Tag Archives: noi doi si-un linguroi

plECarea nECesara

plECarea nECesara

27 iunie.

Sambata.

Dimineata.

Miros de ploaie si chef de viata. Bagajele facute fedeles. Matzele se uita dojenitor la noi pe picior de plecare si ne spun din priviri ca ne raporteaza la protectia animalelor pentru ca suntem ‘parinti denaturati’. Plecam calare pe Suzume la cel mai lung drum impreuna, cat si separat. Bucuresti-Bontida si retur. Aproximativ 1000 km.

Ce mare scofala! Barbatul stie ruta. La dus mergem Brasov-Sighisoara-Targu Mures-Cluj-Bontida. Ne ies ochii ca la melci pana iesim din Bucuresti prin Colentina. Pana la urma scapam de traficul haotic de periferie si incepem sa ne bucuram de privelistea drumului. Ploiesti in reparatii de drumuri. Brasov pe curbe descendente ametitoare.

Stau precum o regina pe saua pasagerului, sprijinita de top-case, cu mainile pe manere si casca infipta pe cap in loc de coroana. Ma simt bine. Cant in casca. El se distreaza pe curbe fara a renunta la prudenta si fluenta in mers. In nush ce oras de pe drum, pare-mi-se Brasov, unu’ da sa se bage peste noi. Se apropie ca bou’ de noi. Ridic mana la el si il injur birjareste in casca. Se potoleste si franeaza.

O tinem tot intr-o serpuiala senina pana la Sighisoara, dupa care apar niscaiva ace de par provocatoare pana-n Targu Mures. Il simt cum se bucura precum un copil care se da pentru prima oara cu bicicleta pe dealuri. Mai oprim, ne mai dezmortim fundurile, mai bem o cafea, mai stau la o tacla doo.

unnamed (1)

Ajungem langa Cluj!

Yeepeeyaho!

Mai avem asa putin!

Rascruci!

Bontidaaa!

Suntem aici! E 18:30. Suntem pe drum de la 8:30. O cautam frenetic pe doamna in curtea careia sa lasam bestia pe doua roti. O gasim pe strada Sicului. Avem un moment de pendulare si cugetare adanca soldat cu decizia de a lasa motoreta acolo-sa in batatura omului. Luam snopul de bagaje si ne ducem spre festival.

Wristbands first, camping second, put up the tent third… Suntem bine! Noroiul e peste tot numai in locul de campare nu. Sunteti dotati! Avem cizme de guma. Halal colectie de incaltari: booti moto, cizme de cauciuc si slapi.

unnamed

Omul meu e strasnic! Cum si-a condus el femeia la castel atata amar de drum! Dar nu se lasa, desi in uitatura i se citeste istoveala. Mergem sa bem o bere, sa luam pulsul festivalului, sa ne afundam picioarele-n glod. Se simte ca si cum ai merge pe ceva pufos si moale.

Ce mai senzatie. A inceput Nouvelle Vague. Gasim niste oameni cunoscuti. Incepem sa sporovaim printre melodii. Soarele se pregateste sa apuna. Zarile arata ademenitor. Miroase a iarba ca la balamuc! Se gata Nouvelle Vague. Se pregatesc Dub Pistols. Ne mai preumblam un pic de jur imprejur. Mancam o rapana babana. Ne intoarcem la scena principala.

Pistols sar de apucati spunand cat de tare le place la EC. Si noua ne placeee! Vibe-urile lor dub, ska, reggae nu se uita usor. Dupa o ora si mai bine de sarit in toate directiile se gata si dansii.

Urmeaza, urmeaaza, urmeaaazaa: Rudimental!

‘Tell me that you love mee, yeah! Tell me that you need me, yeah! Tell me that you love, tell me that you need me!’

Sunt o gramada de oameni. Habar n-aveam! Multi barbati si doua gagici. Beat-urile devin minimaliste, dar suna tare bine in contextul noptii de Bontida. Ne cam dor picioarele de la condensul din cauciucuri asa ca ii zic omului sa mergem sa stam pe o lada de Becks pana la finalul rudimentar. Multimea e compacta asa ca ma avant nebuna sa strapung drum ca sa ajungem sa sadem.

Ma injura unii, ma tzatzaie altii, dar dupa ceva minute ajungem. Ne asezam. Picioarele ne multumesc pe aceasta cale. Ne uitam in jur. Cizme de cauciuc, funduri in blugi taiati, salvari, conversi innoroiti, corpuri undiutoare in miscare.

Barbatul se uita la mine rugator si zice: ‘Nu mai pot! Hai la somn!’. Dau din cap aprobator si ne pornim ocolit spre camping. Razbatem prin bezna incercand sa nu ne rupem gaturile in atele corturilor. Evrica! Iata cortul! Nemesi 2. Mic, gri si de imprumut! Adapostul nostru pe perioada festivala.

Ups! Am uitat o plasa deschisa. E plin de furnici inauntru. Asta e, o sa dormim impreuna la noapte. Bagam dopurile de urechi, tragem sacii de dormit peste noi si somn taica. Prin noapte ne strabat niste furnici. Le trimitem la plimbare. Revin. Iar le dam la o parte. Si tot asa pana dimineata. Devine deja reflex, caci io una dorm dusa.

E dimineata. Soarele incalzeste cortul. El se trezeste cu sarg, foscaie printre sacose si pleaca la dus. Se intoarce juma’ de ora mai tarziu, dupa un dus rece cu trei cafele aburinde in brate. Ma trezeste cu drag si precautie.

He knows once you poke the bear, you have to start counting your blessings! Ma trezesc buimaca, arunc un ochi afara din cort si vad cafelele. Ma uit la el si ii zambesc tamp a multumire. Imi zambeste dragastos inapoi. Il iubesc si el stie asta. Ma iubeste si ma rasfata. E dimineata frumoasa, cu cafea, cu cizme pline de noroi uscat, dus revigorant de rece si drum’n’base.

unnamed (2)

Sa vedem ce facem azi!

Wishlist

Wishlist

Together_by_John77

How about…
…letting me in on your soul’s whereabouts
…slowing down your mind from running out on you
…spending more time hoping and less stoping
…glowing in the dark together
…shining bright in broad daylight
…grasping words and meanings where there are some
…chasing fears where reasons are none
…holding hands and never letting go
…breathing the cold morning air
…feeling anyway you want to
…sneaking up on yourself and laughing out loud
…giving yourself the benefit of the doubt
…starting over when you feel down and under
Right about now…

Fascinatie

Fascinatie

10628121_369655336519959_843312594911672850_n

Vioi precum un pitigoi
Dragul meu drag face taraboi
Zvapaiat si oleaca zurliu
Cu barba si parul blonziu
Se duce si se-ntoarce
Cu sprancenele ca niste arce
Si zambet de pustan hazliu
Ma prinde de mana zglobiu
Imi arunca o privire dibace
Si-mi zice “Ma tii ca pe ace!”
Ma uit pentru o secunda la noi
Si ma bucur ca suntem doi…

Confuzzleness

Confuzzleness

puzzle_by_amrodel-d5k5yfe

Cateodata am niste stari… care nu seamana intre ele, dar nici cu alte stari pe care le-am avut. Tind sa devin posesiva cu ale mele stari. Bune sau nebune, un lucru e cert: ale mele is! Intr-un moment neinstarit, adica fara de stari, mintea-mi umbla hai-hui la definitii pentru ciudateniile emotionale pe care nu prea imi vine sa le incadrez niciunde.

Si asa mi-am adus aminte de unul dintre cuvintele inventate de spumosul Max Horowitz din animatia “Mary and Max” pe care l-am vazut la editia de anul acesta a Anim’est-ului. Un cuvant care pare sa se cam potriveasca uneori cu plasmuirile mele emotionale auto sau heterogenerate. Confuzzled! A vivid combination of the feeling of being confused and puzzled at the same time.

Nedumerire si confuzie intr-un melanj deranjant de simtitor. Ce-i de facut cu o astfel de stare? Oare cand mi-s confuzzeled, mai sunt in stare de a accesa acea doza de claritate a mintii salvatoare? Sau cu cat incerc mai abitir sa ma abat de la my confuzzelness, cu atat ma trage intr-insa? Simt ca trebuie sa operationalizez un pic termenul, ca sa nu par a vorbi despre cai verzi pe pereti.

E ca si cum iti fuge pamantul de sub picioare. Numai ca nu-i disperare. Si nici furie. Pentru ca exista o doza de control pe care il autoaplici precum alifia pe sale ca sa diminuezi orice simtaminte extreme din triunghiul disperare-furie-tristete. Asa ca sentimentul secund ramas, e ca gustul dulce-amarui de dupa gustarea unei ciocolate amare-amare. Habar n-ai cum ar trebui sa reactionezi.

Parca nici nu ti-ar veni, dar stii undeva in adancul tau ca trecerea la actiune e iminenta pentru supravietuire. E atunci cand crezi ca stii ceva, de fapt cand esti aproape sigur de ceva, si dintr-o data afli ca nu prea e asa. Numai bine zicea un prof’ de-al meu impresionant de intelept pentru varsta sa ca nu-i ok sa te atasezi foarte tare de de convingerile si credintele tale.

Intrucat asta nu face altceva decat sa-ti incetoseze privirea. Si uite asa aparu si confuzzelness-u’ de care va tot sporovaiesc de vreo cateva randuri incoace. Ca o naluca mi-a aparut amintirea auditiva a unei melodii noi de la Luna Amara care canta despre metamorfoza oamenilor in relatii si disponibilitatea lor, a oamenilor, de a investi efort in a se (re)cunoaste si iubi unul pe celalalt. In spite of it all! De a mentine viu sentimentul ala puternic care i-a facut sa isi doreasca mai presus de orice sa fie impreuna pe o perioada nedeterminata.

Confuzzelness-ul meu are o legatura concentrica cu mesajul melodiei. Ca am si io o varsta si incep a-mi pune intrebari pe care nu mi le-am mai pus pana acum. Din alea non-retorice, dar cu un ecou emotional naucitor.

Oare mai stii cine sunt?
Cum sunt?
Oare vezi ca m-am schimbat?
Oare mai vrei sa ma cunosti asa cum sunt acum?
Oare imi mai amintesc de tine, cel de altadata?
Cum erai tu?
Oare pot accepta ca te-ai schimbat?
Oare mai vreau sa te cunosc acum cu aceeasi dorinta cu care te-am sorbit dintr-o inghititura atunci?

Dar stii care-i partea cea mai buna a starii mele confuziv-derutate? Ca ma duc spre dansa cu capul inainte pentru a iesi mai apoi cu capul sus! Intotdeauna cu capul sus si speranta cat cuprinde! What can I say, I fucken love puzzles man, especially the confusing ones!

Puzzle_by_anice1994