Category Archives: Awareness

In coloana sonora a facultatii mele

In coloana sonora a facultatii mele

Vineri am fost la o rockareala romaneasca dupa multa vreme de viata ocupata de adult cu seri de somn si muzici ascultate doar in tramvai spre munca.

Si in timp ce dadeam din cap pe Luna Amara, in minte mi se derulau ultimii 15 ani, cu precadere anii de facultate cu concerte saptamanale, piele de gaina la auzul unor acorduri, poezie si drumuri tarzii spre casa.

Asta nu se vrea a fi nici pe departe o oda selenara de luna amara, numai ca viata mea se impatureste vrand-nevrand in amintiri auditive.

Nu mai tin minte primul concert la care am mers, dar am flash-uri intense despre cateva cantari. Fire, Club A, Expirat, Big Mamou, Preoteasa (la lansarea “Asfalt”), Stuffstock, Sonisphere, Sala Polivalenta a Facultatii de Petrol si Gaze din Ploiesti, Baza Militara, Underworld, El Comandante, Backstage, Jukebox, Laptaria lui Enache…

Pe atunci eram intr-o faza grunge-alternative-rock-punk cum ii sade bine oricarui post-adolescent student asa ca traiam cu Nirvana, Pearl Jam, Sex Pistols, Ramones, Rammstein, Metallica, Type O Negative, Tiamat, Tori Amos si Cranberries.

Pe 5 dintre ei i-am vazut si-n concert, iar pe restul pe repeat in playlist.

E surprinzator cum vin amintirile peste tine tavalug la un semnal sonor.

Lasati un mesaj dupa semnalul sonor!

La Asfalt mi-a aparut in fata ochilor coperta albumului si lansarea din Preoteasa. Sala era arhiplina, eu eram toata imbracata-n negru si dadeam din cap agatata de o balustrada. Tin minte cat de umed era aerul si cat de mult imi doream o sticla cu apa.

In Underworld stateam precum sardinele si am dat din cap pana cand am simtit ca ma duc usor pe spate, numai ca sa fiu readusa in pozitia verticala precum un Hopa Mitica de multimea pletoasa.

La Ploiesti am plecat clandestin intr-o vineri si am luat contact cu rockarimea de acolo pe muzici de Luna Amara + Implant pentru Refuz. Dupa care am gasit o bodega de profil intr-un subsol intunecat (cum altfel) in care ne-am petrecut noaptea in asteptarea trenului de intoarcere.

La Stuffstock parca au cantat pe undeva dupa miezul noptii si cand a inceput Cui si Spin am zis ca mi se desurubeaza capul si sare peste public, traverseaza zona libera pentru presa si se propteste de-un monitor pe scena.

La Soniphere era o caldura infioratoare, eram inconjurata de o groaza de puberi si ma gandeam cat de norocosi sunt ca merg la concerte de la varsta aia.

Inainte sa apara Asfalt dupa ce am ascultat Rosu Aprins, Gri Dorian si Tanagra Noise am decis ca trebuie sa fac rost de un CD cu ei de undeva off the record. Asa ca m-am intalnit cu un politehnist cu care vorbisem pe mIRC despre ei si am rezolvat problema.

La concertul din Jukebox am cantat pana am ragusit pe alocuri dupa care a mai varsat careva bere pe mine, iar a doua zi aveam examen oral la Zlate asa ca intr-un acces de fuck-it-all + singurii pantaloni oarecum curati + paradoxul fetei care nu bea si totusi miroase a bere am mers cu aceiasi pantaloni la examen. Asta evident ca dupa ce am continuat sa invat dupa concert pana dimineata.

In Laptaria lui Enache ma intrebam continuu in timp ce fredonam onomatopeic acordurile de trompeta de ce e scena pusa asa prost … sau poate era locul neobisnuit de ingust.

Daca ar fi sa fac un top unspe al melodiilor care imi plac peste masura de la Luna Amara cred ca ar intra: Stare de Gratie, Oameni Noi, Ciudat, Cui si Spin, Intunecare, Mara, Ego Nr. 4, Doar Gandul, Doar Noi Doi, Happiness Provider si Little Sun. Nu stiu exact in ce ordine, dar cu siguranta pe repeat!

Prima obsesie muzicala serioasa nu se uita niciodata I guess.

P.S.: Si ca sa stiti ca nu faceam misto legat de primul meu CD cu Luna Amara…

Family of Choice

Family of Choice

Ce e aia o familie? Intrebare cu raspuns deschis.

Cei din care te tragi si cu care imparti casa, masa si mostenirile genetice.

Sau poate cei langa care alegi sa-ti petreci zilele si noptile pana la adanci batraneti, dupa care ajungeti sa mai impingeti si panselute impreuna.

Familie?
La ce bun?
De ce traiesc oamenii in cete familiale, cand ar putea la fel de bine sa traiasca singuri?

Pai unde-s doi puterea creste! Unde mai pui ca daca apar si ceva copii in peisaj brusc clanul se mareste si sentimentele de posesiune si apartenenta infloresc.

Stiti ca patalamaua-mi spune ‘psihoterapeut de cuplu si familie’, nu? Lesne de inteles ca ma preocupa subiectul de ceva zeci de ani incoace.

Ce face o familie sa fie familie?

Si mai cu seama ce desface o familie? Tot ce am citit pe tema relatiilor de orice fel se invarte in jurul catorva concepte mari si late: bunavointa, putere si dragoste.

Modul in care se manifesta treburile astea in interiorul familiei can make it or break it.

Acum daca ar fi sa va impui capul cu teorie despre ierarhii familiale, granite, roluri, scenarii de viata, diferentierea Sinelui si genograme sunt sigura ca nu m-as face inteleasa.

Asa ca atunci cand vreau sa vorbesc despre ceva important pentru mine, incerc sa imi aleg cuvintele cele mai simple.

Iti pasa sau nu-ti pasa?

Vrei sa ai dreptate sau vrei sa ai armonie?

Intelegi sau nu intelegi?

Incerci sau nu incerci?

Da sau nu?

Iubesti sau nu iubesti?

Care e oare scopul unei familii?

Sa traim fericiti pana la adanci batraneti… and beyond?

Cam complicat, presant si permanent…

Asa ca ce-ar fi sa desfacem scopul asta in lucruri mici.

Sa ne ascultam unii pe altii.

Sa avem grija unii de altii.

Sa ne cerem scuze unii altora cand o dam cu mucii in fasole.

Sa vorbim unii cu altii.

Sa ne lasam sa tacem unii pe altii.

Sa fim curiosi unii in privinta altora.

Sa ne iertam unii pe altii.

Sa radem unii cu altii.

Sa plangem unii cu altii.

Sa ne facem planuri unii cu altii.

Sa ne iubim unii pe altii.

Sa fim binevoitori unii cu altii.

Sa avem incredere unii in altii.

Sa cautam binele unii in altii.

Sa ne punem unii in papucii celorlalti.

Sa…

Colateralitate

Colateralitate

Vineri mi s-a povestit despre un film.

Suna bine.

Terapeutic.

Greu.

Cu substanta.

Ieri am fost sa il vad.

Asta dupa ce i-am vazut trailer-ul si mi s-a facut usor pielea de gaina.

Toti sortii mi-au fost vadit potrivnici.

Nu rula decat la mall.

Imprejur hahaieli si crantanit de nachos.

Ca si constructie cinematografica mediocru.

Jucat pseudoautentic.

Si totusi il recomand pentru cei care il pot decoji de toate neajunsurile ca sa ajunga la maduva.

La esenta.

Dragoste.

Timp.

Moarte.

Motivatorii nostri cei de toate zilele.

Uitandu-ma la film m-am dus cu gandul la Antichrist-ul lui Von Trier.

Si acolo e cu moarte de copil.

Si cu trinitate.

The three beggars: grief, pain and despair.

Corbul, cerbul si vulpea.

Moartea parjoleste totul inainte si inapoi.

Dragostea te salveaza de tine insuti.

Timpul curge, sterge, amorteste.

Mi-a placut ideea de aducere la viata a acestor abstractiuni.

Cica filmul e urat.

Cica nu a fost facut dupa o carte pe care o poti citi ca sa-ti speli gustul amar lasat de cinematografia slabuta.

Asa si?

Nu trebuie decat sa deschizi ochii si sa te gandesti la experientele pe care filmul le reaseaza in tine.

Reactii la pierdere.

Domino-ul nesfarsit.

Grupuri de suport.

Dialoguri cu moartea.

Impotrivire cu timpul.

Cearta cu dragostea.

Cartile de psihoterapie vorbesc de cinci stadii ale pierderii: negare, furie, negociere, depresie si acceptare.

Filmul le arata in plina desfasurare si succesiune.

Daca ai simtit ca pierzi ceva vreodata o sa intelegi filmul, independent de faptul ca merita Oscar sau Zmeura de Aur.

Iar conceptul de frumusete colaterala e de departe masura rezilientei fiecaruia dintre noi in fata unor lucruri pe care oricat mai incerca, nu le putem controla.

Ma simt recunoscatoare ca mi-a aparut acest film in cale.

E tare fain…

Eu in mine

Eu in mine

Am ajuns acasa pana in ora 7 seara. Motiv de mirare si sarbatoare. M-am despuiat de straturile de haine. Mi-am pus in cui armura. Am aprins ceva lumanari. Am pus o masina la spalat.

Si m-am pus pe scotocit. Cautam una dintre cutiile cu amintiri. Am gasit-o repede. Stiam unde e. Am pus in fundal “The Way We Were”.

Pe masura ce scoteam hartii si cantam lacrimile-mi tasneau. Si nu se mai opreau. Asa ca le-am lasat sa curga, cu rostul lor cu tot.

Anul trecut pe vremea asta ma mutat cu catel pisici si purcel bagaje multe in Cambridge.

Azi sunt aici.

La locul meu.

Printre amintirile scoase si aranjate pe lada militara ce tine loc de masuta de cafea erau vreo 3 felicitari, 2 carti postale, 1 pliant de cetate si 1 bilet de concert.

Toate spun povesti in soapta despre omul care am fost.

Am lucrat in asistenta victimelor traficului de persoane si am primit de la doua dintre fete felicitari despre sarbatoare si inimi vindecate.

Am fost pe la Street Delivery-ntr-o vara si am primit o felicitare Zamburi de la omul meu.

Cele doua carti postale, una din Turcia si cealalta din Germania, vorbesc despre zarile in care s-au dus doua dintre prietenele mele dragi.

Pliantul de Sintra ascunde o idila portugheza, iar biletul de Red Hot Chilli Peppers it’s how it all started.

Am incercat sa le fac o poza, dar telefonul meu da pe afara de amintiri care nu se mai vor salvate pe pamant, ci in cloud.

Asta mi-am facut-o cu mana mea. Usa de descarcare a unei stari amestecate de dor, nostalgie, tristete si oboseala.

Incerc sa-mi dau mintea pe mut si sa ascult doar muzica. Acum am mutat pe Aretha Franklin.

In barlogul meu stau, cuget si imi ling ranile.

Uite de aia se intampla rar sa vin asa devreme acasa.

Ca sa nu ma prind din urma.

Ca ma prind si nu ma mai las.

Si stau cu mine in brate punandu-mi intrebari existentiale despre viata, moarte, relatii, sens, oameni, familie si mine.

Si nu e depresia de iarna, caci iarna nu ma deprima catusi de putin.

Poate autoconstientizarea de iarna.

Grija de mine… de iarna.

E ok sa nu fii ok.

Cam asta inseamna sa fii om.

Sa iti dai voie sa nu fii ok cateodata.

Si sa stai acolo cu non-ok-itatea ta.

Fata-n fata cu reactiunea.

Si sa nu fugi.

Sa te uiti la ea.

Sa o intorci pe toate partile.

Si dupa sa o impaturesti binisor si sa o pui la pastrare pana data viitoare.

Astazi ma incearca o tristete profunda.

Si e ok.

A mea e.

Ma duc s-o traiesc in seara asta.

Theresa May, But EU May Not

Theresa May, But EU May Not

Acum daca tot m-am uitat la prima conferinta de presa a lui Trump dupa alegeri, nu am putut rata primul discurs post-Brexit al Theresei May. Si unde mai pui ca Brexit-ul imi e mai aproape de experienta decat trumpuiala.

Nu am nici cea mai mica indoiala ca echipa care i-a scris speech-ul nu prea a avut somn, ruminand aceleasi idei, incercand sa le dea o fata agreabila. Facem frumos, ca doar ne vede o lume-ntreaga ce pizda ma-sii.

Doar n-o sa ne scoatem coltii acus in direct de la Londra. Sau poate da? Cica a fost un discurs ambiguu. Io zic ca ambiguitatea lies in the eyes of the beholder.

Mai directa de atat nici ca putea fi doamna cu oja roz pe unghii. Bold move, Theresa! Bold move! M-a amuzat emfaza cu care si-a inceput cuvantarea. Mai mai ca trunchiul s-ar fi tot smucit si unduit pentru ca seconda tirada verbala.

Intotdeauna am avut falsa impresie ca totul suna mai bine, mai frumos, mai cristalin in British English. Intotdeauna pana de curand. Cand iluzia s-a intalnit cu realitatea si realitatea a invins.

Stronger, better, Gosser! Ah, pardon… Britain!

Modusul operandi “smile & wave” e atat de impamantenit pe acele meleaguri incat toata populatia a inteles ce era de inteles din cele 12 obiective asezate mai ceva ca cei 12 apostoli la cina cea de taina.

There is no taina here, my friends, allies and neighbours! Totu’-i clar si clar ii totul. Pe de alta parte, pentru restul lumii care nu e atat de familiara cu agresivitatea pasiva, amenintarile voalate, discursurile politice, tacticile de negociere si manipulare, hai sa ii dam o traducere si adaptare.

Nu de Irina Margareta Nistor, ci chiar de yours truly.

1. Certainty wherever possible = Nimic nu-i sigur. De fapt innotam intr-o mare de incertitudine, dar o facem zambind ca sa debusolam inamicul, facandu-l sa creada ca chiar ne place. Nu ne asteptam sa iasa bluff-ul cu Brexit-ul asa ca am cam pus-o.

2. Control of our own laws = Ia sa se mai duca EU nitel de aici. Noi suntem cei mai mari si cei mai tari si nu admitem (din orgoliu nemasurat) sa mai ratificam vreo lege si normativa EU. Noi suntem singurii care putem avea pretentia de a face legea in alte tari. Alte tari niciodata la noi. Ca nu-i fair, fata!

3. Strengthening the UK = Ne tremura chilotii ca astia ai nostri vor sa dea bir cu fugitii si sa ne lase vorba aceea singurei bing-bang printre copaci. Asa ca o sa ne rugam de ei cu cerul si cu pamantul, o sa ii si santajam oleaca ca sa ramanem impreuna in acest Mare Regat al Dezbinarii si Discordiei. Ne dam picioare pe sub masa de ne-am invinetit tibiile, dar zambim cu gura pana la urechi la poza.

4. Maintaining the common travel area with Ireland = Irlanda a fost intotdeauna Gica Contra si ne e frica sa nu ne ia common travel area-ul asa ca o sa facem frumos, dupa care o sa facem urat, dupa care o sa ne tavalim pe jos pentru indurare si solidaritate. Dar asta n-o spunem la nimenea ca noi suntem cei mai tari. Si suntem singuri de asta. Scuze… Siguri de asta!

5. Control of immigration = Auziti, bai voi astia non-highly skilled EU migrant workers! Ia mai duceti-va-n… tara voastra ca ne-ati acaparat NHS-ul si scolile si nevoile si neamul. Pe bune va iubim de nu mai putem, dar plecati odata ca deja s-a imputit demult carameaua si va bat astia ai nostri pe aici. Basti d’aici! Daca tot o sa plecati voi, poate ai nostri care o tot ard pe ajutor social o sa se angajeze pe slujbele voastre, desi slabe sanse, dar noi ii dam inainte cu tupeu.

6. Right for EU nationals in Britain and British nationals in the EU = Mah ne-au ginit astia ca am fi tara europeana cu cel mai mare flux migrator, asa ca trebuie sa ii lasam pe strainii care sunt deja aici sa continue sa stea. N-o sa le fie tocmai bine, pentru ca nu e asta ideea. Ideea e sa ne fie noua bine. Doar am spus de la inceput. Make Britain better. Si ei nu sunt British, nici daca isi iau cetatenia. Dar ai nostri care si-au luat talpasita spre kinder pastures, trebuie sa fie pretuiti fara de tagada. Pentru ca that is the fair thing to do… for Britain!

7. Enhancing rights for workers = Ok! Deci s-ar putea sa ne-o luam artistic si sa plece companii de pe la noi, si sa ne lase oamenii pe drumuri, fara joburi and stuff. Noi vom fi alaturi de ei. De drepturile lor, cat si de stangurile lor. Noi le vrem tot binele din lume. Plus ca daca raman fara joburi, s-ar putea organiza niscaiva revolte populare sau chiar de hardcore britanic, pe care chiar nu ni le dorim ca suntem cu articolul 50 breathing down our necks.

8. Free trade with European markets = Acum o bagam si noi pe asta la oha. Poate merge. Adica nu mai suntem pe Single Market, da’ vrem free trade. Ca noi suntem smecheri. Si daca ne suparam, reinventam gaura la macaroana! Adica economia si micsoram taxele si facem paradis fiscal si cate si mai cate. Plus ca noi suntem cei mai tari exportatori. Vreti branza noastra! Si daca nu o vreti, tot o s-o vreti in regim de free trade. Pentru ca e Made in the UK bah, n-auzi?

9. New trade agreements with other countries = Suntem constienti ca s-ar putea sa ne-o cam furam de la UE cu free trade-ul, dar noi suntem prevazatori asa ca i-am sunat pe astia din Commonwealth, a.k.a. rudele mai sarace si cu ciunga-n par, le-am zis sa se spele si sa se imbrace frumos ca venim in vizita si vrem sa ne trade-uim cu ei ca sa para in ochii lumii ca suntem super in control. I-am sunat si pe chinezi. O sa dam Made in the UK pe Made in China. Fair trade sa fie pentru toata lumea.

10. A leading role in science and innovation = Avem echipa, avem valoare, inteligenta noastra-i cea mai tare din parcare. Iar parcarea e ostila. Shit. Pai, noi vrem sa dezvoltam in continuare chestii si faze si proiecte si sa primim premii si recunoastere mondiala, dar sa vezi ca EU asta o sa incerce sa ne dea cu flit si sa ne lase pe afara. Da’ noi nu si nu. Ca noi suntem mai cu mot. Si fara noi nu se poate. Asa ca daca voi nu ne vreti, noi va vrem!

11. Cooperation on crime, terrorism and foreign affairs = Stati chill ca nu va lasa Scotland Yard-ul cu fundu’-n balta cu terorismul si afacerile externe. Pana la urma nici noua nu ne-ar conveni sa ne trezim cu Putin la portita, asa ca tinem agenti in Estonia, Polonia si Romania sa tina zidul antirus in miscare si intre timp suntem niste baieti de treaba si ne prefacem ca va oferim tot suportul militar, cand de fapt doar dam nitel din gura si nu intentionam sa facem prea multe in sensul asta.

12. A phased approach in delivering a smooth and orderly Brexit = Hai sa nu disperam oameni buni. Disciplina inainte de toate! Daca ma mai suna astia de la tabloide, sau presa in general cred ca clachez. Pai ce trebuie sa stie ei toata ziua cum merge Brexit-ul dom’le! Daca am zis ca merge, merge! Ce atat news! O sa ne cacaim, o sa ne sucim, o sa ne invartim, o sa incercam toate tertipurile istorice, dupa care speram sa iasa.

P.S.: Stiti ca noi si frantujii suntem singurii din UE care avem arme nucleare, nu? Ma intreb oare ce-o mai face Francois? Poate iesim la un cico, asa ca intre nucs…