci undeva… oriunde.

Atacul din Ortakoy a avut ca justificare o lege care zice ca sarbatorirea noului an in Turcia nu corespunde cu credinta locului. Fantastic! Nenea care a impuscat stanga-dreapta era imbracat in Mos Craciun… Un mis-en-scene de toata frumusetea.

Am fost in Istanbul pe vremea in care puteai sa te plimbi nestingherit pe strazi admirand ineditul locurilor fara gandul ca s-ar putea sa mori de mana vreunui om care lupta pentu credinta. Fiecare lupta pentru ceva. Unii pentru credinta. Altii pentru libertate.

Eu lupt pentru echitate. Fara bombe, dar cu vorbe multe in rafale repe-ta-ta-te. Am prietene in Turcia care oricat de acasa ar fi acele taramuri pentru ele, amenintarea cu moartea a devenit atat de apasatoare incat vor trebui sa plece altundeva sa-si regaseasca siguranta.

Pe de alta parte, imi zicea al meu om ca a citit el undeva ca Romania a avut un varf de flow migrator intr-un timp foarte scurt fara a se pune problema de amenintare a integritatii fizice. Oameni care au plecat in alte tari, nu fugind de razboi, ci mai degraba de versiunile proprii in care se afundau fara scapare in locurile de bastina.

Dupa un somn lung si adanc, m-am trezit duminica, 1 ianuarie, intr-o zi cu soare si cer senin. Mi-am baut prima cafea pe 2017 si am conversat despre verzi si uscate in doi. Deschid laptop-ul si citesc: “The LGBT fraud has been exposed, and they’re definitely not happy about it”. What? Citesc articolul, rastindu-ma pe alocuri la monitor.

Adica cum adica? Cica comunitatea activista LGBTQ din State a fost asaltata de “two bombshells” care au zdruncinat castelul de carti de joc intesat cu mituri despre realitatile afinitatilor sexuale si de gen. Nu stiam exact daca sa rad sau sa plang in fata dezinformarii in masa, asa ca am citit mai departe.

Primul “bombshell” pare-se ca e un studiu condus de vreo doi psihiatri ale carui concluzii au fost de mult bun-simt, dupa cum se poate citi si mai jos:

1. The belief that sexual orientation is an innate, biologically fixed human property – that people are “born that way” – is not supported by scientific evidence.

2. The belief that gender identity is an innate, fixed human property independent of biological sex – so that a person might be a ‘man trapped in a woman’s body’ or ‘a woman trapped in a man’s body’ – is not supported by scientific evidence.

3. Only a minority of children who express gender-atypical thoughts or behaviour will continue to do so into adolescence or adulthood. There is no evidence that all such children should be encouraged to become transgender, much less subjected to hormone treatments or surgery.

4. Non-heterosexual and transgender people have higher rates of mental health problems (anxiety, depression, suicide), as well as behavioral and social problems (substance abuse, intimate partner violence), than the general population. Discrimination alone does not account for the entire disparity.

Am citit concluziile de vreo trei ori incercand sa inteleg de unde a aparut elementul de inovatie.

1. Cum ar putea oare sa fie orientarea sexuala innascuta? De unde si pana unde? Asta cu you don’t choose who you like e adevarata cu unele amendamente bineinteles. Interesele, sursele placerii si socializarea sunt niste treburi asa mai complexe pe care nu le faci de cum ai fost expulzat din burta mamii. Iti trebuie niste experienta, niste atasament, niste timp sa iti dai seama ce iti place si de ce sau fara de ce.

2. Mai mult decat atat, cum sa fie identitatea de gen innascuta? Cand si identitatea in ansamblul sau se dobandeste in timp si dupa multe incercari si crize identitare.

3. Copiii incearca diferite comportamente, ca mod de invatare tipic skinnerian frateeee: incercare si eroare… si incercare si eroare… si tot incercare. Pana cand se prind ce prinde la ei si ce nu. Asa ca da, pot la 6 ani sa zic ca io sunt un baiat ferecat in corpul unei fete, asta nu inseamna ca a doua zi ai mei parinti, “in semn de respect si parenting responsabil”, trebuie sa ma includa in procesul de schimbare de sex! WTF people!

4. Iar asta cu tulburarile psihice in cadrul comunitatii non-heterosexuale prin comparatie cu cea heretosexuala, e ca si cum ai spune ca vara nu ninge. Prieteni dragi, evident ca vara nu ninge, pentru ca asa cum bine spunea un nene: Iarna nu-i ca vara! Non-heterosexualitatea nu e norma statistica, adica e minoritate, adica e diferenta. Cand nu esti la fel cu ceilalti (adica diferit), trebuie sa inveti sa faci fata situatiei asteia. Mecanismele de aparare aici pot fi diverse ca natura si grad de maturitate. Si da, abuzul de substante, agresiunea si auto-vatamarea sunt aparari, nu dintre cele mai izbutite dar sunt tot aparari psihice in fata stresul de a fi diferit intr-o mare de identici.

Al doilea “bomshell” cica a fost o doamna sus-pusa in APA, care mai e si activist lesbian, care a zis ca “sexual orientation is fluid and not unchangeable”. Wow! Nu pe bune? As fi crezut ca mitul asta cu fixitatea orientarii sexuale a fost dezamorsat prin anii ’50 de Kinsey care a pus pe un continuum heterosexualitatea si homosexualitatea, afirmand (cu ceva background de cercetare la activ) ca nu prea exista cazuri de heterosexuali 100% sau homosexuali 100%.

Punand in balanta aceste doua articole, unul despre lupta pentru credinta intr-o Turcie transfigurata dupa puci-ul din vara trecuta, celalalt despre lupta pentru fapte, nu mituri, in promovarea drepturilor minoritatilor sexuale, ajung sa ma intreb pana cand vom fi manati in lupta de excese de orice fel?

In razboi cica totu’-i permis, dar hai sa ne folosim si ratiunea daca tot e acolo! Da, e misto pasiunea, dar de una singura, orbeste tot. Mai ales atunci cand e fata-n fata cu ceva ce doare tare… cum ar fi credinta, cum ar fi identitatea, cum ar fi mostenirea culturala, cum ar fi dreptul la libera exprimare…

Sa ne traiti, Vasile si Vasilica! Poate ne ajutati sa ne luptam mai cu cap pentru lucrurile in care tot ne batem cu pumnu’-n piept ca credem atat de tare!