Anul trecut de Paste eu eram cu mainile in drob si cu mama dandu-mi instructiuni prin Skype, iar el inrosea oo. Eram pe meleaguri straine si incercam sa ne facem sarbatorile cum am invatat ca sunt la noi acasa. Anul asta suntem impreuna la noi acasa. N-am facut oo si nici drob. Dar ne-am facut cafeaua de dimineata pe care o bem impreuna ascultand ceva muzica in surdina. Pisicile zburda pe langa noi si totul pare de o normalitate pe care n-am mai trait-o demult. Avem niste traditii la pachet venite din Botosani. La pranz mergem la masa la mama pentru alte traditii de familie. Imi sade bine acasa. Pastele este despre revenire la viata, nu?