Pour mon ami…

Pour mon ami…

…parce-qu’il merite un joli cadeau lingustique por son anniversaire.

Si asta a fost tot ce am putut da din mine in materie de exprimare scrisa in franceza. In rest voi opta pentru romana pe care nadajduiesc ca o stapanesc un pic mai bine. Ieri m-am intalnit cu prietenul care astazi mai imbatraneste un pic. Nu ne mai vazusem de un car de vreme si mi-era tare dor sa ne punem la discutii in stilul nostru caracteristic.

Prietenii au un stil propriu de a se coplesi cu informatii si intrebari, mai ales daca nu s-au vazut de ceva vreme. Cam asa a fost si cazul nostru pentru ca in vreo 10 minute reusisem sa acoperim ce a mai facut el in ultima vreme si ce actiuni psihosociale am mai intreprins si eu de cand nu ne-am vazut.

Lejeritatea cu care se lega conversatia imi confirma inca o data de ce suntem prieteni. Pentru ca putem vorbi despre verzi si uscate fara sa tinem cont de timp si cadru, ci sa le cream special pentru acest lucru. Nemaivazandu-ne de ceva vreme, ne-am apucat sa ne si complimentam cu privire la cum aratam de zici ca era reuniune dupa 20 de ani. Oricum simpatica faza. Ne-am plimbat ce ne-am plimbat, am ras unul de celalalt, ne-am confesat, ne-am sfatuit, ne-am invartit in jurul cozii, ne-am obosit cu intrebari si asaltat cu raspunsuri.

Si culmea e ca mi-a venit ideea sa il sun sa ne vedem fara sa ma gandesc pentru o clipa ca azi e ziua lui. Dar s-au potrivit lucrurile pana la urma. Una dintre secventele cele mai faine de interactiune a fost aceea cand mai ceva ca niste mosnegi am luat-o in jos pe firul amintirilor despre perioada in care eram noi tineri, rebeli, stateam cu ai nostri si ne prindea dimineata vorbind pe net. Despre tot si toate. Despre scoala, cat de naspa e sa stai cu ai tai si sa fii controlat la orice pas mai ceva ca un pustan de 15 ani, despre viata, despre carti, despre psihologie, ipohondrie si fandaxie si tot asa.

Si adevarul e ca acele vremuri au fost tare frumoase si speciale in felul lor. Ca multe altele care le-au urmat pana cand ne-am trezit deodata mari, vorbind de joburi, copii, calatorii si credite de nevoi personale.

Asa ca, dragule, iti multumesc ca imi esti prieten si sper sa apucam sa bombanim impreuna despre crizele de varsta mijlocie si sa ne bucuram impreuna de intelepciunea cea de pe urma care sper sa vina o data cu inaintarea in varsta.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *