EA se dadea in leagan in timp ce lacrimi ii siroiau pe obrajii rumeni, iar privirea-i era pierduta undeva in zare.

EL trece pe langa ea calare pe niste roti si se opreste pentru cateva clipe. Vorbesc ceva, dupa care EL pleaca in tromba spre alte zari.

Vine si imi spune ca EL crede (nu e chiar sigur) ca EA plange. Il intreb daca asta e de bine sau de rau. EL imi raspunde ca de rau. Continui prin a-l intreba de ce crede el ca EA plange. Ridica din umeri si replica abrupt: Habar n-am!

Ce ar putea face EL ca EA sa se opreasca din plans ca doar sunt prieteni, deci se stiu de ceva vreme.

EL se intoarce in trecut amintindu-si ca o data i-a dat un inel. Dupa care pleaca cu rotile lui cu tot in lumea larga.

EA continua sa se dea in leagan si sa planga. Dupa care isi da seama ca tine doar de EA sa se linisteasca. Asa ca se opreste si continua sa se dea in leagan.

Langa leaganul vecin EL face conversatie cu o alta ea si incepe sa o dea in leagan. Cealalta ea rade cristalin cu parul balai fluturand in vant.

E timpul de plecare. EA se ridica din leagan si se duce spre iesire. EL isi repune rotile in miscare si apare in stanga ei pe care nu o va parasi intreaga zi.

Pentru ca EA si cu EL sunt nedespartiti. Mai putin atunci cand EA plange. Cand EA plange, EL habar n-are asa ca pleaca, dupa care se intoarce… cu rotile intre picioare.

Nota Bene: EA & EL sunt doi copii de 6 ani, iar istorisirea are la baza fapte cat se poate de reale.

Morala: Ea va plange o data si o data, iar El va rupe pamantul in goana fricii nebune. Ele vor plange o data si o data, iar ei vor rupe pamantul in goana fricii nebune. Io voi plange o data si o data, iar Tu…

Dilema: Do we really grow up or just keep tormenting ourselves repeating karmically the same old patterns?