Monthly Archives: September 2013

Dialoguri duminicale

Dialoguri duminicale

EA isi pieptana coama rosa in mijlocul camerei de zi. EL o privea cu un ochi, in timp ce celalalt strabatea forumuri moto. EA se gandea ca naparleste precum un animal de casa si ca nici nu le-ar mai trebui vreunul de vreme ce EA se descurca de minune in acest sens.

EL (oprindu-se brusc din contemplat si navigat, ridica un smoc de par rosu de pe covor): Ia uite, nici nu mai avem nevoie de pisica. Te avem pe tine. There are hairballs everywhere!
EA (oprindu-se parca prinsa intr-un flagrant delict, ranji prelung): Miaaaaau!

EL zambi inapoi la EA si ii trimise in zbor o pupatura. EA o primi cu drag si continua operatiunea “descurcarea capilara”. EL reveni la roc si informatii moto.

Nunta ca rit de trecere

Nunta ca rit de trecere

RITUAL = ceremonial desfasurat conform unor reguli traditionale.
RIT = randuiala.

Pe cand eram prin facultate am dat peste o carte la care ma tot intorc periodic: Rituri de trecere – Arnold van Gennep. N-am citit-o integral pentru ca am senzatia ciudata ca daca o voi citi pe toata o voi epuiza, asa ca o savurez pe pasaje. O recomand celor interesati de sociologie, antropologie, folclor sau psihologie sociala. Pe alocuri pare a fi o poveste desprinsa din fantastic pentru ca in societatea contemporana care incearca din rasputeri sa renunte la orice urma de vechi si traditional e dificil de imaginat cum oamenii de prin diverse parti ale lumii se oranduiau ca sa le fie bine.

Poate va intrebati de ce nunta ar fi un rit de trecere si care ar mai fi altele… Poate nu… Pentru cei care se intreaba nu pot sa va spun decat ca nunta, asemeni nasterii/botezului cat si mortii/inmormantarii sunt unele dintre cele mai importante momente din viata unui om si prin ritualuri acestea sunt ceremoniate cum se cuvine. Psihologul din mine nu doarme niciodata din cate vad pentru ca referindu-ne la puterea anxiolitica a ritualurilor din viata noastra e lesne de inteles de ce nunta se pregateste din timp si presupune parcurgerea unui numar de traditii.

Atunci cand ne aflam fata in fata cu reactiunea faptului ca ceva in viata noastra se schimba pe bune, in loc sa luam Xanax sau Distonocalm, solutia bio care ne ramane este aceea de a planui cu minutiozitate fiecare detaliu al ceremoniei ai carei protagonisti suntem si sa recanalizam cu ocazia asta energia provenita din ganduri fataliste sau incertitudini perpetue in ceva cu finalitate adaptativa.

Cine n-a inteles nimic din fraza asta lunga cat o zi de post, mana sus! Adica decat sa te iei cu mainile de cap si sa dai bir cu fugitii in ziua nuntii, pune mana si pregateste-o din aproape in aproape sa-ti treaca cheful de fuga. Exemplul e concret si pe alocuri sarcastic, dar cred ca acum ati inteles despre ce vorbesc. Pana in zilele noastre sa fi tot mers pe la nunti in calitate de nuntasa cu sau fara rol ajutator prestabilit. Am imbracat mirese, facut misto de miri, glumit cu nasi si conversat cu socrii mari, mijlocii si mici. Deci am o vaga idee noi cum facem cand dam de-o nunta acum. Dar oare altii cum faceau pe vremea lor, si mai ales in comunitatile lor.

Tribul BHOTIA de prin zona Tibetului meridional si a Sikkim-ului face cam asa:

1) Magicienii hotarasc daca proiectata casatorie este una favorabila sau nu comunitatii;

2) Unchii fetei si ai baiatului se aduna in casa baiatului, dupa care merg in casa fetei pentru a o cere in casatorie;

3) In cazul in care darurile aduse de ei sunt acceptate (prin ceremonia NANGCHANG) afacerea se considera incheiata si se fixeaza suma data ca zestre fetei;

4) Se ofera o masa rituala insotita de rugaciuni (prin ceremonia KHELEN). Dupa finalizarea celor doua ceremonii care actioneaza ca rituri de agregare intre cele doua familii, baiatul si fata se pot intalni neingradit;

5) Dupa un an urmeaza ceremonia NYEN: o masa pe cheltuiala parintilor logodnicului la care asista rudele celor doua parti in timpul careia se plateste pretul fetei;

6) La un an dupa NYEN are loc ceremonia CHANGTHOONG:

a) un magician determina ziua prielnica pentru plecarea logodnicei din casa parinteasca;
b) se organizeaza o mare serbare la care sunt invitati preoti lama;
c) doi barbati numiti in acel moment “hoti” patrund cu forta in casa chipurile pentru a fura mireasa. Este simulata o lupta. Hotii sunt batuti si li se arunca in gura carne pe jumatate fripta. Ei nu pot scapa decat platindu-i pe paznicii logodnicei. Dupa doua zile hotilor li se fac onorurile fiind numiti strategi fericiti;
d) invitatii ofera cadouri logodnicei si rudelor sale;
e) alaiul de plecare si petreceri;
f) parintii baiatului vin in intampinarea alaiului si ii conduc pe toti la ei acasa unde are loc o petrecere de 2-3 zile;
g) fata si rudele sale se intorc la casele lor;

7) Dupa inca un an are loc ceremonia PALOKH: rudele fetei ii dau zestrea (care este de 2 ori sau mai mult suma care a fost platita pentru ea) si este condusa in grup la logodnicul sau unde ramane de aceasta data definitiv.

Aha, deci la oamenii astia logodna impreuna cu casatoria dureaza minim 3 ani. Holy Molly!

Bhotia

Pe de alta parte in insulele Mabuiag din stramtoatea Torres fata este cea care il cerea in casatorie pe baiat. Ea facea o bratara din ierburi, iar sora baietului i-o prindea acestuia la incheietura mainii. In schimb el trimitea un MAKAMAK pe care fata si-l prindea la glezna. Cei doi tineri isi dadeau intalnire ziua sau noaptea si aveau relatii sexuale. Baiatul incepea sa faca mici servicii pentru tatal si mama fetei, care se prefaceau ca nu stiu nimic. Insa fratii simulau o lupta cu indragostitul, lovindu-l cu o bata, o data la picior si o data la cap. Imediat dupa aceea, un frate al fetei o lua de mana si o dadea tanarului. Acesta strangea ulterior tot felul de bogatii, care intr-o anumita zi erau puse pe un covor, intr-un loc public. In jur se strangeau toate rudele fetei. Fata era imbracata cu haine de ceremonie si vopsita, o intovaraseau sotiile a doi dintre fratii ei mai mari, care luam darurile, inmanandu-i-le fetei, iar ea le impartea fratilor.

annika_torres-strait-map11

La final, dar nu in ultimul rand la tribul WADSHAGGA din Africa de Est, ceremoniile de casatorie aveau urmatoarele etape:

1) Tanarul (de 16 ani) dupa ce s-a hotarat asupra alesei inimii sale, o fetita de 12 ani, o intreaba daca e de acord:

2) Daca fata accepta, tatal tanarului il cauta pe seful familiei si ii da pentru autorizarea logodnei, o capra si patru vase cu bauturi fermentate;

3) Apoi merge la tatal fetei si ii cere consimtamantul;

4) Tanarul ii ofera fetei perle si o bratara. Mama tanarului o invita pe fata la masa si o tine o noapte in coliba sa. Aceste invitatii se reinnoiesc de mai multe ori;

5) Tanara isi petrece ultimele doua luni ale logodnei in coliba viitoarei soacre;

6) Logodna dureaza mai multi ani, timp in care logodnicul plateste pretul de cumparare socrilor si rudelor dupa un protocol fix;

7) Ultimul act consta in taierea unui bou, partea din spate si un omoplat revenind tatalui fetei, si in oferirea unei capre pe care logodnicul o aduce in coliba socrului, legata cu frunze de dracaena. Din aceasta capra se va prepara ospatul pentru nunta, la care asista toate rudele logodnicilor;

8) Dupa ospat, toti se indreapta spre coliba tanarului, fata mergand in urma logodnicului, cu mainile pe umerii lui. Rudele tinerei bocesc si se vaita pentru a arata ca familia a pierdut o fiica, o sora, constituind totodata un rit de separare;

9) Timp de 3 luni, tanara nu are voie sa faca nimic, toata munca fiind facuta de mama si soacra sa, ele invatand-o cum se tine o gospodarie. De asemenea, tanarul este instruit de tatal si socrul sau;

10) Aceasta perioada de ucenicie se incheie prin sarbatoarea numita UALI, singura care face casatoria sa fie valabila. Orice copil nascut inainte este considerat nelegitim. Sarbatoarea are loc la doua pana la cinci luni de la inceperea vietii in comun, in functie de timpul recoltarii eleusinei. Se bea, mai ales wari (bautura fermentata), se canta, se danseaza si sunt invitate toate rudele, vecinii si prietenii. Majoritatea cantecelor sunt erotice (uuuuuuuu!). Tanarul ii ofera sotiei sale un inel greu de cupru pe care ea il pune pe mana stanga. Daca este deja insarcinata, sunt invitati si batranii la ceremonie. In a treia zi se taie cateva capre ce vor fi mancate in comun. Sarbatoarea se incheie, iar femeia trebuie inceapa sa munceasca in noua ei gospodarie.

Wadshagga-Tribesman

Si acum vine intrebarea de sfarsit: Voi cum v-ati casatorit sau cum va doriti sa va casatoriti? 🙂

O stangace in cautarea dreptatii

O stangace in cautarea dreptatii

QuoteYourDharma

Nu stiu cum fac, dar ma procopsesc ciclic cu o sete de dreptate de nici nu prea mai stiu pe unde sa scot camasa. Si cum unde-i dreptate e si nedreptate, se porneste circul unde maestra de ceremonii sunt chiar io. Stangacea in cautarea dreptatii. La vanatoare de nedreptati cu sulita sa magica.

Am stat la o cafea cu mine zilele trecute si imi apareau mental scene in care io aveam indreptarul. E drept asa? Da’ ma intreb cine m-a pus tocmai pe mine vigilenta-sefa? Experienta imi tot da exemple concrete in care dreptatea nu prea are a face cu realitatea. Sunt de-a dreptul divergente. La sfarsitul zilei tot ceea ce conteaza e sa fii impacat ca ai facut ceea ce trebuia , cand trebuia, cu cine trebuia, unde trebuia si cat trebuia. Din punctul asta ma consider de moda veche, caci modelul asta nu se mai fabrica de prin ’85.

Ceea ce mi se pare ciudat e ca daca stai sa te uiti la un copil care a primit cat de cat ceva repere de-acasa (nu neaparat cuantificate in ani) vei observa ca in relatie cu adultii din viata lui in situatiile de “prins cu matza-n sac” vor aparea invariabil expresii de genul: Nu-i corect! sau Nu-i drept!

Echitate inainte de toate. Caci pentru copii intr-un grup (fie ea si fratrie) conteaza sa fie tratati in mod egal, la fel. Diferitul e greu de dus si acceptat. Prin urmare… nedrept. Din perspectiva oamei care are si un frate mai mare la activ imi amintesc de discutiile despre cum: El e mai mare si baiat, deci poate sa…

Pe vremurile acelea demult apuse ma iritam (fireste!), dar ulterior le-am dat dreptate alor mei. Daca si-ar fi tratat copiii de varste diferite, sexe diferite si preocupari diferite la fel, atunci ar fi contribuit la crearea unor ditamai confuziile legate de ce ti se cuvine si cam in ce conditii.

Revenind la zilele noastre cele de toate zilele, tema dreptatii imi apare cu precadere in contexte formale, in care incidenta subiectivismului ar trebui sa fie scazuta. Si totusi realitatea bate dreptatea pana o lasa lata pe coridoarele obscure ale fiintei noastre. In concluzie, cu stangacia din dotare promit sa ma indrept! 😉

N-am televizor…

N-am televizor…

De fapt v-am indus in eroare… de exprimare. Am. Ceea ce nu am, e abonament radio-teve. E cu premeditare. Imi sfidez televizorul sperand ca se va simti si intr-o buna zi o sa gasesc o hartie de adio pe locul pe care mi-l ocupa in camera de zi, dupa-amiaza si seara. Acesta nu este un apel umanitar. Nu imi doresc un televizor, cat nici un abonament radio-teve.

Am ajuns (cam tarziu zic io) la concluzia ca televizorul nu face bine. Nu IMI face bine. E toxic! Mai ceva ca exploatarea miniera din Rosie, sau fracturarea hidraulica a gazelor de sist. Mizeria si micimea umane se vad prea-prea sub lupa ecranului bombat-plat. Relatarile de la fata locului deja imi provoaca o reactie organica. Nu prea doresc sa le aud.

Pentru ca de fiecare data sper in obiectivismul jurnalismului informativ, si de fiecare data sfarsesc luandu-ma cu mainile de cap. Si cu toate ca nu ma uit la stiri, stiu! Stiu despre starea natiunii. Din ciclul de evenimente care parca nu mi le-as fi dorit pe tapetul media romanesc e cea a copilului care a murit langa Parcul Tei.

Trist este ca mi s-a reconfirmat faptul ca am devenit atat de fixati pe gasirea de vinovati pentru ceea ce se intampla in general cu natia asta, incat am decis ca de vina sunt cainii. Asa ca hai sa-i omoram! Pe toti! Deodata! Si nu cu una cu doo, ci cu referendum inainte ca sa nu ni se aplece. Nu-s pro…Nu-s contra…Si nu, NU ma abtin!

Ma uimeste pana peste poate faptul ca logica de doi lei este cea pe care am ales sa o urmam in evaluarea situatiei decesului acestui copil. Si suntem atat de convinsi de dreptatea deciziei de a raspunde unei morti tot cu moarte, incat nici nu clipim cand dam interviuri… la teve. Io imi permit sa nu judec cainii. Nu de alta, dar cainii nu prea au discernamant si nici raspundere penala. Oamenii in schimb…

Ma intreb retoric: Daca acel copil ar fi murit cazand dintr-un copac, am fi deschis o actiune catre ADP sau Ministerul Mediului dupa smulgerea din radacini a “ucigasului de copii”? Parem a fi mai porniti impotriva unor animale care au ajuns pe strazile oraselor noastre (guess what!) tot din neglijenta umana, decat am fi impotriva unor oameni care raman fara de copii din pura si simpla, dar extrem de dureroasa… neglijenta parentala.

Oare DGASPC ce parere are despre toata mascarada asta mediatica? Io fi sunat careva pe parinti sa-i intrebe de sanatate, sau nu e bine sa-i deranjam ca acum ei sunt indurerati… Da sunt foarte cinica! Prostia doare frate! Si ce-i mai grav e ca efectele nu-s asupra prostilor in acest caz, ci asupra unui copil nevinovat.

Care habar n-avea ca nu-i chiar ok sa iesi din parc, sa te duci pusca spre un teren viran si sa tragi un caine fara stapan de coada. Ca probabil nu prea avut cine sa i-o spuna si pe asta. Caruia nu-i trecea nici macar prin gand ca oamenii care trebuie prin dat si prin lege sa il protejeze, il vor lasa in grija unei bunici care n-a putut…n-a vrut…n-a binevoit sa se plimbe impreuna cu nepotu-su prin parc din motive diverse pe care nu cred ca are sens sa le detaliez.

Exista centre de zi unde iti poti duce copiii daca n-ai cu cine sa ii lasi!

Exista spatii de joaca imprejmuite unde copiii se pot juca fara grija unui pericol fizic!

Exista prezervativ daca vrei sa te protejezi de eventuali copii nedoriti!

Exista avort daca nu ti-a iesit protectia cu prezervativul!

Exista asistenti maternali si familii adoptive daca constati ca nu le ai cu parentajul sau ingrijirea minimala a unui copil!

Dar oare mai exista decenta, bun-simt si responsabilitate parentala in cazul asta?

StopChild

Dinamica relationala

Dinamica relationala

Don__t_scare_the_children_by_vampire_zombie

EA se dadea in leagan in timp ce lacrimi ii siroiau pe obrajii rumeni, iar privirea-i era pierduta undeva in zare.

EL trece pe langa ea calare pe niste roti si se opreste pentru cateva clipe. Vorbesc ceva, dupa care EL pleaca in tromba spre alte zari.

Vine si imi spune ca EL crede (nu e chiar sigur) ca EA plange. Il intreb daca asta e de bine sau de rau. EL imi raspunde ca de rau. Continui prin a-l intreba de ce crede el ca EA plange. Ridica din umeri si replica abrupt: Habar n-am!

Ce ar putea face EL ca EA sa se opreasca din plans ca doar sunt prieteni, deci se stiu de ceva vreme.

EL se intoarce in trecut amintindu-si ca o data i-a dat un inel. Dupa care pleaca cu rotile lui cu tot in lumea larga.

EA continua sa se dea in leagan si sa planga. Dupa care isi da seama ca tine doar de EA sa se linisteasca. Asa ca se opreste si continua sa se dea in leagan.

Langa leaganul vecin EL face conversatie cu o alta ea si incepe sa o dea in leagan. Cealalta ea rade cristalin cu parul balai fluturand in vant.

E timpul de plecare. EA se ridica din leagan si se duce spre iesire. EL isi repune rotile in miscare si apare in stanga ei pe care nu o va parasi intreaga zi.

Pentru ca EA si cu EL sunt nedespartiti. Mai putin atunci cand EA plange. Cand EA plange, EL habar n-are asa ca pleaca, dupa care se intoarce… cu rotile intre picioare.

Nota Bene: EA & EL sunt doi copii de 6 ani, iar istorisirea are la baza fapte cat se poate de reale.

Morala: Ea va plange o data si o data, iar El va rupe pamantul in goana fricii nebune. Ele vor plange o data si o data, iar ei vor rupe pamantul in goana fricii nebune. Io voi plange o data si o data, iar Tu…

Dilema: Do we really grow up or just keep tormenting ourselves repeating karmically the same old patterns?