Fata si demonii ei

Fata si demonii ei

E miercuri seara si am decis sa ma afund cu fundul in jilt si cu gandurile-n mine. Sublimarea de primavara. Ascult Glass Animals obsesiv si imi e bine cu ei in urechi. Am avut o zi luuunga, cam cat o zi de post. Si m-am intors acasa tinta spre blog, sa scriu, sa povestesc, sa ruminez, sa pun in alb ceea ce e incolor deocamdata. Mai prin iarna, absolut intamplator, am dat peste Polly Nor si m-a fascinat instant tipa.

Artistul care reconstruieste realitatea si in acelasi timp isi lucreaza niste teme de viata. Nu-i oare asta esenta artei pana la urma? Sa ajute sub o forma sau alta omul sa faca fata unei realitati greu de vazut, simtit, trait? Sa isi exteriorizeze cele mai profunde trairi si cele mai intortochiate idei? Polly stie una si buna: femeia si demonii sai.

Ilustratii de un realism dezarmant pun cap la cap existenta feminina in momentele sale de singuratate si sinceritate pura. Femeia fata-n fata cu demonii sai. Mari, urati si rosii. Pozitia demonilor se schimba constant. Certitudinea existentei lor niciodata. Locus of control fluctuant. Dualitate si ciclicitate. Acum esti tu, acum te apuca dracii! Nici tu nu mai stii cateodata.

Dar atunci cand ajungi acasa, singura in timp ce iti dai jos straturile de haine, machiaj, bijuterii, protectie, ai un moment de claritate. Rar. Dar e acolo. Si vezi in reflectia geamului sau in oglinda de la baie. Esti tu, sau e el? Va jucati un pic de-a v-ati ascunselea. Care demon e pe ziua de azi? Ai de unde alege. Il iei frumusel, il pui intr-o cusca si te asezi pe cusca. Nu mai poate scapa acum. Este sub control. Asta pana cand nu mai este, evident.

Cotrolul poate fi un demon fain. Cat si lipsa lui. Excesele si abstinentele. Vorbele in rafala si tacerile in bloc. Burta intr-un strat… doua… trei… noua… Prezenta sau absenta mintii. Inima inflacarata sau prea fluida. Activismul sau pasivitatea. Onestitatea brutala sau misterul inselator. Ma imaginez dandu-ma intr-un balansoar cu demonul meu preferat. Fiecare dintre noi se impinge in picioare cu forta ca sa tina in dezechilibru bietul balansoar. Unul sus, celalalt jos. Pana cand obosim si revenim amandoi cu picioarele pe pamant.

Imblanzirea demonului e cam aceeasi chestie cu salbaticirea femeii. Are sens? Pot coexista o femeie si demonii sai? Le merge bine? Femeia si non-femeia. Anima, animus si umbra dintre… Mi-am pus demonul la uscat pe sarma. Sed in fundul gol si cuget la nemurirea lui… a demonului. E miercuri seara…

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *