Pana la urma…

Pana la urma…

Asta e intrebarea care ma macina precum o rasnita veche de cafea de vreo cateva zile incoace. Optiunile sunt multiple, dar se stie deja ca cu cat creste numarul de alegeri posibile, cu atat incertitudinea alegatorului creste si ea. Pan’ la tavanul cabinei de vot. Aia din stinghii subtirele si cu perdeluta albastra, fara a se incerca vreo aluzie cromatica la adresa vreunui partid sau grupari politice. Urbea-i impanzita de bannere falfainde , postere supradimensionate si omusori care impart materiale “de campanie” potentialilor votanti. Si cum ma aflu departe de a detine adevarul absolut cu privire la cine merita, trebuie sau are sanse sa traga lozul alegator castigator (caci va fi ca la 6/49 pe 9 decembrie), am ales sa judec candidatii prin ochelarul meu psi. Dupa fata pe care o afiseaza la propriu. Si dupa mesaj. Si culori. Trecand peste bariera numelor care mai de care mai sonore si inedite, pe care nu prea doresc sa le mentionez, mi-au picat in mana vreo cateva exemple cel putin interesante de promovare.

Primul asupra caruia doresc sa zabovesc nitel e un domn de la un partid ce se autointituleaza “ecologist”. Hai sa ii credem pe cuvant si sa ne imaginam ca prin venele lor curge sange verde care vrea sa salveze tarisoara si implicit si planetuta noastra. Consiliat fiind de alti domni cu ceva simt al umorului si un varf de cinism, candidatul nostru zice ca daca il vom alege “va fura mai putin ca ceilalti”. Prietene, felicitari pentru momentul comic! Acum ca ne-am oprit din ras, putem merge mai departe si la campanii cu mesaje directe si la obiect. Un candidat care inca din afise decide sa fara misto de marea de alegatori, isi va perpetua apucaturile si dupa desemnarea in functie. Zic si io asa.

Un alt candidat “al poporului” se descrie pe bannerele sale mov “ca ceapa-n mancare”. Carevasazica, alegatorul nu numai ca e bombardat cu mesaje vizuale, dar se face apel si la memoria sa gustativa intr-un mod extrem de personal. Cine nu mananca ceapa categoric nu prea are cum a-l vota pe acest distins domn popular. Dar cine mananca, stie cu varf si indesat cu ce se mananca povestea asta cu votarea. Si in semn de solidaritate cu comparatia de un lirism emotionant (pana la lacrimi, caci totusi vorbim de ceapa aici), alegatorii simpatizanti de mov se pot prezenta la urne cu un fir sau doo de ceapa: alba, verde, rosie sau mov (facuta cu marker-ul permanent).

Mai rasfoim un pic revista mentala cu afise numai bune de facut cornete (electorale) si dam peste un locuitor al Romaniei Mari care ziarist cu ochelari de meserie, mentioneaza ca va fi “fara indurare pentru cei care au tinut orasul in frig”. Deci daca mai devreme alegatorului i se suplimenta mesajul vizual cu ceva accente gustative, acum se face apel la agentul termic. Daca votam cu dansul, nu ne va fi neaparat mai cald, dar cu siguranta ne vom incalzi cu gandul ca cei care au tinut tara in frig nu vor primi indurare. Excelent! Daca mai pitrocim mesajul o sa vedem ca face sens avand in vedere ca votul va fi in decembrie si parte din populatie inca alege sa se incalzeasca cu flacara de la aragaz ca sa nu dea drumul la calorifere “de pe acum”. Sau poate domnul vrea sa ieftineasca ca prin minune gigacaloria si nu a stiut sa se exprime mai concret (dee ziarist!)?

In clasamentul afiselor electorale indoielnice se ridica si cel al unui candidat care ne exprima tot prin faptul ca si-a ales o poza in care se uita in alte parte, nu la noi, poporul posesor de voturi. Si nu numai ca nu se uita la noi, dar mai si gesticuleaza cu mana dreapta pe care pot fi zarite un ghiul inel si un ceas mare si lucitor cat o zi de post. Pe fundalul ros avem o ceata de sustinatori ai candidatului nostru care stau drepti si zambitori urandu-ne nu Craciun Fericit!, ci “Dreptate pentru oameni!”. Asa sa ne ajute Dumnezeu!

Mai dau o fila si constat ca exista si un “Deputat al cartierului meu” intesat cu “Prietenie, respect, incredere”. Daca e sa ma iau dupa cuvintele alese de domnul in cauza, io nu-mi doresc un deputat da cartier, pe de o parte, si nici nu vreau sa fim prieteni. Vreau un deputat care sa imi reprezinte interesele intr-un mod asumat, conform cu legea si adecvat solicitarilor primite. Unde mai pui ca candidatul care, ca multi altii, promite ca va reporni inima Romaniei, apare in afis, uitandu-se in ochiul alegatorului in timp ce are o mana pe umarul unui copchil si pe cealalta (mana) pe umarul unei doamne in etate. Subliminalul deja sparge bariera sunetului. O varianta posibila de interpretare ar fi ca domnul nostru e divortat/vaduv si tot vrea sa lupte pentru patrie ceea ce merita din start aplauze si voturi. O a doua e ca sotia era cea care facea pozele electorale si nu beneficia de un aparat foto cu timer. Iar o a treia ne duce cu speranta la alocatii mari si pensii substantiale. In orice caz, produsul complet scartaie pe la incheieturi.

Pe la Craiova, consilierii de campanie useless au zis sa faca o trimitere la sportul national afirmand sus si tare “Craiova, meriti cea mai buna echipa!”. Si slova-i slova, dar cand vezi si fetele “echipei” te apuca groaza aia mare si urata. Este vorba de o diada: o dudue pe la vreo 30jde primaveri cu parul tapat nevoie mare, ochisorii accentuati cu niste negru de seara si buze care parca ar rosti “89-89-989” si un nea’ care ghici ce, are ochelari de soare! Si asta spune tot! Poate era soare in platoul de pozare electorala, nu zic nu, dar daca nici un ochii candidatului nu ma pot uita, atunci cum sa il aleg io pe distinsul craiovean? Cat despre duduea precedenta, va spun din start fara vreo urma de misoginism ca aia nu-i poza de campanie, neam, intrucat accentele seductive sunt prea puternice.

Un iesean rosu in timp ce sade cu mainile in san ne comunica faptul ca “Lucrurile importante au nevoie de timp!” si ne multumeste pentru sustinere si rabdare. Nefiind din acea parte a tarii nu ma pot gandi decat la doua variante: ori domnul e cu state mai vechi prin consiliile locale si parca ar vrea sa-si imbuneze alegatorii spunandu-le ca de fapt mnealui nu a stat cu mainile in san (asa cum sta in afis), ci chiar a muncit pentru propasirea Iasului, ori e un candidat june cu ceva anxietate la bord care stie sigur ca in primul mandat nu va face mare lucru si ne multumeste anticipat pentru rabdare si tutun. Apropo, tutunul e din partea casei rosii daca tot e sa asteptam si sa sustinem?

Facand un retur la partidul verde imi cazu pe mana un afis un pic infricosator vizual. Doi chei, extrem de asemanatori (sper ca nu-s rude!) dar despartiti temporal de vreo 10 ani, cu zambete largi si costume inchise la culoare (tot asemanatoare) ne anunta ca “Gata cu promisiunile! Schimbam totul!”. Sa mor daca nu toata suflarea candidata la alegeri are boala schimbarii ca solutie la mocirla actuala in care se adanceste zilnic masa de votanti. Oameni buni, cu suflet bun si ganduri de schimbare, aveti in vedere faptul ca o natie are nevoie in primul rand de stabilitate pe mai multe planuri. Schimbarea prea multa, brusca sau produsa intr-un timp prea scurt genereaza haos. Nu vrea haos! Vrem ZEN! Asa ca verzi sau nu, cu paduri in arriere-plan sau nu pe afisul de campanie, rogu-va mai potoliti-va cu vanturile de schimbare ca deja incepe sa puta.

Slatina ne cinsteste cu un candidat independent a carui afis m-a facut sa rad cu tentativa de a ma si bate un pic pe burta. Economist. Ochelarist. Purtator de cravata rosie. Tati norocosul si un primar muncitor si serios pentru Slatina. Pe bune?! Tati? Vrei sa iti cresti cetatenii apeland la noroc pur in timp ce muncesti cu seriozitate? Deja m-ai pierdut in spatiu cu mesajele tale contradictorii, domnule slatinean! Ori te bazezi pe noroc, ori pe munca! Ori esti serios, ori te dai in barci cu apelative gen “tati”? Mutra ta poate fi oricat de demna, daca vorbele lipsesc cu desavarsire, io zic mai bine sa stai mataluta independent acasica si sa te joci de-a tati in continuare. A nu se intelege ca aduc atingeri importantei rolului de tata, ci doar ca am o mare problema cu manipularea maselor cu apelative emotionale de genul “tati”. As putea spune lejer ca alegatorii care au probleme cu tatii se vor duce sa il voteze pe “tati norocosul” doar pentru ca e tati, nu pentru ca ar fi ceva de capul lui. Asa ca tati, scuteste-ma!

Movul care s-a extins in toata tara ca “The First Young Purple Revolution” a ajuns si la Targoviste in persoana lui Bodi care se prezinta electoral prin mesajul “Cu totii il stim pe Bodi!”. Ei bine nu! Io nu-l stiu pe Bodi, si simpla insinuare cum ca l-as stii deja ma irita. Nu tre’ sa fiu vecina cu candidatul sau sa fi iesit la o cafea inainte cu dansul ca sa il pot alege. Mi-ar placea sa fiu familiarizata cu ceea ce a realizat pana in prezent. Iar Bodi asta habar n-am ce a facut pentru Targoviste pana acum! Poate o fi vreo prezenta marcanta a orasului si nu stiu io. Targovisteni, lamuriti-ma, va rog!

Ultimul dar nu cel din urma din lista neagra a alegerilor in materie de afise si mesaje electorale e un domn cu vechime la primarie. Si cu ceva iesiri in presa mondena care nu prea ii fac cinste. Si cu o sotie mai tanara care se afla intr-o perpetua cura de slabire. Acum io n-am nimic cu viata privata a omului, atata vreme cat si-o tine… privata! Nu o vreau drept bun public, ca nu-mi place, deloc! Septagenarul ne indeamna total neinspirat sa “alegem cu inima”. Bai omule, crezi ca 23 de ani de alegeri emotionale ne-au condus spre progres si evolutie? Poate ar fi o idee sa ne folosim si creierul, nu numai inima, care si asa nu ar vota cu tine, deci sezi bland! Iar privirea aia prelunga si condescendenta nu iti intareste nicidecum mesajul, ci este inca o dovada ca una spui, alta faci.

Pana la urma, io cu cine votez?!

Leave a Reply

Your e-mail address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.