In coloana sonora a facultatii mele

In coloana sonora a facultatii mele

Vineri am fost la o rockareala romaneasca dupa multa vreme de viata ocupata de adult cu seri de somn si muzici ascultate doar in tramvai spre munca.

Si in timp ce dadeam din cap pe Luna Amara, in minte mi se derulau ultimii 15 ani, cu precadere anii de facultate cu concerte saptamanale, piele de gaina la auzul unor acorduri, poezie si drumuri tarzii spre casa.

Asta nu se vrea a fi nici pe departe o oda selenara de luna amara, numai ca viata mea se impatureste vrand-nevrand in amintiri auditive.

Nu mai tin minte primul concert la care am mers, dar am flash-uri intense despre cateva cantari. Fire, Club A, Expirat, Big Mamou, Preoteasa (la lansarea “Asfalt”), Stuffstock, Sonisphere, Sala Polivalenta a Facultatii de Petrol si Gaze din Ploiesti, Baza Militara, Underworld, El Comandante, Backstage, Jukebox, Laptaria lui Enache…

Pe atunci eram intr-o faza grunge-alternative-rock-punk cum ii sade bine oricarui post-adolescent student asa ca traiam cu Nirvana, Pearl Jam, Sex Pistols, Ramones, Rammstein, Metallica, Type O Negative, Tiamat, Tori Amos si Cranberries.

Pe 5 dintre ei i-am vazut si-n concert, iar pe restul pe repeat in playlist.

E surprinzator cum vin amintirile peste tine tavalug la un semnal sonor.

Lasati un mesaj dupa semnalul sonor!

La Asfalt mi-a aparut in fata ochilor coperta albumului si lansarea din Preoteasa. Sala era arhiplina, eu eram toata imbracata-n negru si dadeam din cap agatata de o balustrada. Tin minte cat de umed era aerul si cat de mult imi doream o sticla cu apa.

In Underworld stateam precum sardinele si am dat din cap pana cand am simtit ca ma duc usor pe spate, numai ca sa fiu readusa in pozitia verticala precum un Hopa Mitica de multimea pletoasa.

La Ploiesti am plecat clandestin intr-o vineri si am luat contact cu rockarimea de acolo pe muzici de Luna Amara + Implant pentru Refuz. Dupa care am gasit o bodega de profil intr-un subsol intunecat (cum altfel) in care ne-am petrecut noaptea in asteptarea trenului de intoarcere.

La Stuffstock parca au cantat pe undeva dupa miezul noptii si cand a inceput Cui si Spin am zis ca mi se desurubeaza capul si sare peste public, traverseaza zona libera pentru presa si se propteste de-un monitor pe scena.

La Soniphere era o caldura infioratoare, eram inconjurata de o groaza de puberi si ma gandeam cat de norocosi sunt ca merg la concerte de la varsta aia.

Inainte sa apara Asfalt dupa ce am ascultat Rosu Aprins, Gri Dorian si Tanagra Noise am decis ca trebuie sa fac rost de un CD cu ei de undeva off the record. Asa ca m-am intalnit cu un politehnist cu care vorbisem pe mIRC despre ei si am rezolvat problema.

La concertul din Jukebox am cantat pana am ragusit pe alocuri dupa care a mai varsat careva bere pe mine, iar a doua zi aveam examen oral la Zlate asa ca intr-un acces de fuck-it-all + singurii pantaloni oarecum curati + paradoxul fetei care nu bea si totusi miroase a bere am mers cu aceiasi pantaloni la examen. Asta evident ca dupa ce am continuat sa invat dupa concert pana dimineata.

In Laptaria lui Enache ma intrebam continuu in timp ce fredonam onomatopeic acordurile de trompeta de ce e scena pusa asa prost … sau poate era locul neobisnuit de ingust.

Daca ar fi sa fac un top unspe al melodiilor care imi plac peste masura de la Luna Amara cred ca ar intra: Stare de Gratie, Oameni Noi, Ciudat, Cui si Spin, Intunecare, Mara, Ego Nr. 4, Doar Gandul, Doar Noi Doi, Happiness Provider si Little Sun. Nu stiu exact in ce ordine, dar cu siguranta pe repeat!

Prima obsesie muzicala serioasa nu se uita niciodata I guess.

P.S.: Si ca sa stiti ca nu faceam misto legat de primul meu CD cu Luna Amara…

Leave a Reply

Your e-mail address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.