Tag Archives: relatii

300

300

Acum mai bine de un an am ascultat pentru prima oara melodia asta:

Nu stiu ce spune tipa, dar in capul meu tanguirile ei melodice ma duc cu gandul la iertare. La o parere de rau. La jale si dor. Nu m-am uitat la versurile traduse probabil pentru ca nu vreau sa dau drumul povestii din capul meu.

Asta este postul cu numarul 300, ceea ce inseamna ca astazi este a trei suta zi in care am ceva de spus si ma asez in fata ecranului sa-mi scriu iubirile, dorurile, ideile si zvacurile. Intamplator sau nu, tema care imi da tarcoale este iertarea… combinata cu uitarea. Tough shit!

Greu cu iertatul, dar si mai greu cu uitatul. Ceva din mine, se lupta teribil cu intelegerea faptului ca iertarea face bine la cap si suflet, iar uitarea e necesara periodic ca sa nu iti ia mintile foc de atata continut. Uitarea involuntara e prietena mea si o regasesc mazilind de la tomurile lui Zlate la numele unor oameni care nu mai fac parte din prezentul meu.

Uitarea voluntara e cu totul alta mancare de peste si fix aia e conexa iertarii. Forgive and forget! Parca asa era, nu? Mi-e atat de greu sa ma angajez intr-un demers de genul asta. Pentru ca atunci cand imi pasa ma bucur si ma infurii si trec prin toate emotiile posibile.

Iar atunci cand ma simt nedreptatita ma apuca niste draci care-s mai presus de orice putere de stapanire si intelegere. Iar dracii astia ma schimba la fata. Oamenii apropiati sufletului meu imi tot dau ghionturi din cand in cand incercand sa-mi explice cu frumosul, dar degeaba.

Degeaba, in sensul in care e clar ca totul mi se trage din ceva adancit in minte care nu poate fi indepartat doar prin interventia oprobriului public. Cunoscandu-ma, as zice ca I couldn’t care less pusa fiind fata in fata cu acest oprobriu. Senzatia de nedreptate, de inechitate, ma activeaza instant.

Schema ar fi urmatoarea:

Eveniment => Acordarea semnificatiei de ‘nedrept’ fix in cap => Furie cat casa => Privire de razboi (nu ma pricep prea bine la a-mi disimula mimica, adica te prinzi cand ma apuca dracii) => Tacere de greutatea unui pian cazut de la etajul 9  => Actiuni menite sa reinstituie dreptatea

Dificultatea majora cu care ma confrunt este sa ma pot uita un pic si la mine in toata desfasurarea asta de evenimente si sa zic ‘well, stai asa ca uite am contribuit si io cu ceva la tot mess-ul asta’. Si pentru ca mi-e greu, rareori, printr-un act asiduu de vointa si prin interventie externa ajung sa spun ‘imi pare rau’.

Razboinicii nu-si cer scuze! But then again, nu-s razboinica tot timpul, iar atunci cand ies din frame-ul asta realizez ca da, e perfect logic sa imi asum responsabilitatea pentru shit-urile mele si sa imi cer scuze. Imi ia uneori zile, caci intensitatea cu care traiesc majoritatea evenimentelor e atat de mare incat mi-e cvasi-imposibil sa fac switch de la o stare la alta si sa ‘sterg cu buretele’, sau la 5′ dupa ce ti-am sarit la jugulara sa te iau in brate declarandu-ti cele mai sincere sentimente. I cannot do it! I am not built that way!

La ce m-a ajutat pe mine toata treaba asta? Ca de obicei oamenii continua sa faca lucruri care le aduc beneficii majore. Chiar daca par total ascunse la prima vedere. Primul lucru care imi vine in minte e: ‘ba, da de ce sa imi cer io scuze?’. Adica my monkey brain (vorba unei prietene) asociaza cerutul de scuze cu slabiciunea.

Traiectoriile astea neuronale se invata. Am un sant pe creier cat China pe tema asta. Adancit de experientele in care nu mi-am cerut scuze, ba chiar am purces la quite the opposite si it turned out for the best, pentru ca guess what, atunci nici macar nu-si aveau sensul scuzele.

But it’s all so complicated, ca tot are legatura cu tot, but not quite. Partea dubioasa e ca sunt adepta infocata a principiului ‘greselii intru invatare’, dar la 5 secunde dupa ce zic asta vine gandul ‘unele lucruri chiar nu se fac’ si imi da cu firma in cap.

Hai sa le iau un pic la puricat. Greseala e parte din procesul de invatare. Skinnerian, de-a lungul vietii, inveti ca unele lucruri chiar nu se fac. Daaaar, continui sa le faci. Ca asta cu ‘nu se fac’ parca tine mai degraba de oprobriul public pe care tocmai ce l-am demontat ceva randuri mai sus. Cum de am ajuns sa-l personific?

Sau poate ‘unele lucruri nu se fac’ nu tine neaparat de perceptia pe care o lasi in jur, cat mai mult despre limitele tale interne. Reformulat ar fi ‘bai, atunci cand tu faci asta pe mine ma apuca dracii aia mari, care probabil ascund niscaiva vulnerabilitati si scheletei prin sifonierele proprietate personala’.

Iertarea la mine functioneaza ca resemnificare. Dupa ce ma adun, imi cern gandurile alea naspa si aleg sa acord o semnificatie originata intr-o realitate un pic mai larga, nu neaparat rezumata la ochianul furios prin care m-am uitat in prima instanta. Numai ca iertarea in cazul meu merge asociata cu facutul de lucruri bune.

Lucruri bune care nu neaparat ca le acopera pe cele nasoale, ci doar le lasa un pic mai in urma, mai in plan secund. Si cred ca mai are legatura cu ‘continuatul in pedalat’ de care vorbeam in postarea trecuta. Pana la urma urmei, like it or not, totul pare a fi legat de tot.

O sa continui sa invat sa (ma) iert, asa cum o sa incerc sa (ma) si uit din cand in cand… Cu intentie. Oare cand o sa ajung in Beirut si voi urca pe scarile astea, o sa simt ca pot ierta oamenii cu la fel de mult foc cu cat ma leg de ei?

 

Trip Tic Tac

Trip Tic Tac

the_night_by_03ngl12-d3iz7zg

Ticluit mesajul nascocit a ajuns
Tactil pe epiderma trupului uns
Ticaitul ceasului de perete
Tacticos s-a sincronizat cu al inimii incete
Ticalos timpul s-a lasat dus
Tacamuri si secunde rostogolite l-au rapus.

Cuvintele au pierit in surdina chitic
In miezul noptii tarzii rasuna un brotac
Iar norii se misca ametitor pe cerul frenetic
Noi sadem incolaciti, tolaniti in iatac
Sa fie cuibareala determinata genetic?
Sau doar un preambul inainte de atac?

Tic tac
Tac tic
Tatic minus un c
Tacit minus acelasi c

Lex Perplex

Lex Perplex

CE

De-ar fi ca totul sa fi fost in zadar…

Sa stii ca te iubesc fara sa-ti marturisesc,
Iar dragul ce ti-l port mai ceva ca frigul
Dus de ierni cu zapada si pomi terni,
Ma va duce catre visele cele nauce…

In care noi doi nu suntem doar niste oi,
Ci fiinte mitice preapline de stiinte,
Iar nurii mei invesmantati in blanuri
Se-ntalnesc cu al tau piept drept,

Pe cand uitatura-ti imi scalda-n adoratie faptura,

Cu ochi caprui care nu-s de deochi.

Asa ca, dragul meu, arunca zarul
Sa vedem incotro o vom lua in tandem…

Economia relationala

Economia relationala

Dau si primesc… Cum stii ca ai investit indeajuns de mult intr-o relatie? Incat sa merite…

Sa merite ce? Timpul? Efortul? Deschiderea?

Oare societatea moderna ne indeamna pe nesimtite sa ne raportam la relatiile semnificative din vietile noastre ca la niste tranzactii consumeriste? S-a terminat una… Incepe alta… Nu e bine sa ramai pe sec. Asa cum iti schimbi telefonul o data pe an ca devine “so last year” ar trebui sa-ti revizuiesti si atitudinea in raport cu your (in)significant other?

Daca ma sprijin pe-un axon sprintar pot deduce oarecum logic ca relatiile de cuplu implica un give & take constant.

Acum proportiile acestui raport dau muzica pe care se joaca meciul de putere.

Dai prea mult + Primesti prea putin => Ti-o iei.
Dai prea putin + Primesti prea mult => Te sufoci.
Dai prea putin + Primesti prea putin => Karma.
Dai prea mult + Primesti prea mult => Sufocare la patrat.
Dai cat trebuie + Primesti cat trebuie => Jackpot.

Cat trebuie pentru cine? Pentru tine… pentru celalalt? Pai la dat ar fi cazul sa te gandesti la nevoile celuilalt, cat si la (ne)putintele tale. Foarte adesea dam sub auspiciile altruismului relational, care ascunde de fapt un snop de nevoi proprii al caror termen limita de satisfacere a trecut de mult.

Cred in echitate inainte de toate. Si mai cred in dragoste mare si tare care kicks economy’s ass. Si da, chiar ne sta mai bine zambind. Sa nu facem economie la asta!

Sunset_and_moonrise_by_ahermin

Women Are Pigs!

Women Are Pigs!

it’s hard… they always do that. as soon as they get what they want, they disappear. they take advantage of me time, and time again. and i let them. sometimes i feel so dirty. used. they don’t see me as me. they see me as some sort of play thing. sometimes i just wanna be held at night. I JUST WANNA BE HELD! what happened to romantic dinners? picnics at the beach? holding hands in the park? or a cozy night with dvds and popcorn? all they think about is fucking! fucking is nice, but not like 24/7. women are pigs!

….

Titlul m-a atras in mod special, atat de special incat a trebuit sa caut si sa vad exact WHY ARE WOMEN PIGS? Si am aflat… Femeia moderna ridicata la rangul unei porcine fara scrupule sau vreo picatura de romantism. Care in sfarsit s-a prins cum sta treaba cu barbatii. S-a prins ce vor barbatii. Sa fie tratati asa cum obisnuiesc sa trateze ei femeile. In oglinda. Transparenta totala. Si cinism cat cuprinde.

Totul imbracat in fabuloasa haina a relatiilor (post)moderne. Nu ne mai indragostim ca avem teroare de atasament. Nu ne-a iubit mamica, taticul, bunica, vecina de la 7, fosta prietena pentru care ne-am julit genunchiul cerand-o (in caznicie) si care nu si-a irosit nici macar glasul spunand un fad NTZ! Ne-o tragem modern. Fara sfori inutile sau vreun fior care sa treaca mai sus de talie. Down below is safe. Towards North things get messy, shitty, unnecessarily complicated, futile, damaging, broken, done.

Avem treburi mai importante de facut in viata decat sa investim emotional intr-o relatie, cum ar fi sa muncim – Arbeit Macht Frei!, sa socializam cu prietenii de acelasi sex, sa facem acelasi sex cu prietenii de sex opus, sa crestem in inaltime spirituala, sa fim la masa la parinti in fiecare duminica, sa fim duri si impenetrabili. Pentru ca oamenii in general se simt in siguranta in preajma oamenilor impenetrabili.

Adica a alora care nu se lasa foutoutzi (scuzati-mi franceza ruginita! oh la laa… la la la la la laaa!) Aia sunt cei mai amuzanti, cei mai versatili, cei mai prietenosi, cei mai calzi (febrili, actually!) si cu care simti ca poti crea conexiuni mistice pe vecie.

Cine nu are un impenetrabil, sa-si ia un sac de ciment de la un magazin de profil si sa isi zideasca propriul specimen masculin din gospodarie care parca ar mai avea vreo crapatura in armura lui de Naitinshininarmor. Si-atunci sa vezi ce gigea-mai-mai o sa fie totul. Tu vei fi printesa lui, iar el Deneclintitul tau! Supeeeer!

Femeile zilelor noastre sunt produsele plasmuirilor fantasmagorice si alegorice ale barbatilor care nu stiu ce vor. Ele si-au luat asupra-le toate temerile, confuziile, dorintele, (ne)putintele inmagazinate de ani buni de “educatie buna” pe care mamele le-au dat-o (direct in moalele capului) odraslelor lor testosteronice. Femeile pot sa traiasca si fara de barbati alaturi.

Sunt independente, ce penele lor? Pot sa gateasca, dar aleg sa iasa in oras ca sa evite (auto)indopatul si sa promoveze eating out-ul ca eveniment social. Pot face si copii singure – ma rog, cvasi-singure, pentru ca intre timp au descoperit ca in absenta unui barbat cu OO si vorbe la el, se pot transforma si in fiinte hermafrodite care dupa ce se foot singure la cap aleg a sperm clinic and go for it. The ultimate it!

And yes, at the end of the day, while sitting nice and cozy in their own space, which they decorated with their own aesthetic eye, in their own freakin’ time, using their personal funds gathered after years of hard work, they can allow themselves the luxury to be… PIGS! Enormous and fabulous pigs!

Si sincer vorbind pana in momentul in care va aparea Adam-ul care sa isi doreasca NU neaparat sa fie the perfect (fucking) boy-toy, ci ala de iti deschide usi si te invita la o cafea inainte sa iti faca un control lingual al amigdalelor, lasati-ma sa ma zvarcolesc hedonistic in cocina mea minunata…

Auziti? Asta este sunetul tacerii ce se asterne dupa inca o zi in care femeia din mine a vrut sa traiasca ca un porc! Tupeist, dominant si… PINK!

Think Pink! 😉