Chercher ton ri

Chercher ton ri

ThreeBeggar

Cica, etimologic vorbind, cuvantul “cersetor” provine din latinescul “circitor” care se refera la un negustor ambulant, o persoana care da tarcoale. Din punct de vedere penal, cersetoria e cam infractiune care se pedepseste cu ceva timp de reflectie sau reflexie (cum doreste caprioara) in spatele gratiilor. Daca e sa facem un apel umanitar la latura umana din noi (aia cata a mai ramas), cersetoria e o oportunitate miraculoasa sa ne simtim Dumnezei pe pamant.

Sa salvam de la moarte, foame sau sevraj o persoana care ne cere, ne implora in genunchi, umilindu-se mai mult sau mai putin dramatic, un ban, oricat, dupa posibilitati. Cersetoria a devenit un personaj cheie al Bucurestiului, ceea ce ne spune ca ne-am aliniat si noi marilor capitale europene. Londra, Paris, Barcelona, Berlin, Bruxelles here comes Bucharest! Brasoava cum ca Romania ar fi varsat galeata cu cersetori arsi de soare prin toata Europa si drept urmare, ar cam trebui sa-si asume responsabilitatea pentru dansii is a pile of horseshit my European government friends!

Ca tiganii daca-i luati pe filon migrator cronologic veti observa ca is un neam nomad, adicatelea fara de asezare statornica. Putem sa fim haiosi intr-un mod elevat, ajutandu-ne de niste forme stilistice, si sa zicem ca a condamna tiganii pentru nomadism este ca si cum te-ai lua de un hiperactiv ca nu sta locului. Unele lucruri, oricat de frustrante ar fi pentru lumea inconjuratoare, trebuie luate ca atare prin natura.

Ceea ce poti sa faci constructiv, in loc sa le tot dai la temelia naturii lor nestatornice si boeme, e sa creezi niste masuri adaptate lor, in primul rand, si tarii pe teritoriul careia se afla, in al doilea rand. N-o sa ma apuc sa polemizez despre discriminarea negativa vs discriminare pozitiva a populatiei rrome, ca nu asta e scopul scriiturii de fata. Independent de nationalitatea si etnia cersetorului, acesta ramane supapa altruismului suprem, intr-un oras in care oamenii se afiseaza in Lambourghini-uri, cu mana sprijinita pe geam de care atarna (de mana, nu de geam, fireste ;)) nonsalant un Rolex si invesmantat in Dolce & Gabbana from head to toe.

Industria cersetoriei poate fi considerata mai profitabila decat siderurgia romaneasca, sa moara copilasii mei de’ nu! E o constructie piramidala, cam ca alea in care ne bagam cu sau fara voie, ca o sa castigam toptanul de bani. Caritas, Amway, Lioness sunt variatiuni upper-class ale cersetoriei. Aoleo, ce dura am fost la faza asta. Acum ia sa vezi cum se vor fi napustind hoardele piramidale asupra-mi si-mi vor face felul, man(i)ati de focul intens al imaginii si profitului facut usoooor si repede. Fast profit is just like fast food. Tasty at first, but very hard to digest and you never know when you might end up in the hospital with organ failure due to it.

Ceea ce este de nedisputat e ca avem nevoie maaaaare de o ierarhizare a societatii care sa ne-o dea institutii comerciale externe, ca singuri am concluzionat ca nu putem sa ne organizam, ca inevitabil ramane unul care isi ia toate mooile dupa stingerea luminii. Grobiana exprimare, dar mi s-a parut ca ma ajuta la emfaza… Asa-i sau doar mi s-a parut? Voi ce ziceti? Cersetoria este o constructie a omului ajuns in strada care trebuie sa supravietuiasca lumii asteia care nu-l intelege, care l-a respins si care nu se da in laturi de la a-l lovi de fiecare data cand e jos.

Autoritatile statale se caznesc de ceva ani sa puna la punct sistemul de asistare sociala a grupurilor vulnerabile, si sfarsesc codasi. Ca Romania nu-i ca Suedia, prieteni dragi! Socialismul suedez in care populatia muncitoare da de buna voie si nesilita de nimeni 60% din salariul lunar (considerabil) catre casele de asigurari sociale ca sa ii sustina pe cei mai napastuiti nu se va aplica never ever in Romania in care salariul minim pe economie “a crescut” la 1200 lei, adica aproximativ 273.54 EUR, pentru o persoana absolventa de studii superioare.

Hai sa facem o regula de trei simpla si sa vedem cat e 60% din 1200 lei. 720 lei pe care teoretic, daca am fi suedeji, i-am da intru ajutorarea populatiei care se incadreaza la primirea de ajutor social. Si noi am ramane cu… restul de 40%, mai exact cu 480 lei! De viata, chirii, intretineri, datorii, copii, doctorii si tot asa. Mama, ce tare e faza asta! Parca am un flashback de cand lucram io insami pentru un ONG furnizor de asistenta sociala si aveam constant conflictul intern ca beneficiarii asistati la sfarsitul zilei “castiga” mai bine ca mine, in calitatea lor de beneficiari.

Si ma duceam acasa si-mi varsam naduful pe cine prindeam in cale. Ca nu-i posibil. Ca Romania. Ca am facut atata scoala ca sa ma tarai de pe o zi pe alta financiar. Ca nu imi permit si io sa merg intr-un concediu mai ca lumea. Luckily enough those days are behind me, dar experienta aceea m-a invatat niste lectii de viata pe care nu ti le preda nimeni la facultate. Comparison n’a pas raison! Sau da? E inevitabila asta e clar, dar nu face bine la sanatate. Deloc.

Bun, bun, am stabilit ca nu suntem suedezi si ar fi bine sa incetam sa tot aspiram in directia asta. Suntem romani, si trebe cu resursele noastre personale si guvernamentale sa tackle the issue of beggary. Suntem cunoscuti worldwide, ca de la noi a venit fluxul cersetoresc si infractional. Dar cersetoria deja am stabilit ca-i infractiune, deci scuzati-mi exprimarea pleonastica. Io nu dau bani la cersetori, in general. Din principiu.

Poate am vazut Filantropica de prea multe ori, sau poate am lucrat in asistenta sociala indeajuns de mult incat sa-mi dau seama ca nu-i bine daca dai bani ca oricum banii aia nu se duc la om in buzunar. Fie ca avem de-a face cu un cersetor corporatist, adica care apartine unei piramide cu roluri prestabilite, sau cu un cersetor freelancer, momentul ala in care el zice chestii si tu duci mana la portofel ar trebui secventiat intr-o mie de minicadre in care sa-ti vina la cap mintea cea de pe urma. Cum tot suedejii spun (na ca acum ma tot leg de ei), nu exista oferta fara cerere. Ei bine, ei spuneam aceste cuvinte de duh in contextul prostitutiei si exploatarii sexuale, dar se aplica chiar bine si pentru cersetorie.

Exista o relatie de interdependenta intre populatia muncitoare si populatia cersetoare din Romania, imi permit sa rationez. Dati popurului paine si circ pentru a ii distrage atentia de la starea natiunii, pe scurt. Cersetorii ne fac sa ne creasca self-esteem-ul ca am dat bani unei batranici in intersectie, care nu se ajunge cu cheltuielile din pensia de mizerie. Va spun drept ca la batrani io percutez foarte tare, mai ales la cei care se vede ca au muncit o viata intreaga in demnitate si acum ajung sa se umileasca pe la colturile masinilor pentru un ban de medicamente.

Numai ca, guess what, capii piramidei deja stiu ca exista genul asta de vulnerabilitati personale in populatia muncitoare si tocmai de aceea coopteaza oameni de acest gen pentru a… ajunge si la acest target de populatie. Stiu ca-i cinic, dar astia suntem, frate! Ce altruisti si salvatori am fost ca am dat bani batranului aluia. Acum n-o sa ne simtim rau ca in loc de o pereche de pantofi o sa ne luam doo. Nu suntem consumeristi, suntem caritabili. Da, da! Iar populatia cersetoare, sub toate formele si evolutiile ei, va cere atata timp cat i se va da. O vorba din popor zice ca: Nu-i prost ala care cere, ii prost ala care da!

Asadar si prin urmare, dragi muncitori, hai sa ne mai deschidem putintel la minte si sa nu mai judecam lucrurile de pe scaunele noastre inalte pe care stam confortabil si ne sorbim Starbucks-ul in timp ce mai lucram remote pe Mac Book Pro-ul din dotare, avand grija sa nu ne murdarim Conversii cu praf. Iar, dragi cersetori, sa stiti ca umilirea si tarairea dau dependenta din pacate. Viata pe strada nu-i usoara pentru noi astia de stam la bloc, dar pentru voi a ajuns un mod de viata lejer din care nu sunt sigura ca ati vrea sa iesiti… Zic si io, nu dau cu paru’…

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *