Tag Archives: drag

Despre un bunic

Despre un bunic

Eu nu am avut norocul sa-mi cunosc bunicii barbati. Fiecare s-a dus in felul lui inainte sa ma nasc. Ceea ce mi-a ramas au fost pozele si povestile despre ei. Frumoase si spumoase.

Trebuie sa fie tare fain sa ai alaturi un bunic, sau poate chiar doi, care sa-ti ofere o alta perspectiva de masculinitate si paternitate pe langa cea a propriului tata.

Maine, va fi ziua de nastere a unui bunic.

El nu mai e, dar amintirea lui e mai vie si patrunzatoare ca niciodata.

Il chema Constantin.

Ii placea sa mestereasca.

Ii pregatea cafeaua sotiei sale in fiecare dimineata.

Scria frumos.

Vorbea cu grija cu nepotii lui.

Ii placea sa se plimbe pe strazi si sa explice realitatea pe intelesul copiilor.

Nu l-am cunoscut, dar m-ar fi onorat s-o fac.

Si i-as fi spus ca are de cine sa fie mandru.

Si-a crescut nepotul cu rabdare si drag.

Si el acum ii calca pe urme.

Ca si el pregateste cafeaua dimineata.

Si el mestereste.

Si lui ii place sa se plimbe pe strazi si prin piete.

Si el incepe sa isi descopere frumusetea scrisului si-n fond si-n forma.

Maine o sa fie ziua ta! La multi ani si multumesc pentru ce-ai sadit in omul meu!

A fost odata dimineata…

A fost odata dimineata…

07:00 A.M. … Suna alarma! Afurisita de alarma care face o ditamai larma in linistea asternuturilor. Soare mi se insinueaza pe obraz confirmand ca e timpul… Timpul sa il trezesc. Ma rugase de cu seara sa il ajut sa se trezeasca. Ca sa faca lucruri serioase de oameni mari dis-de-dimineata.

Lasand gentiletea la o parte, ma intorc catre el, fara sa deschid prea bine pleoapele si incep sa-l zgaltai. In tot acest rastimp vocea-mi guturala repeta insistent: Trezeste-te! Trezeste-te! Trezeste-te! Din tandemul sonor al alarmei si al vocii mele razbate si imi sopteste cald: M-am trezit! Opreste, te rog, alarma…

O opresc si in drumul meu spre regasirea pernei, el deja sare din pat pregatit de viata. Soarele continua sa imi lumineze fata, iar undeva pe fundal se aud mieunaturi combinate cu apa de la dus curgand in ropote. In mintea mea semiadormita rasuna constatarea: E luni si nu trebuie sa ma trezesc dimineata! Asa ca… a fost somn de dimineata. Din ala care creste pofta de viata. Pana cand i-am simtit buzele pe obrazul meu incins de soare: Am plecat, draga mea!

Am deschis ochii si l-am privit indelung confuza. Mirosul gecii de piele si fata lui balaie ma faceau sa ma intreb daca sunt treaza sau in mijlocul vreunui vis grozav de dimineata pe care o sa il dau uitarii de indata ce ma trezesc (la realitate). I-am zambit, l-am pupat si-a plecat. El spre realitate, io inapoi spre vis inconjurata de pisici torcaitoare.

Nu stiu cat timp trecuse de cand ma reafundasem in somn, cand aud usa deschizandu-se cu putere. Tresar si ma uit fix. Cu casca pe cap, geaca pe el, genunchiere si manusi, balaiul imi spune razand in casca: Am uitat ceva! Atunci mi-am zis in gand: Asta clar e vis, prea seamana cu scena aia de poveste in care vine cavalerul in armura moto stralucitoare s-o trezeasca pe roscata adormita.

Dar stai asa un pic… nu exista nici o poveste cu scena asta, ma readuce la realitate una dintre vocile mele interioare. Ba da exista… si e mai aproape decat crezi, combate o alta. Numai ca o vezi drept ceea ce este cu adevarat doar atunci cand in tine se intalnesc visul si veghea.

In vreme ce mi-as fi dorit idilic ca al meu cavaler sa ma ia pe sus si sa vruuum-aim impreuna in cele sapte zari, am adormit la loc, iar el s-a dus la treburile lui de om responsabil si serios. Acum sunt perfect treaza. Oare am visat totul?

modern romance

Omule!

Omule!

Nu te apropia prea mult de lumea mea, nu-ti face viata grea…

Imi transpira palmele si nici nu m-am apucat de scris despre un om care imi e tare drag. Parca nici nu imi gasesc cuvintele, futu-i!

Mi-ai aparut in cale intr-un moment al vietii mele in care parea ca strunesc caii carului alegoric in care ma aflam spre calea cunoasterii a tot si toate, atunci si acolo. Si de atunci a inceput sa se lege intre noi ceva care acum e de nedezlegat asa cum simt io. Bai, si inca cum mai simt!

Daca va ganditi la romantisme voi cei care sunteti martorii voiti ai acestei incercari de expresie, nu-i cazul… pentru ca e altceva. Omul de care va vorbesc in soapta si umilitate imi e maestru calauzitor.

Da, ai auzit bine: MAESTRU CALAUZITOR! Mi-ai fost alaturi cand fugeam zvapaiata spre linia orizontului incercand s-o ating. Si atunci cand cerurile mi-au cazut sfaramand tot ceea ce credeam ca stiu si simt. Si acum cand simt ca ma primesti sa-ti fiu si io alaturi, asa mica ucenica cu idei marete si experienta ioc.

Io ii spun tata din cand in cand, si acum e un cand: Iti multumesc tata Andrei pentru ca esti in viata mea si o faci cu mult mai dificila, dar insemnata! Te pupa fi-ta aia dusa cu pluta pe Rio de la Plata in cautarea incasilor. Ma inclin cu toata fiinta…

Father_and_Daughter_by_sowerp

2 ani si 2 luni de My face of the day

2 ani si 2 luni de My face of the day

Fix pe 20.12.2012. Va spun ca stelele s-au aliniat cum nu le-am mai zarit de ceva vreme.

Gospodarii destoinici dau zapada din fata blocului si condimenteaza (pre)sarat asfaltul.

Mamicile grabite fac slalom prin multumea de oameni incarcate cu pungi, pungute si pungulite in timp ce se gandesc unde ar putea sa le ascunda de privirile curioase ale celor mici si mai mari.

Revolutionarii lui decembrie ’89 sunt in plin sindrom de aniversare a unui eveniment care pe de o parte ne-a (re)conferit dreptul la libertate, iar pe de alta parte le-a luat multora dreptul la viata.

Io m-am trezit cu chef de o sarbatoare mai speciala si total personala. My face of the day implineste azi 2 ani si 2 luni de existenta! 🙂

Si mi-s mandra pana peste poate, pentru ca este primul meu proiect personal, de care va spun cinstit, m-am atasat tare tare. Ca orice manifestare mai mult sau mai putin artistica tasnita din fiinta mea, nu prea imi aduc aminte exact cum s-a intamplat intamplarea. M-a luat total pe nepregatite inspiratia mea buclucasa. Tot ceea ce reusesc sa pun cap la cap e ca stateam pe Facebook dupa ce ma inrolasem alaturi de alte zeci de mii de oameni prin 2010 si eram cuprinsa de frenezia postatului de poze. Pe care le cautam cu precizie sau pur si simplu imi apareau in fata ochilor precum niste cadouri vizuale.

Si cum pentru mine totul trebuie sa aibe o logica proprie mintea mi-a nascocit urmatoarea idee: Ce-ar fi daca as avea o poza pe zi, care sa includa o persoana, preferabil femeie si preferabil cu fata, care sa fie catalogata drept “My face of the day”?

Departe de mine pornirea de a ma da vreodata indarat de la provocari mai ales atunci cand io mi le adresez mie, asa ca am si batut palma. Din reconstituirile timeline-ului de Facebook pare-se ca printre primele fete zilnice postate a fost chiar asta:


My face of the day – 19.10.2010

Da, dar e un barbat in imagine? Cum poate sa fie asta fata ta in ziua respectiva? Ceva nu se leaga? Poate aveti dreptate in nedumerirea voastra, pentru ca pe masura ce timpul a trecut am inceput sa postez exclusiv fete de femei cu care ma identificam intr-un fel sau altul. Dar va marturisesc ca si cu domnul din imaginea de mai sus ma identificam la acel timp.

Mai precis cu spiritul sau jucaus care il facea sa jongleze cu umbrele in plina strada intr-o zi aparent obisnuita. Deci putem concluziona ca in octombrie 2010, in ziua de 19 ma simteam ludica si cu un chef nebun sa privesc cerul care se pregatea sa ne daruiasca ceva ploaie.

Conceptul de “My face of the day” poate sa fie si un brand personal, pentru ca l-am plamadit dupa chipul si asemanarea mea. Toate imaginile pe care le-am cules cu mare drag si folosit in scopuri eminamente artistice au o parte din mine. M-am intrebat in vreme ce rasneam interior noi moduri de cizelare a proiectului: Dar de ce nu imi fac io cate o poza in fiecare zi, ca sa fie si mai aproape de adevarata mea fata a zilei?

Imi vine in atentie drept referinta cazul unei tipe care si-a facut cate o poza pe zi timp de un an dupa care le-a “lipit” intr-un colaj video pe care l-a postat pe youtube. Faina reprezentarea fiintei umane in schimbare, dar parca ceva din idee nu mi se potrivea.

Simteam nevoia de foarte mult estetism, de multa culoare si ceva mister pe care nu le-as fi putut obtine la nivelurile asteptate pozandu-ma cu telefonul in fiecare zi. Si in plus deja imi imaginam profilul meu de Facebook intesat cu poze cu fata mea, lucru care nu ma prea incanta. Narcisismul e bun la casa omului si face casa buna cu egoismul, dar pana la urma urmei totul trebuie sa aibe o limita. Si asta a fost decizia mea. Ca proiectul “My face of the day” sa fie mai degraba unui artistic, nu narcisic.

Obiectivele mele total idilice au fost:
1) sa postez in fiecare zi cate o poza;
2) pozele sa fie variate ca teme, sentimente transmise si forma de expresie;
3) poza zilei sa exprime ceva total autentic din starea mea de spirit din ziua respectiva.

N-am postat in fiecare zi, dar de fiecare data cand am facut-o am pus un pic din sufletul meu acolo. Fie ca era vorba de poze color sau alb-negru, desene, picturi traditionale sau digitale, toate erau comorile mele pe care le dadeam cu imprumut ochilor celor din jur.

De ce? Pentru ca imi face o deosebita placere sa comunic artistic cu oamenii din jurul meu. Pentru ca in gaoacea mea interioara ma consider un pui de artist care se hraneste cu estetici ale frumosului, uratului sau extravagantului.


My face of the day – 21.12.2010

Am fost sfatuita sa fac un album cu toatele fetele zilelor mele din octombrie 2010 pana in prezent. Faina ideea, insa nu pot sa nu ma gandesc ca in ciuda faptului ca mi le-am insusit pe o perioada temporara, ele nu imi apartin de drept. Asa ca nu mi s-a parut etic sa zicem sa le folosesc mai departe ca si cum ar fi.

Sunt extrem de recunoscatoare tuturor artistilor care au lucrat la fiecare fata in parte, pentru ca mi-au facut regasirea cu mult mai usoara. Si identificarea si mai si. Ia uite, acum doua ierni, ma simteam atat de bucuroasa incat as fi tinut-o intr-un ras cu gura pana la urechi. Conectarea cu istoria personala si evenimentele pe care le traiam pe atunci e automata la mine. Si da, erau momente de euforie si multumire de Sine pe care fata negresei rase in cap ma ajuta sa le tin in minte intr-o forma vizuala codificata atat de estetic.

Reactiile populatiei virtuale Facebook-related, cat si ale celei reale care avea acces la Facebook, caci pe aceasta platforma de socializare am ales sa imi desfasor proiectul “My face of the day” nu au intarziat sa apara. De la like-uri timide, comentarii succinte, pana la frazari garcia marquez-iene si feedback-uri directe. Am fost intrebata de unde imi iau pozele (secret! :P), cum mi le aleg (dupa cum simt! ;)) si overall ca my faces of the day sunt tare faine. Mi s-a intamplat sa si primesc porecla de Face, capul rautatilor fiind fix acest proiect. Si mi-am asumat-o cu placere pentru ca da, mi se potrivea manusa!


My face of the day – 12.09.2011

Doamna din imaginea de mai sus pare ca e preocupata de ceva. Care nu-i da pace, facandu-o sa se simta ca intr-o cusca. Dar nu cu mai putin frumoasa. Complexa emotionalitatea asta! Daca ar fi sa dau glas unui cliseu vechi de cand lumea as zice ca au fost momente in care pe cat ma simteam de rau interior, pe atat aratam de bine.

Desi expresivitatea mea faciala este un indicator extraordinar al starii mele interioare, uneori scutul primeaza. Pentru ca uneori nu ma ajuta cu nimic sa arat cum ma simt. Ma impiedica sa imi rezolv emotionalitatile problematice in felul meu propriu si personal: cu eleganta, nitel cap si onestitate. Si totusi, frumoasa pictura de mai sus, nu credeti? 🙂


My face of the day – 17.10.2011

Alba ca Zapada cu Kalash-ul e de departe printre cele mai reprezentative fete ale zilei pentru mine. De ce? Pentru ca imbina intr-o maniera umoristica imaginarul cu realitatea, descriind fidel cam cum operez in majoritatea situatiilor de viata. Nu, stati linistiti, n-am un Kalashnikov ascuns in lada de zestre. De fapt nici lada de zestre nu prea am.

Trebuie sa am o discutie serioasa cu muma despre aceasta lipsa care nu ii prea face cinste unei femei nemaritate! Pentru cei care nu s-au prins inca de tonul ironic al vorbelor mele, le fac urmatoarea specificatie: Glumeam! :)) Sunt o femeie care nu se da in laturi de la a se conecta zilnic la imaginarul existentei sale, pentru ca asta ii confera combustibilul pentru a face fata realitatii.

Iar cand vorbim de gestionarea realitatii, mi s-a soptit cu gentilete in casca ca am momente in care sunt foarte transanta (adica transez metaforic oamenii…), directa (drumurile prin spatele pomilor fructiferi nu mi se potrivesc ca modus operandi) si uneori din topor (sau Kalash :P). Asta nu ma face sa uit de valorile mele personale sau sa renunt la vreun apanaj al doamnitei din mine.

La sfarsitul luptelor mele zilnice rochia ramane nesifonata, ca sa se asorteze cu reputatia.

Alba mea ca zapada inarmata pana in dinti poate sa arate si fata mea feminista. Cea care crede ca o femeie, oricat de simpatica si complet neajutorata ar arata in ochii celor din jur, este foarte capabila sa isi exprime punctul de vedere si mai ales sa lupte pentru cauzele in care crede.


My face of the day – 01.01.2012

Fata asta alba mi-a inspirat de cand am vazut-o pentru prima oara extreme awareness. Femeia care desi stie ca daca se va uita intr-o anumita directie va vedea ceva dezagreabil si care o va face sa se simta rau, alege sa se uite fix in acea directie pentru a raspunde nevoii sale de a fi onesta cu sine insasi, chiar si in momentele in care consecintele acestei onestitati duc la prabusiri de castele interioare si lumi exterioare. Asa ca isi va tine ochii deschisi, fie si cu forta, in situatiile in care simte ca ceea ce se intampla cu ea nu-i face cinste dintr-un motiv sau altul.

Ma gandeam zilele trecute la rolul iluziilor in igiena noastra mentala, si, desi le ador pentru ca ne fac viata mai usoara atunci cand zidurile noastre par a se sfarama sub povara unei realitati atat de autentice, mi-e clar ca ele nu sunt altceva decat niste supape temporare pentru mine. Fata cea alba este cea care prefera sa deschida ochii la ceea ce se intampla in jurul ei, in loc sa-i inchida asteptand sa se termine.


My face of the day – 10.01.2012

O poza mai feminista de-atat nici ca puteam sa-mi aleg pentru a exprima forta interioara. Aerul de afis vintage complimentat de muschii duduii din imagine si baticul sau legat in varful capului m-au facut sa o aleg ca fiind o ilustrare cat se poate de veridica a unei anumite fete personale.

Cea careia nu ii e teama sa spuna si sa argumenteze ceea ce gandeste.

Cea care nu se da inapoi de la lucruri pe care trebuie sa le faca punandu-si cap la cap propriile resurse.

Cea care se descrie ca puternica prin excelenta in majoritatea zilelor sale.

Da stiu ca o imagine de genul asta produce efecte secundare, de spaima in randul unor oameni care au ceva fisuri in propriile lor autoreprezentari de putere. Promit sa port la mine niste lipici pentru cazurile de urgenta in care fisurile trebuie… tratate! 😉


My face of the day – 20.01.2012

Ma dedublez, racnesc la mine! :)) Nu pot sa uit cat de la un loc m-am simtit cand am descoperit poza asta si mi-am asumat-o. Pentru ca descria perfect ceea ce simteam la acea vreme. Si conflictele intrapsihice trebuie sa capete o fata, si daca tot e sa fie, macar sa fie una estetica. M-am amuzat teribil cand o cunoscuta mi-a spus pe sleau ca nu i-a placut deloc poza, dar deloc. Intotdeauna ma bucura parerile vehemente, fie ca-s de bine sau de rau. Pentru ca tradeaza pasiunea subiectului pentru obiectul parerii.

Proiectiv vorbind: Ce mesaj subliminal i-o fi transmis poza asta domnitei in cauza, de a nascut in ea atata radicalism? Scindarea persoanei? Uuuu… Kinky stuff! Dar poate e bine din cand in cand sa ma si tipi tu la tine, in tine, asa de trezire!

Potolire!

Razvratire!

Uimire!

Sfa(r)si(e)re!

Nu incercati sa innabusiti dialogurile pe care le purtati cu voi insiva pentru ca s-ar putea sa renuntati la conversatiile cele mai interesante ale vietii voastre!


My face of the day – 05.02.2012

Hmmm… o femeie imbracata colorat, asezata pe o podea cu patratele, care (se) canta la un acordeon, uitandu-se in alta parte. Poate nicaieri in mod special. Ce ar avea oare de transmis emotional?

E vesela?

E trista?

E furioasa?

Sau poate surprinsa?

Dezgustata?

Infricosata?

Ati auzit vreodata de ghiveciul cu sentimente? Eh, este ceva mare si tare si plin cu toate emotiile pe care le-ai simtit vreodata in viata asta si din care pastrezi mostre pentru aducerile aminte. Si sunt momente in viata in care ghiveciul respectiv, mare si din lut, se trezeste sa-ti faca o favoare si sa (ti) se sparga in drum.

Si atunci nu prea mai ai de ales decat sa te uiti printre cioburile lui si sa vezi cu ce ai ramas. Si dupa vezi cu ce ai ramas, trebuie sa te hotarasti ce vrei sa iei de acolo cu tine mai departe… pe drum. Ce iti este de folos, ce trebuie sa simti pana la capat pentru a finaliza niste drumuri si ce iti doresti sa simti pe mai departe. O alta elaborare a expresiei “to be an emotional basket-case” probabil.

Asa ca ea, acordeonista mea cea colorata, isi canta ultimul cantec inainte de a se ridica de pe podea si a merge mai departe pe drumul sau.


My face of the day – 30.07.2012

Vara s-au intamplat schimbarile la fata. Si oglindiri ale Sinelui in Sine insusi. Ce refractii faine poti obtine daca stii cum sa iti plasezi oglinzile! Si mai ales pe cine sa alegi in rolul oglinzilor tale umane.

Ce vezi oare cand te privesti in oglinda de la baie dimineata?

Crezi ca un altul, daca te-ar privi ar vede acelasi lucru?

Esti dispus(a) sa te aventurezi in aceasta incercare cu riscul de a nu iti placea ceea ce ti se spune?

IO: Oglinda, oglinjoara, cine-i cea mai cea din tara?

OGLINDA: Asta e o intrebare capcana sau vrei sa ne certam?

Cam asta ar fi un raspuns potential al unei oglinzi sincere… 🙂 Asa ca uneori fata mea a zilei reflecta si la ansamblul ei de refractii in oglinzile oamenilor din jurul sau. Oare se potrivesc cu imaginile pe care le are ea in cap, sau inca mai are de invatat ceva pentru a dezvolta o noua optica asupra vietii?


My face of the day – 06.10.2012

Idealul meu in viata: femeia cu mustata! Aplicata elegant si estetic ca o masca sub forma unei mustati negre precum pana corbului si arcuite la capete. Acum imi vin in minte vorbele lui Charlotte Gainsbourg din The Cement Garden: “Girls can wear jeans and cut their hair short, wear shirts and boots, because it’s okay to be a boy. But for boy to look like a girl is degrading, because you think that being a girl is degrading. But secretly, you’d love to know what it’s like, wouldn’t you? What it feels like for a girl.” .

Fata eleganta ascunsa strengar in spatele unei masti mustacioase poate sa fie un display al posibilitatilor infinite pe care o femei le detine si pe care nu se sfieste sa le puna in practica. Daca e nevoie sa imi pun o mustata ca sa ma fac inteleasa, o voi face! Pentru ca pot sa ma transform de buna voie si nesilita de nimeni in virtutea scopurilor mele. Ain’t life grand sometimes? 😉


My face of the day – 20.12.2012

Acum m-am decis sa scot carantina-n zapada. Sa mai ia si ea un pic de aer. Cu un pic de natura, un pic de literatura si ceva cald de baut, mi-e dor ca fata sa-mi fie desfatata cu pale de aer iernatic proaspat. Mai e putin mai e un pic pana la marea liberare. A.M.R. 2 zile. Woohoo! Femeia care sunt azi nu este nici pe departe cumulul fetelor mele, dar ele cu siguranta mi-au pavat calea estetic si conceptual.

Femeia care si-a batut capul si tocit buricele degetelor ca sa scrie despre ceva care o incanta, respectiv proiectul sau personal “My face of the day”, este una vie care a incetat sa lupte cu ceea ce nu poate schimba si a inceput sa schimbe ceea ce nu poate accepta.

Nu mi-am aratat toate fetele, poate pentru ca de unele de ele nici nu sunt constienta inca. Mai trebuie sa mai traiesc un pic, ca sa mai acumulez material la care sa pot sa fac fete fete. Pe final va invit sa imi descoperiti in continuare fetele zilnice si sa va serviti cu ceea ce credeti ca vi se potriveste! 🙂

Si acum puteti sa va reconsiderati eventualele reprosuri de genul: Esti cu doua fete! Pentru ca replica ar fi scurta si la obiect: Si eu am pierdut numarul fetelor de care sunt in stare! Nu-i fabulos? Fondul poate fi de-o versatilitate socanta, dar esenta-mi e dintr-o bucata!… :))

Ati simtit vreodata ca…

Ati simtit vreodata ca…

…va iese inima din piept la vedere unei persoane dragi? A unui om care inseamna mult pentru ceea ce ati fost, caruia ii datorati parte din ceea ce sunteti si care cu siguranta va va fi alaturi pentru ceea ce va sa vie. Si nu vorbesc de prieteni sau iubiti aici.

E un pic mai altfel. E o relatie al carei impact in devenirea noastra cea de toate zilele nu este inteles de multa lume. Ignorat chiar de majoritate, si pus la rang de “parintii nu ti-i alegi”. Tin sa contrazic opinia publica aici. Inca o data, da! 🙂

Printre lectiile de viata pe care le-am invatat obligat-fortat – ca mie scoala, inclusiv aia a vietii, nu prea mi-a placut, a fost ca intre tati si fiicele lor este o conexiune la fel de mistica precum cea dintre mame si fii. Dat fiind ca io mi-s fiica, nu fiu, o sa imi iau avant patriotesc, si cu vantul in pupa o sa ma apuc sa mi-aduc aminte de cum e sa te simti fata lu’ tata.

Eeee… ceva care nu prea se poate pune in cuvinte, nici mai simple, nici mai complicate.

E nespusul.

E totul intr-o imbratisare paterna.

E golul din stomac pe care il simti cand tac’-tu iti zice: Sunt mandru de tine, te-ai descurcat excelent!

E revolta care te macina atunci cand iti atrage atentia ca viata nu-i roz si are trebui sa mai cresti un pic.

E ranjetul atat de autentic si stangaci care iti apare pe chip atunci cand impartiti niste parizer cu paine care niciodata nu au fost mai gustoase decat in acel moment.

E falfaitul de aripi care iti face pielea de gaina atunci cand iti intinde o tigara – Da, tatii isi invata fiicele din cand in cand si la prostii, pe care ti-o aprinde cu o miscare eleganta a incheieturii asupra unei brichete cu personalitate.

Si mai presus de toate sunt orele petrecute vorbind, racnind si razand despre lume, viata si sens.

Deci pot sa spun cu mana pe inima ca ce zice tata are sens. Capata sens, deschide minti si pileste muchii ascutite. In fond si la urma urmei, a avea un tata cu care sa te simti libera sa faci toate astea devine a matter of choice.

Si eu intotdeauna imi asum alegerile facute in viata. 😉