Histoires d’un Festival Electrique ***** Zua 3 – Clujenii, urbanul & steampunkul

Histoires d’un Festival Electrique ***** Zua 3 – Clujenii, urbanul & steampunkul

4945276719_55878f7f50

Io am facut cunostinta cu dragul de Cluj acum vreo 4-5 ani pe cand ma preumblam nomad pe drumurile patriei. Tin minte ca si cum s-ar fi petrecut ieri ca am zabovit in Sighisoara o zi si o noapte, dupa care am trecut fugitiv prin Cluj in drum spre Oradea.

Nu l-am cinstit cum se cuvine, si am ramas cu o impresie eronata despre maria sa, Cluj-Napoca. De boemie artificiala si aroganta auto-suficienta. O fost tare fain si interesant, dar parca nu ce mi-a trebuit la momentul acela. Si cum lucrurile trebuie sa se intample la momentul potrivit ca sa capete sens pentru mine, asa a si fost.

Destinul castelului electric a facut ca io, impreuna cu al meu haiduc sa ma intorc la Cluj si sa il sorb lent ca sa ii simt gusturile multiple. Am planuit sa il vedem intr-o zi de festival. Prima a fost haos, a doua de cautari si regasiri furtunoase, asa ca a treia a fost castigatoare.

Ne-am trezit mai de cu dimineata, pe la un 10 jumate trecute fix. Ne-am primenit care incotro si-am plecat intr-un suflet beneficiind de un ajutorul unui om bun care se intampla sa plece chiar atunci cu masina spre oras. La 12 eram in urbea de pe malul Somesului, pusi pe fapte mari, adicatelea pe gasit crasma steampunk Joben.

Curiosity never killed me, since I am not a cat, but has gotten me into some tricky situations. Citisem deunazi despre trendul steampunk care a capatat forma fizica a unui locsor de reuniuni sociale, baut, mancat si cugetat. Si mi-am zis: Baaaaai, must really see it, ASAP! And so we did!

Ne-am plimbat fara graba si fara sfada incercand sa ne sincronizam cat de cat cu bioritmicitatea locala. Cata usurare am simtit in absenta presiunilor bucurestene de repede, mult si bine. Clujul mi se pare locul de bastina al chill-ului autentic romanesc. Atentie, nu e vorba nicidecum de lentoare sau vreo letargie, ci de un good old fashioned chill attitude towards life in all its glory!

Oamenii-s brici in materie de servicii, dar au acea caldura inconfundabila which makes everything so much better. Nu ne-a trebuit mult sa o gasim, pe ea, crasma cea faimoasa. Si de bine ce am gasit-o nu ne-am dat voie sa o parasim vreo 2 ceasuri.

Cronica la cald: Bestiala locatie!

Cronica la rece: Ambianta foarte rafinata, muzica jazzy in surdina, oameni multi, mancare buna-buna, servirea profi dar un pic overwhelmed de hoardele tatare de sambata, iar designul interior pe masura asteptarilor.

Am ras, am glumit, am baut, am mancat, am pozat, am incarcat telefonul la priza locantei, am lustruit noroiul de pe bocanci in baie si-am luat-o la pas de nebuni pe strazi dupa ce am pupat apasat robotul steampunk din fata stabilimentului.

Am hoinarit pe strazi, fara vreo directie sau vreun scop anume inca vreo 2-3 ceasuri minunandu-ne de ce avea chef sa ne arate Clujul. Mai o mana, mai un picior, mai un cotlon ferit de ochii trecatorilor nepasionati de curti interioare umbrite. Io am adoptat pare-se rolul turistului japonez pus pe pozat la secunda. El se uita si poza intern cu privirea, dupa care se intorcea sa vada ce s-a mai pomenit sa pozeze femeia si pe unde s-a mai priponit.

Am salutat si Somesul de mai multe ori, dand binete podului cu lacate ferecate ale dragostei clujene. Erau si cate doua-trei lacate puse impreuna. Is that the concrete display of a complicated relationship commitment? 🙂

Dupa ce-am mers de ni s-au tocit oleaca pingelele, ne-am indreptat spre parc unde am dormitat lejer pe-o banca in sunetul unei sambete linistite. Timpul trecea usor, iar noi am luat-o la picior, catre Cluj Arena sa gasim busul ca sa festinvaluim. In bus ne-om urcat, care in camp ne-a lasat, dupa ce o pana a detectat.

Cu destul umor, am schimbat repejor busul vechi cu un altul si mai vechi care ne-o dus binosor pana la Castelul Electric care se afla sub un nor. Desi ne propusesem sa ne odihnim un pic inainte de show, ne-am regasit cu gasca si am inceput a festivalui.

Mai pe la scena electro, mai pe la main stage, mai pe la reggae si tot asa pana in miez de noapte. Ne-am depravat, pardon, deprivat senzorial intr-un labirint alb si fumigen. Am furat niste eprubete colorate dintr-o plansa prinsa intr-un stufaris, am adormit chill pe niste saci umpluti cu papuris la scena reggae, am dat din cap nitelus pe Bonobo dupa ceva Silent Strike si Grimus, am mai fost la o buda, am mai baut o bere, am mai mancat un pic si in cele din urma am fost, inca o data, rapusi de somnic.

In speranta ca rimele mele nu-s chiar atat de rele, am incalecat pe-o sa si am terminat ziua asa…

Leave a Reply

Your e-mail address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.