Fericirea-i un lucru mic…

Fericirea-i un lucru mic…

Azi, at the mere crack of dawn if I may say so, in timp ce domesticeam agale prin casa in sunet de radio mi-a ajuns la urechi o stire. Relatia mea cu mass-media este una foarte selectiva in prezent din motive de igiena mentala, deci pana si simplul fapt ca ascultam stiri poate fi catalogat drept o intamplare fericita.

Era vorba despre fericire. O stire matinala despre fericire, daca va vine sa credeti! Cand totul e pe dos, cand se aud doar recesiuni, calamitati sau maceluri, rasare ceva legat de fericire, mi-am zis in sinea mea. Merita ascultat cu precizie. Si asta am si facut. Am ciulit urechile, bulbucat ochii si redus zgomotul de fond din camera pentru a putea sa cuprind toata semnificatia stirii despre fericire.

La finalul celor 30 de secunde informative, din nefericire mi s-a reconfirmat o tema mai veche a mea legata de modul in care sunt realizate si distribuite stirile si anume ca everything is freaking distorted for enhancing mass anxiety. Tanti de la radio nu a facut altceva decat sa interpreteze ca o stirista blazata un recent studiu realizat de Worldwide Independent Network of Market Research – Barometer on Happiness 2011.

Ideea cuantificarii si operationalizarii unui concept precum fericirea este sa zicem indrazneata. Daca n-ai instrumentele, ipotezele si esantioanele necesare, risti sa cazi in derizoriu fiind amintit in istoria stiintifica drept “aia care au incercat sa faca ceva cu fericirea“.

Suspicioasa din fire, cat si cu ceva accente de hiperexactitate la activ, a trebuit sa ma informez right away despre ce era vorba cu adevarat. Chiar nu poti avea incredere in orice voce pe care o auzi la radio. Tre’ sa sapi pana dai de substanta, de esenta. Sunt scormonitoare de fel, mai ales cand vine vorba de abstractiuni ca cea in discutie :)).

Dupa ce mai ca mi-am tocit lopata am dat peste niste chestii basic despre studiul in cauza:

– 58 de tari;

– 52,913 respondenti;

– distributie cvasi-egala pe sexe;

– o medie de varsta cuprinsa intre 30 – 50 ani pentru respondenti;

– venituri medii spre mici pentru majoritatea respondentilor;

– studii medii ca si forma predilecta de invatamant a respondentilor;

– majoritatea crestini;

– lupta crancena intre respondentii care pot/stiu sa citeasca in engleza si cei carora le este total straina.

Ceea ce mi s-a parut cu adevarat refreshing si cat se poate de direct la toata mega-cercetarea asta, fara a avea pretentia ca am cuprins-o pe toata in sapaturile mele a fost introducerea din comunicatul de presa, care suna ceva la maniera:

“Even though we are gloomy about the economy and expect our economic well-being to worsen, we are still “happy” going into 2012. 53% of the world is happy compared with 13% who say they are unhappy.”

Deci, globally speaking, shit happens, but people still find a way to be happy. Si aici intervin si noile mele achizitii in materie de gandire critica si interpretare, respectiv: simplitatea si orientarea catre ceea ce merge in viata asta. Desi tentatia de a ma apuca sa disec in lung si-n lat toata tesatura asta academica in bucatele mici pe care sa le impung mai apoi sa vad daca mai misca vreuna, este foarte mare, n-o voi face. No more over-thinking and hyper-analyzing for me, please! I wanna feel the zen and see the big picture!

Si acum sa trecem intr-un registru oleaca mai down to earth si non-academic. Pentru in fond si la urma urmei, lumea care a participat la studiul asta a trebuit sa raspunda la o intrebare cat se poate de simpla: “So far as you are concerned, do you personally feel happy, unhappy or neither happy or unhappy about your life?”. Aceasta este intrebarea, dragii mei! Do you? Acum incerc sa fiu foarte concreta cand zic ca asta cu filingul da hepines este tricky rau.

As per my non-expertise, cu cat mintea ti se duce peste mari si tari, sa faci conexiunile lu’ peste despre sensul vietii, valori, credinte, experiente de viata, asteptari and so on, cu atat filinguiala se ofileste si cade ea singura. Si nici nu se mai oboseste sa-ti dea vreun semnal corporal de: Da, bah, esti fericit, ca uite ce s-a zbarlit paru’ pe tine si de ia cu valul de caldura! pentru ca tu esti inchis in capul tau. Oh, si ce-ti mai place s-o faci pe intelectualul! Zic asta, pentru ca si mie imi place.

Si accept si faptul ca nu sunt un respondent tocmai confortabil. Sunt aia care stie cum se fac testele, cum se coreleaza si tot asa. Ba mai mult, sunt aia care are nevoie ca la un anumit nivel sa fie calare pe situatie. Most of the time…si in ce a mai ramas din timp lucrez cu partea aia din mine pentru care miscarea de rezistenta impotriva mintii mele este la ordinea zilei. Deci, mai incercam o data…

Ma scutur de fo doo ori, pun mintea pe stand-by si ma auto-intreb: Viata ta de pana acum te face sa te simti fericita, nefericita sau bleah…? Opa. Stai asa ca incepem sa avem niste reactii corporale consistente. Sa le lasam sa fie. Vorba lu’ Jacques Salome: Daca m-as asculta, m-as intelege! Raspunsul a venit din prima, dar nicidecum generat de mintea mea…ci de corpul meu. Da, frate, sunt! Se aude? Si acum cu zambetul tamp si senzatia de bine o sa keep doing what I do best. Live! Cica, living is the best way to make the fear go away…

 

 

2 Responses »

  1. Abordarea mi se pare mai degraba socio-economica decat inginereasca. Sunt unele tari care chiar isi pun problema evaluarii gradului de buna stare mentala a populatiei locale. Dar asta nu doar pentru a constata evidentulsi a ramane cu el in brate, ci chiar pentru a imbunatati situatia…Concluzia: Thanks for reading 😉

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *