Oda mersului in chiloti prin casa

Oda mersului in chiloti prin casa

Ii trecut de jumatatea lui Gustar si ma simt in 41 ca intr-un cuptor pe roate.

Simt cum iese apa din mine si mi se prelinge pe spate si pe coapse.

Ochelarii de soare imi aluneca pe nas caci intreaga-mi piele e tot un luciu.

Temperatura dinafara capului se intalneste cu temperatura din interiorul sau contopindu-se intr-o arsita greu de dus.

Ma tin de bara si simt mirosul de metal incins pe care au pus mana cel putin 100 de suflete inaintea mea doar pe ziua de astazi.

Geamurile nu se deschid larg.

Se oscilobateaza, nu cumva sa se arunce careva.

Mai sunt 50m pana in statie, dar evident ne oprim la stop.

Ultimul stop inainte de coborare este cel mai lung.

Cobor si in timp ce merg incerc sa fac cat mai putine miscari pana acasa ca sa nu mai transpir.

Intru in cartier.

Printre pomi mi-e mai bine.

Intru in bloc si am senzatia aia de racorire pe care ti-o da pivnita de la tara in care sunt tinute toate bunatatile.

Intru in casa si incep sa imi dau jos straturile protectoare.

Mai intai rucsacul.

Dupa care baschetii si ciorapii.

Dupa care fusta.

Dupa care bluza si pieptarul.

Raman in chiloti.

Ce sentiment dumnezeiesc!

Ma lepad si de podoabe.

Ma plimb prin casa in chiloti.

Oare exista ceva mai bun de atat?

Ma asez pe fotoliu si imi adun mintile dilatate precum niste sine de tren.

Gandurile nu-mi deraiaza inca asa ca mai am o sansa.

Ce bine e sa fii acasa in chiloti!

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *