Imi vine si nu-mi vine sa scriu. Dar o sa merg pe prima varianta pentru ca am observat ca ma linisteste. Printr-o operatiune total necunoscuta a creerului meu, de indata ce ma pun la scris cuvintele tasnesc din mine. Si ca intr-o pictura post-moderna care arata ca un suc varsat pe un perete, asa ma (re)vars si io pe hartie de ajunge omu’ cititor ori cu dendritele-nnodate ori isi baga picioru’ dupa primele randuri citite.

Mai nasol e cand chiar ma preocupa ceva si ma apuc sa scriu despre asta. Noroc ca acus sunt comfortably numb, deci insiruirea de litere pe blog e doar ca sa arat publicului ca inca nu am aruncat steagul. Io nu voi fi o bloggaritza de-o seara, da? :)) Am si eu standardele mele si sa nu mai vorbim de supapele care tre’ desfundate periodic. Alea interioare, naturlich! Azi sunt ghetto girl. Scriu cum imi vine la gura. Imi bag si-mi scot idei din cap sa vedem ce iese.