Tag Archives: io

Arta de a ne da cu stangu’-n-dreptu’

Arta de a ne da cu stangu’-n-dreptu’

Trebuie sa recunoasteti ca pentru unii dintre noi (nici nu indraznesc a da nume… ;)) devine o adevarata arta. Cea de a ne da singuri cu bata peste gioale. De a ne taia craca de sub picioare tocmai cand simtim ca ne apropiem de ceva maret.

Autosabotajul pare a fi cea mai noua indeletnicire a omului modern. Si nevrotic. Lucrurile merg prea bine ca sa fie si autentica toata treaba. Ia sa ne dam un pumn in gura sa vedem: E vis sau e realitate? In realitate tu ramai ca bou’ sau dupa caz vaca cu botu’ spart si momentul tau de glorie trece pe langa tine facandu-ti cu mana. Sau copita.

Nu contest ca viata poate deveni… alunecoasa… uneori, dar de aia s-a inventat sarea grunjoasa. Sa o imprastiem peste viata atunci cand simtim ca parca se apropie o cadere cu rupere de… vise.

Cautarea nodului in papura dateaza de cand lumea si pamantul. De fapt, de cand s-a descoperit ca papura e papura. Si atunci s-a gasit unu’ care a zis:

Fuck that shit, vreau sa gasesc un nod in papura!

Si s-a inhamat omul la munci grele, care i-au luat zile, nopti, sudoarea fruntii si nervii creierilor capului. La final, parca nici nu mai conta daca nodul exista sau nu. Pentru el. Era prea obosit de atata cautat.

Ma, da’ papura? S-a intrebat cineva vreodata cum s-o fi simtit papura aia sa fie atat de intens scarmanata dupa noduri? Oare nici unul dintre cei doi participanti la actiune sa nu se fi simtit bine? Cel mai probabil!

Atunci de ce papura ma-sii ne incapatanam sa ne botim vietile cu tot felul de nimicuri? Cand am putea pur si simplu sa traim si sa-i lasam si pe altii sa traiasca. Fiecare pentru el. Nimeni in locul celuilalt.

Aaaaah! Stai asa, c-am prins un fir… logic de asta data. Sa fie oare de vina faptul ca noi, oamenii moderni, care traim in aceasta era a tehnologiei, am uitat oare niste lucruri de baza intr-ale convietuirii, astfel incat ne vine greu sa traim pentru noi si sa ii lasam si pe cei din jurul nostru sa traiasca?

Ehehehe! Cre’ca am dat peste o mina de aur care merita exploatata pana cand aurul va straluci in lumina cunoasterii.

Cum e sa traiesti pentru tine?

Egoist… Poate!

Natural? Si asta.

Fara sens? Uneori.

Singuratic? De cele mai multe ori.

Sanatos? Categoric.

Dar si atunci cand apare, ca o boare, cineva care se infiltreaza precum trupele speciale in gandurile tale si iti pune microfoane ascultandu-ti cu atentie fiecare respiratie, atunci apare jocul de picioare… ala de dat cu stangu’-n-dreptu’ bineinteles. Ce mai vrea si asta de imi sta prin ganduri?

Io am treburi mai importante, cum ar fi sa salvez lumea, sa militez pentru drepturile omului si sa imi cladesc un viitor (din caramida!), n-am timp de distrageri de atentie. Ba da’ in acelasi timp mintea ta se simte mai relaxata un pic. Are musafiri. Scoate dulceata aia buna si pregateste o carafa cu apa rece.

Sufletul iti e pe la gura cautand sa vada daca nu cumva… Nu era el, mi s-a parut! Matele-ti chioraie de parca n-ai mancat de cand cu nemtii.

Dar te tii tare. Ia sa terminam cu prostiile! Suntem oameni in toata firea. Am trecut de dragalasenii si chicoteli adolescentine. Suntem seriosi. Si scortosi. Si plicticosi. Ah, asta nu! Suntem chiar foarte interesanti.

Ba, boule sau vaco (dupa caz!) daca bate cineva bate la usa ta aia super-interesanta gen

CIOC! CIOC!,

cel mai firesc lucru pe care il poti face e sa intrebi

CINE-I ACOLO?

Daca de partea cealalta se aude o voce gatuita, dar sincera care zice

IO!,

te poti simti indreptatit(a) sa zici

IOI! 😉

Morala: Vorba lunga, saracia omului! Excesul de rationalizare dauneaza grav igienei mentale…

Ora de bezna

Ora de bezna

5:45

Io lipita de fotelul visiniu cu ochii beliti in monitor la nush ce grozavie de pe www
Muma intra in casa cu nenumarate sarsanale agatate de cele doua membre superioare
Io dau sa ma ridic sa gonesc intr-ajutorarea mumei
Muma da sa faca lumina in hol apasand cu nadejde pe intrerupator
Bezna

5:46

Io ma minunez de negrul tuci recent instaurat in cascioara noastra si imi continui intentia de intr-ajutorare a mumei
Muma se leapada de cojoace si imi preda sarsanalele
Io duc cumparatura strasnica in bucatarie si ma zgaiesc prelung pe geam
Ninge
Muma orbecaie in cautarea unei lumanari in forma de gaina plasata strategic la indemana pentru cazurile fara de enel

5:58

Io schimb trei vorbe s’-un zambet cu muma despre Vodafone, nedreptate si claustrare
Muma imi replica, tot c’-un zambet si mai multe vorbe, despre frati-meu, despre vremea de afara si probabilitatea ca pana (de curent) s-o fi prins in lift
Doo femei discuta despre previzibil si imprevizibil in viata
Abstract

6:00

Muma scoate la inaintare o descoperire gastronomica de pe rafturile doldora de Mega Image: paste cu piure de rosii si morcovi
Io incep a saliva precum potaia lu’ Pavlov si cu ochi rugatori graiesc: Vreau!
Muma se avanta intr-ale gatitului in bezna, luandu-ma drept ajutor de bucatar cu ochi de pisica
Io ma preumblu prin batatura cautand diverse obiecte trebuincioase sau nu
Haos

6:15

Pastele fierb bulbucaitor, muma rade branza de zor
Io imi torn un pahar acidulat si caut strecuratoarea-n raft
Frigul strabate prin oscilobatatura geamului direct spre pantalonii mei scurti
Balele curg, pofta creste, bezna-i bezna

6:20

Se aprind luminile-n odaie, veselie mare
Io ma ridic sa sting gaina, muma sa imparta cina
Luminile se duc iar in cartier, iar cele doua femei revin la discutii marunte despre timp, viata si sens

6:32

Oala-i pregatita spre a fi servita, matele chioraie cu spor
Muma se arata multumita de agilitatea cu care a gatit la lumina lumanarii
Io o aplaud de pe margine, lasandu-i momentul de glorie sa palpaie pana la final
Vantul bate nu-l razbate, lumea da sa-i tina piept…degeaba

6:35

Muma pune romantic masa pentru a infuleca cu stil si arta pastele cu piure de rosii, morcovi si branza rasa
Io asezonez festinul cu lichide si muzica buna de iphone
Cateaua doarme-n cos neparand sa-i pese prea mult de intunericul timpuriu asternut peste noi
Lumanarile se scurg ceros

6:41

Burtile pline se odihnesc la un pahar de vorba
Cateaua sforaie nonsalant cu deriere-ul spre stapani
Viscolul se inteteste, iar bezna e acompaniata de ceva reflexii lunatice

6:46

S-a aprins… lumina… suntem salvate… de bezna
Io: Da’ era asa frumos!
Muma: Am stat mai bine de un ceas pe intuneric. Ce aveau astia de gand?
Cateaua: Huh? Ham!
Gaina de ceara: Am ramas fara cap…

Shhhh!

Shhhh!

Sunt putini artisti care reusesc prin muzica lor sa ma smulga de unde sunt in acel moment si sa ma transpuna in lumea lor. El este unul dintre aceia.

Ascultandu-l mi se ridica parul pe mine… la propriu. Si ma emotionez la contactul timpanului meu cu timbrul sau vocal. Il simt indurerat. Cred ca un om atunci cand se apuca de cantat, o face din suflet. Si in functie de ce emotie ii populeaza fiinta, pe aceea o transmite noua, celor care ne incapatanam sa-l ascultam.

Creierul meu nici nu a avut timp sa il incadreze in genuri muzicale sau sa caute posibile influente. Sufletul imi spunea doar ca muzica lui imi provoca o reactie puternica. De tristete. Dar uite, io sunt genul de femeie care e cu atat mai intrigata de stimulii care reusesc sa o impacteze profund si diferit.

Asa ca nu l-am sters de pe lista pentru ca ma intrista. Poate e ok sa experimentezi uneori si stari din astea, ca sa ai termen de comparatie cu ceea ce traiesti in restul timpului.

Habar n-am cine e el.

Ce viata a avut?

Daca s-a simtit sau nu iubit de parinti?

Acceptat de societate?

Impamantenit?

Stiu ca prin cantecul asta isi canta jalea. De a iubi pe cineva… imposibil. Noroc ca nu are si videoclip ca m-ar fi prins irecuperabil.

Cica s-a indragostit de un baiat mort. Despre care nu stie sigur daca e baiat sau fata. Poate exista ceva mai confuz de atat in inima unui baiat? Care ulterior se transforma in regretul profund al unui barbat pe care alege sa si-l cante din nou si din nou. Cu aceeasi pasiune. Cu aceeasi tristete.

Asa ca shhh… ascult inima cuiva!

Limbajele simbolice ale vietii noastre

Limbajele simbolice ale vietii noastre

Stiati ca exprimarea prin intermediul limbajului este o abilitate exclusiv umana?

Nici macar faimosii cimpanzei care par a ne semana in foarte multe privinte, nu pot articula cuvinte in propozitii cu sens si fraze coerente precum un om.

Comunicarea verbala ne face sa ne intelegem unii pe ceilalti in masura cea mai directa cu putinta.

Numai ca independent de concretetea faptelor, voit sau nu, cateodata ne indreptam spre limbaje simbolice prin care alegem sa ne exprimam de obicei emotiile. Alea bazale.

Daca suntem tristi, plangem.
Daca suntem furiosi, urlam.
Daca suntem inspaimantati, fugim.
Daca suntem bucurosi, radem.
Daca suntem surprinsi, inspiram brusc.
Daca suntem dezgustati, ne strambam dezaprobator.

Evident actiunile pot diferi in functie de asocierile libere pe care le face mintea noastra in anumite momente. Dar ce se intampla oare cand ne place ceva sau cineva? Cum ne manifestam aprecierea? Direct sau indirect? Concret sau simbolic? Dintr-o data sau treptat?

Un nea’ pe numele lui Gary Chapman s-a gandit mult si bine la toate aceste lucruri si a teoretizat 5 Limbaje ale Iubirii/Aprecierii. Metodic omu’!

Dar oare nu avem nevoie si de un pic de metoda in descifrarea corecta a actiunilor si intentiilor celuilalt? Interpretarea gresita sau pripita a actiunilor sau vorbelor celui de langa noi poate fi lejer unul dintre motivele principale pentru care cuplurile decid sa nu mai fie… cupluri.

Mai mult decat atat, momentele in care simtim ca cel de langa noi nu ne apreciaza se inmultesc cu aceeasi viteza cu care campul nostru de intelegere a modalitatilor sale de manifestare a afectiunii si aprecierii se ingusteaza sub povara unor asteptari rigide.

Dupa studii aprofundate ale catorva esantioane semnificative de populatie umana, cercetatorul nostru a clasificat limbajele afectiunii/aprecierii in 5 categorii mari si late: cuvintele de incurajare, serviciile, darurile primite, timpul acordat si mangaierile fizice.

Nu pare chiar atat de stiintifica toata treaba daca stai sa se gandesti. E chiar simpla, ca buna ziua. Numai ca exista si o ierarhizare a celor 5 in capsoarele fiecaruia dintre noi, care ne face sa ne asteptam sa primim mai mult sau mai putin din acele ceva-uri.

Cum cel mai bun cobai de testat orice minunatie de test sau teorie pentru mine sunt chiar io, mi-am facut mintenas si testul care sa imi raspunda la intrebarea: Ce limbaj conteaza pentru tine in exprimarea afectiunii/aprecierii? Si iaca clasament, dragi cititori virtuali:

1. Cuvintele de incurajare;
2. Timpul acordat;
3. Darurile primite;
4. Serviciile;
5. Mangaierile fizice.

Ce parere aveti despre asta? Sa ma duc sa ma caut? Poate m-oi gasi! Scurt pe doi urechile mele vor sa auda cat de apreciata sunt. Pentru ca asta ma alimenteaza cu energie si ma face sa inteleg pe deplin intentiile, cat si pretentiile omului apreciator! 😉

Degeaba duci gunoiul, daca atunci cand te uiti la mine nu gasesti o vorba buna cu care sa ma mangai, bai omule… :)). Timpul pe care ti-l faci si in care ma incluzi si pe mine e pretios pentru mine. Pentru ca el creeaza momente, iar momentele se transforma in amintiri care iti lasa un gust aparte de fiecare data cand te duci spre ele. Imi place la nebunie sa cumpar, sa daruiesc si sa primesc.

Cadourile, fie ca-s fara motiv (si mai bine) sau cu premeditare ma fac sa ma simt ca o copchila care primeste pentru prima data o papusa pe care si-o doreste de multa vreme. Adica imi sclipesc ochii, imi apare un zambet larg pe fata si picioarele-mi-par a nu-si mai gasi stare. Nu ma intreba ce-mi doresc sa primesc. Citeste-ma printre randuri, ca slava Domnului stii sa ma rasfoiesti, chiar si atunci cand iti apar inchisa.

In materie de servicii (secrete) nu ma voi plange niciodata cand vei vrea sa ma scapi de ceva care stii clar ca nu-mi place si pe care il poti face tu cu usurinta si pasiune. Cum ar fi schimbat de becuri, dus de gunoi, reparat de radio-uri si tot asa. Nu ma intelege gresit: pot sa le fac si io. Numai ca mai degraba as face curat, decat sa-mi prind degetele prin vreo instalatie electrica care sa imi faca parul permanent…ars :)).

Si daca la sfarsitul zilei, dupa ce mi-ai strigam in gura mare: Esti frumoasa, desteapta si sensibila!, ti-am luat 3 ore din viata sa mergem sa ne plimbam prin frig, mi-ai pitit prin vreun colt de casa ceva-ul ala mic sau mare care stii ca mi-l doream de ha-haa, ai facut lumina in baie inlocuind spotul proaspat ars… te astept sa ne imbratisam si sa ne pupam apasat! 😉

I showed you mine, now show me yours… you significant other! 😀