27 iunie.

Sambata.

Dimineata.

Miros de ploaie si chef de viata. Bagajele facute fedeles. Matzele se uita dojenitor la noi pe picior de plecare si ne spun din priviri ca ne raporteaza la protectia animalelor pentru ca suntem ‘parinti denaturati’. Plecam calare pe Suzume la cel mai lung drum impreuna, cat si separat. Bucuresti-Bontida si retur. Aproximativ 1000 km.

Ce mare scofala! Barbatul stie ruta. La dus mergem Brasov-Sighisoara-Targu Mures-Cluj-Bontida. Ne ies ochii ca la melci pana iesim din Bucuresti prin Colentina. Pana la urma scapam de traficul haotic de periferie si incepem sa ne bucuram de privelistea drumului. Ploiesti in reparatii de drumuri. Brasov pe curbe descendente ametitoare.

Stau precum o regina pe saua pasagerului, sprijinita de top-case, cu mainile pe manere si casca infipta pe cap in loc de coroana. Ma simt bine. Cant in casca. El se distreaza pe curbe fara a renunta la prudenta si fluenta in mers. In nush ce oras de pe drum, pare-mi-se Brasov, unu’ da sa se bage peste noi. Se apropie ca bou’ de noi. Ridic mana la el si il injur birjareste in casca. Se potoleste si franeaza.

O tinem tot intr-o serpuiala senina pana la Sighisoara, dupa care apar niscaiva ace de par provocatoare pana-n Targu Mures. Il simt cum se bucura precum un copil care se da pentru prima oara cu bicicleta pe dealuri. Mai oprim, ne mai dezmortim fundurile, mai bem o cafea, mai stau la o tacla doo.

Ajungem langa Cluj!

Yeepeeyaho!

Mai avem asa putin!

Rascruci!

Bontidaaa!

Suntem aici! E 18:30. Suntem pe drum de la 8:30. O cautam frenetic pe doamna in curtea careia sa lasam bestia pe doua roti. O gasim pe strada Sicului. Avem un moment de pendulare si cugetare adanca soldat cu decizia de a lasa motoreta acolo-sa in batatura omului. Luam snopul de bagaje si ne ducem spre festival.

Wristbands first, camping second, put up the tent third… Suntem bine! Noroiul e peste tot numai in locul de campare nu. Sunteti dotati! Avem cizme de guma. Halal colectie de incaltari: booti moto, cizme de cauciuc si slapi.

Omul meu e strasnic! Cum si-a condus el femeia la castel atata amar de drum! Dar nu se lasa, desi in uitatura i se citeste istoveala. Mergem sa bem o bere, sa luam pulsul festivalului, sa ne afundam picioarele-n glod. Se simte ca si cum ai merge pe ceva pufos si moale.

Ce mai senzatie. A inceput Nouvelle Vague. Gasim niste oameni cunoscuti. Incepem sa sporovaim printre melodii. Soarele se pregateste sa apuna. Zarile arata ademenitor. Miroase a iarba ca la balamuc! Se gata Nouvelle Vague. Se pregatesc Dub Pistols. Ne mai preumblam un pic de jur imprejur. Mancam o rapana babana. Ne intoarcem la scena principala.

Pistols sar de apucati spunand cat de tare le place la EC. Si noua ne placeee! Vibe-urile lor dub, ska, reggae nu se uita usor. Dupa o ora si mai bine de sarit in toate directiile se gata si dansii.

Urmeaza, urmeaaza, urmeaaazaa: Rudimental!

‘Tell me that you love mee, yeah! Tell me that you need me, yeah! Tell me that you love, tell me that you need me!’

Sunt o gramada de oameni. Habar n-aveam! Multi barbati si doua gagici. Beat-urile devin minimaliste, dar suna tare bine in contextul noptii de Bontida. Ne cam dor picioarele de la condensul din cauciucuri asa ca ii zic omului sa mergem sa stam pe o lada de Becks pana la finalul rudimentar. Multimea e compacta asa ca ma avant nebuna sa strapung drum ca sa ajungem sa sadem.

Ma injura unii, ma tzatzaie altii, dar dupa ceva minute ajungem. Ne asezam. Picioarele ne multumesc pe aceasta cale. Ne uitam in jur. Cizme de cauciuc, funduri in blugi taiati, salvari, conversi innoroiti, corpuri undiutoare in miscare.

Barbatul se uita la mine rugator si zice: ‘Nu mai pot! Hai la somn!’. Dau din cap aprobator si ne pornim ocolit spre camping. Razbatem prin bezna incercand sa nu ne rupem gaturile in atele corturilor. Evrica! Iata cortul! Nemesi 2. Mic, gri si de imprumut! Adapostul nostru pe perioada festivala.

Ups! Am uitat o plasa deschisa. E plin de furnici inauntru. Asta e, o sa dormim impreuna la noapte. Bagam dopurile de urechi, tragem sacii de dormit peste noi si somn taica. Prin noapte ne strabat niste furnici. Le trimitem la plimbare. Revin. Iar le dam la o parte. Si tot asa pana dimineata. Devine deja reflex, caci io una dorm dusa.

E dimineata. Soarele incalzeste cortul. El se trezeste cu sarg, foscaie printre sacose si pleaca la dus. Se intoarce juma’ de ora mai tarziu, dupa un dus rece cu trei cafele aburinde in brate. Ma trezeste cu drag si precautie.

He knows once you poke the bear, you have to start counting your blessings! Ma trezesc buimaca, arunc un ochi afara din cort si vad cafelele. Ma uit la el si ii zambesc tamp a multumire. Imi zambeste dragastos inapoi. Il iubesc si el stie asta. Ma iubeste si ma rasfata. E dimineata frumoasa, cu cafea, cu cizme pline de noroi uscat, dus revigorant de rece si drum’n’base.

Sa vedem ce facem azi!