International Tattoo Convention Bucharest – Impresii & Expresii

International Tattoo Convention Bucharest – Impresii & Expresii

Io cand zic ca ma duc la conventie, apai ma duc. Si dusa am fost. Tocmai pana-n capatul Militari-ului la frumoasa si industriala locatie numita generic Turbohalle. Turbo, probabil de la fabrica in care a fost amenajat venue-ul, cat si de la bodega pentru nunteli de langa, Turbotequilla. Halle pentru ca e ditaaaai hala, cu ecourile aferente.

Lume multa si nu neaparat selecta, dar majoritatea tatuati. Unii chiar din cap pana in picioare. Dar nu Yakuza style. Aia ar fi fost simpatic de admirat, insa ai nostri pustani sau tineri tatuati prezenti la mega-happening-ul week-end-ului erau mai degraba compulsivi, decat inspirati de ceva traditii ancestrale. Asa ca s-au umplut de cerneala ca sa fie, pentru ca aveau “spatiu inca liber” si nu neaparat pentru ca fluturasul, aripioara (aia ca la Alldays sau Always) sau dracusorul ar insemna ceva esential in existenta lor.

Sunt rea. Stiam asta deja, dar nu prea vreau sa ma abtin, ca-s la mine acasa. Si vorba aceea, omul la el acasa isi pune poalele in cap. Asa si io. Ma exprim. Cam critic, dar cat se poate de autentic. Organizarea intregului eveniment a fost eh, ok: locatia, super faina, muzica rocareasca, on the side tasteful striptease shows si stand-uri peste stand-uri cu tattoo artist @ work.

Cam mult fum de tigara si un pic cam prea multa vanzoleala care nu prea se potrivea cu activitatile de tatuat live care implica un spatiu linistit oarecum si steril mai ales. Cubiculele existau, dar nu erau incadrate in sticla/plexiglas cum as fi gandit eu toata treaba. De exemplu, la B’estfest au fost unul sau cel mult 2 saloane de tatuaje care apareau sub forma unor cuburi transparente, izolate si fonic probabil. Aici nu prea s-a respectat regula asta, probabil si legata de aspectul bugetar, fapt pentru care nu m-a prea incantat ideea de a ma tatua la fata locului.

Poate si pentru ca, pentru mine experienta tatuarii este una aparte. Imi trebuie o stare, un setting, un om si conditii maxime de igiena. Pragul meu de durere este destul de scazut, dar nu vreau sa fiu inconjurata de screaming people sau de cheering people. I don’t need no cheering. Just peace, quiet, good music and some Coke. Cred ca am mai scris despre cum am inceput sa am oaresce alergii vizuale la tatuaje meaningless sau facute cu sarma intr-o dugheana. Evident ca ochiul meu critic a prins ceva highlights in sensul asta si la acest eveniment.

Ce-am vazut? Ia sa scormonesc un pic in memorie. Paaaai am vazut tatuaje intre sani la cateva gagici which is kind of a major no no for me. Frate ai tate, sunt doua, sunt mari, sunt mici, nu conteaza, dar intre ele nu ar trebui sa fie nimic desenat. Fara inimioare, floricele, stelute sau gherute. Exista locuri muuult mai dornice sa primeasca ceva cerneala, deci hai sa scutim capul pieptului de aceasta operatiune, shall we? Am mai vazut tatuaje in cot: soare, spirale sau panze de paianjen. Mneaaaaah! Bad vibe, prison style. No me gusta para nada!

Am mai vazut tatuaje pe gat, si imi amintesc un tip peste care am dat vizual de vreo 2 ori cat m-am invartit pe acolo. Avea parca un trandafir cu ceva frunzute simetrice pe parti. Nush de ce nu prea mi s-a parut potrivita tema pentru un tip in primul rand, cat nici locul care este prea vizibil. Din punctul meu de vedere, cand iei decizia de a te tatua ar trebui sa te gandesti ca eventually o sa imbatranesti, o sa fii pus in anumite situatii sau medii, sau o sa te intalnesti cu anumiti oameni care nu fac parte din the whole tattoo state of mind. Si care or sa se uite ciudat la tine, care or sa te judece si de ce nu, or sa aleaga sa nu te aleaga tocmai pentru ca ai tatuaje la vedere. Asa ca prefer sa imi tin tatuajele la caldura, ca sa ma simt eu confortabil.

Daca vreau sa go crazy and show it all, este fix my choice and my crowd. 😉 Un lucru pe care il vad destul de des in ultima vreme este fenomenul tipelor usor over-weight dar cu foarte multe tatuaje si pierce-uri care parca vin sa compenseze problema greutatii. In ceea ce priveste greutatea nu vreau sa ma pronunt, pentru ca I’ve been there and I’ve done that, dar nu cred ca e cea mai buna idee sa te acoperi cu tatuaje pentru a distrage atentia. Cel mult pentru a o atrage…:)

Preumbrandu-ma prin Turbohalle am dat si peste un stand cu tzoale dragut, chiar la intrare, de unde am achizitionat o frumoasa piesa de vestimentatie gotica la un pret accesibil maselor. Nu spun ce! Surpriza! :)) De bine ce ma tot conversam in engleza cu turcoaica mea, m-am trezit in fata standului vorbind aparent singura in engleza. Tipa de la stand m-a intrebat ceva evident tot in engleza crezand ca mi-s vreo straineza. Io setata pe engleza, i-am raspuns tot in engleza, dupa care m-am debutat spunandu-i ca putem vorbi in romana, ca nu-s vreo straina, dar sunt pe aici cu o prietena de peste hotare, care tocmai ce descoperise si ea un stand simpatic cu stickere.

Este mai mult decat evident ca femeile nu trebuie lasate sa umble foarte mult cu bani la ele pe langa magazine cu haine, bijuuri sau all sorts of stuff. Invariabil se vor intoarce acasa cu a bunch of shit mai mult sau mai putin useful si cu un zambet blank pe mutra.

Si totusi, by far the funniest thing care mi s-a intamplat in cele vreo 2 ore petrecute la conventie, a fost incercarea (nereusita din pacate) de a-mi achizitiona si pune un nou cercel in nas. Nu mi-a luat foarte mult sa gasesc stand-ul cu pierce-uri. Cat nici sa vorbesc cu tipii de pe acolo ca sa gasesc un cercel rotund simplu pe care sa mi-l bag in nas.

Odata gasit si cumparat, l-am provocat pe tipul de acolo sa ma ajute cu introducerea lui in nasul meu. El a inghitit in sec, ca si cum ar fi fost chemat la lupta, si a zis hotarat:

“Bine, hai vino dupa tejghea!”

M-am conformat ca o femeie tacuta si supusa ce nu-s si m-am asezat pe un scaun. El s-a uitat la mine, la nasul meu, la cercelul nou si m-a intrebat temator:

“Crezi ca poti sa ti-l scoti singura pe cel pe care deja il ai?”

Io nemaiefectuand aceasta operatiune de ceva vreme i-am raspuns brusc:

“Nu!”

El a inghitit din nou in sec, si vazandu-l usor contrariat, am incercat sa il scot. Si am reusit, cu sange cu tot tasnind. Nu stiu daca ii era frica de sange, dar s-a cam albit la fata cand a vazut ca iese sange. Io eram ok. S-a dezinfectat tacticos si pe urma s-a aplecat spre nasul meu cu cercelul cel negru desfacut.

Si da-i nene si impinge. Da-i cu push..Si-nca…Nimic…Baga-mi-as…Mi-as baga, da’ nu intra…Hai cu ma-ta! Nimic! Offff….Hai maaaa…

Concluzia omului:

“Imi pare rau, dar nu te pot chinui asa. E clar ca gaura ta e prea mica pentru grosimea cercelului!”

Usor bosumflata i-am zis:

“Da, dar io vreau un cercel rotund sa mi-l bag in naaaaas!”

Vazand dorinta din ochii mei, omul mi-a intins o carte de vizita si mi-a spus ca daca ii dau un mail, imi poate face comanda speciala pentru un cercel cu diametrul de 0.8 mm pentru gaura mea cea mica. Am zambit, ca si cum as fi obtinut o victorie, macar partiala si am plecat.

Turcoaica mea deja radea in hohote si ma intreba “Whatafuck happened?”. Pai nimic, ca am gaura prea mica! Si a ras si mai tare, cum era si de asteptat.

Pana la urma it was worth the time pentru o sambata cetoasa de octombrie. Daca va pasioneaza si vreti sa va distrati un pic puteti investi 10 lei si un drum lung pana dupa Pacii pentru tatuaje diverse, bazait de aparate de tatuat, oameni funky si muzica rock.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *