Category Archives: You Must Be Freakin’ Kidding Me!

Memoria colectiva

Memoria colectiva

Am luat foc astazi in timpul unei discutii despre evacuarea in caz de incendiu. Si m-am surprins, oarecum inafara mea, uitandu-ma la mine. Eram ca un raging bull, varianta all-black redhead.

Si ca intr-un cerc vicios, imi aminteam ca acum aproape 3 ani, eram in acelasi loc, imbracata tot in negru, plangandu-mi in mine un om care murise in incendiul de la Colectiv. Unul din multii.

Ciudata asociere de amintiri, dar cam asa functioneaza mintea umana, bag seama. In cele mai incomode si nu-tocmai-la-indemana moduri. M-a cuprins o furie mare, care imi iesea sub forma de cuvinte din gura si sub forma de abur pe nari si urechi.

Ca impinsa intr-o transa in care nu voiam sa fiu, m-am trezit inconjurata de flacari.

Ce faci?

Unde te duci?

In ce directie o apuci?

Te intorci sa ii salvezi pe restul sau chemi ajutor de afara?

Memoria nu ar trebui sa ne lase sa uitam Colectivul. Nu pana nu invatam ceva din el.

De acord ca atunci cand te afli conceptual fata in fata cu napasta, nu-ti prea vine sa zici: ‘Da, asta mi se poate intampla si mie!’ pentru ca tot ce iti vine sa faci e sa fugi mancand pamantul cat mai departe de orice urma de napasta. Sa iei distanta, ca sa nu se ia.

Newsflash: toate lucrurile de care fugi cu atat sarg ti se pot intampla si tie. Si mie. Noua. Tuturor. Te poti trezi in mijlocul unui incendiu.

Cum reactionezi in situatie de criza?

Ai avea incredere in tine ca persoana de ajutor, daca te-ai vedea?

In zilele Colectivului am plans cu sughituri, am injurat, am urlat, am fost la spital, am fost la inmormantare, am fost la mars, am fost pe strazi, am aprins lumanari si am jelit in mine.

Am citit mai apoi toate marturiile supravietuitorilor si cu fiecare rand mi se ridica parul in cap de revolta fata de ceea ce au trait acei oameni dupa incendiu. Dupa…

Poate fix din cauza asta, pragul sensibilitatii mele in raport cu acest subiect este foarte ridicat.

Nu pot! Nu pot cu jumatati de masura si cu solutii de compromis. Moartea nu face compromisuri. Eu de ce as face in orice situatie in care posibilitatea mortii vine in discutie? 

Oda mersului in chiloti prin casa

Oda mersului in chiloti prin casa

Ii trecut de jumatatea lui Gustar si ma simt in 41 ca intr-un cuptor pe roate.

Simt cum iese apa din mine si mi se prelinge pe spate si pe coapse.

Ochelarii de soare imi aluneca pe nas caci intreaga-mi piele e tot un luciu.

Temperatura dinafara capului se intalneste cu temperatura din interiorul sau contopindu-se intr-o arsita greu de dus.

Ma tin de bara si simt mirosul de metal incins pe care au pus mana cel putin 100 de suflete inaintea mea doar pe ziua de astazi.

Geamurile nu se deschid larg.

Se oscilobateaza, nu cumva sa se arunce careva.

Mai sunt 50m pana in statie, dar evident ne oprim la stop.

Ultimul stop inainte de coborare este cel mai lung.

Cobor si in timp ce merg incerc sa fac cat mai putine miscari pana acasa ca sa nu mai transpir.

Intru in cartier.

Printre pomi mi-e mai bine.

Intru in bloc si am senzatia aia de racorire pe care ti-o da pivnita de la tara in care sunt tinute toate bunatatile.

Intru in casa si incep sa imi dau jos straturile protectoare.

Mai intai rucsacul.

Dupa care baschetii si ciorapii.

Dupa care fusta.

Dupa care bluza si pieptarul.

Raman in chiloti.

Ce sentiment dumnezeiesc!

Ma lepad si de podoabe.

Ma plimb prin casa in chiloti.

Oare exista ceva mai bun de atat?

Ma asez pe fotoliu si imi adun mintile dilatate precum niste sine de tren.

Gandurile nu-mi deraiaza inca asa ca mai am o sansa.

Ce bine e sa fii acasa in chiloti!

Theresa May, But EU May Not

Theresa May, But EU May Not

Acum daca tot m-am uitat la prima conferinta de presa a lui Trump dupa alegeri, nu am putut rata primul discurs post-Brexit al Theresei May. Si unde mai pui ca Brexit-ul imi e mai aproape de experienta decat trumpuiala.

Nu am nici cea mai mica indoiala ca echipa care i-a scris speech-ul nu prea a avut somn, ruminand aceleasi idei, incercand sa le dea o fata agreabila. Facem frumos, ca doar ne vede o lume-ntreaga ce pizda ma-sii.

Doar n-o sa ne scoatem coltii acus in direct de la Londra. Sau poate da? Cica a fost un discurs ambiguu. Io zic ca ambiguitatea lies in the eyes of the beholder.

Mai directa de atat nici ca putea fi doamna cu oja roz pe unghii. Bold move, Theresa! Bold move! M-a amuzat emfaza cu care si-a inceput cuvantarea. Mai mai ca trunchiul s-ar fi tot smucit si unduit pentru ca seconda tirada verbala.

Intotdeauna am avut falsa impresie ca totul suna mai bine, mai frumos, mai cristalin in British English. Intotdeauna pana de curand. Cand iluzia s-a intalnit cu realitatea si realitatea a invins.

Stronger, better, Gosser! Ah, pardon… Britain!

Modusul operandi “smile & wave” e atat de impamantenit pe acele meleaguri incat toata populatia a inteles ce era de inteles din cele 12 obiective asezate mai ceva ca cei 12 apostoli la cina cea de taina.

There is no taina here, my friends, allies and neighbours! Totu’-i clar si clar ii totul. Pe de alta parte, pentru restul lumii care nu e atat de familiara cu agresivitatea pasiva, amenintarile voalate, discursurile politice, tacticile de negociere si manipulare, hai sa ii dam o traducere si adaptare.

Nu de Irina Margareta Nistor, ci chiar de yours truly.

1. Certainty wherever possible = Nimic nu-i sigur. De fapt innotam intr-o mare de incertitudine, dar o facem zambind ca sa debusolam inamicul, facandu-l sa creada ca chiar ne place. Nu ne asteptam sa iasa bluff-ul cu Brexit-ul asa ca am cam pus-o.

2. Control of our own laws = Ia sa se mai duca EU nitel de aici. Noi suntem cei mai mari si cei mai tari si nu admitem (din orgoliu nemasurat) sa mai ratificam vreo lege si normativa EU. Noi suntem singurii care putem avea pretentia de a face legea in alte tari. Alte tari niciodata la noi. Ca nu-i fair, fata!

3. Strengthening the UK = Ne tremura chilotii ca astia ai nostri vor sa dea bir cu fugitii si sa ne lase vorba aceea singurei bing-bang printre copaci. Asa ca o sa ne rugam de ei cu cerul si cu pamantul, o sa ii si santajam oleaca ca sa ramanem impreuna in acest Mare Regat al Dezbinarii si Discordiei. Ne dam picioare pe sub masa de ne-am invinetit tibiile, dar zambim cu gura pana la urechi la poza.

4. Maintaining the common travel area with Ireland = Irlanda a fost intotdeauna Gica Contra si ne e frica sa nu ne ia common travel area-ul asa ca o sa facem frumos, dupa care o sa facem urat, dupa care o sa ne tavalim pe jos pentru indurare si solidaritate. Dar asta n-o spunem la nimenea ca noi suntem cei mai tari. Si suntem singuri de asta. Scuze… Siguri de asta!

5. Control of immigration = Auziti, bai voi astia non-highly skilled EU migrant workers! Ia mai duceti-va-n… tara voastra ca ne-ati acaparat NHS-ul si scolile si nevoile si neamul. Pe bune va iubim de nu mai putem, dar plecati odata ca deja s-a imputit demult carameaua si va bat astia ai nostri pe aici. Basti d’aici! Daca tot o sa plecati voi, poate ai nostri care o tot ard pe ajutor social o sa se angajeze pe slujbele voastre, desi slabe sanse, dar noi ii dam inainte cu tupeu.

6. Right for EU nationals in Britain and British nationals in the EU = Mah ne-au ginit astia ca am fi tara europeana cu cel mai mare flux migrator, asa ca trebuie sa ii lasam pe strainii care sunt deja aici sa continue sa stea. N-o sa le fie tocmai bine, pentru ca nu e asta ideea. Ideea e sa ne fie noua bine. Doar am spus de la inceput. Make Britain better. Si ei nu sunt British, nici daca isi iau cetatenia. Dar ai nostri care si-au luat talpasita spre kinder pastures, trebuie sa fie pretuiti fara de tagada. Pentru ca that is the fair thing to do… for Britain!

7. Enhancing rights for workers = Ok! Deci s-ar putea sa ne-o luam artistic si sa plece companii de pe la noi, si sa ne lase oamenii pe drumuri, fara joburi and stuff. Noi vom fi alaturi de ei. De drepturile lor, cat si de stangurile lor. Noi le vrem tot binele din lume. Plus ca daca raman fara joburi, s-ar putea organiza niscaiva revolte populare sau chiar de hardcore britanic, pe care chiar nu ni le dorim ca suntem cu articolul 50 breathing down our necks.

8. Free trade with European markets = Acum o bagam si noi pe asta la oha. Poate merge. Adica nu mai suntem pe Single Market, da’ vrem free trade. Ca noi suntem smecheri. Si daca ne suparam, reinventam gaura la macaroana! Adica economia si micsoram taxele si facem paradis fiscal si cate si mai cate. Plus ca noi suntem cei mai tari exportatori. Vreti branza noastra! Si daca nu o vreti, tot o s-o vreti in regim de free trade. Pentru ca e Made in the UK bah, n-auzi?

9. New trade agreements with other countries = Suntem constienti ca s-ar putea sa ne-o cam furam de la UE cu free trade-ul, dar noi suntem prevazatori asa ca i-am sunat pe astia din Commonwealth, a.k.a. rudele mai sarace si cu ciunga-n par, le-am zis sa se spele si sa se imbrace frumos ca venim in vizita si vrem sa ne trade-uim cu ei ca sa para in ochii lumii ca suntem super in control. I-am sunat si pe chinezi. O sa dam Made in the UK pe Made in China. Fair trade sa fie pentru toata lumea.

10. A leading role in science and innovation = Avem echipa, avem valoare, inteligenta noastra-i cea mai tare din parcare. Iar parcarea e ostila. Shit. Pai, noi vrem sa dezvoltam in continuare chestii si faze si proiecte si sa primim premii si recunoastere mondiala, dar sa vezi ca EU asta o sa incerce sa ne dea cu flit si sa ne lase pe afara. Da’ noi nu si nu. Ca noi suntem mai cu mot. Si fara noi nu se poate. Asa ca daca voi nu ne vreti, noi va vrem!

11. Cooperation on crime, terrorism and foreign affairs = Stati chill ca nu va lasa Scotland Yard-ul cu fundu’-n balta cu terorismul si afacerile externe. Pana la urma nici noua nu ne-ar conveni sa ne trezim cu Putin la portita, asa ca tinem agenti in Estonia, Polonia si Romania sa tina zidul antirus in miscare si intre timp suntem niste baieti de treaba si ne prefacem ca va oferim tot suportul militar, cand de fapt doar dam nitel din gura si nu intentionam sa facem prea multe in sensul asta.

12. A phased approach in delivering a smooth and orderly Brexit = Hai sa nu disperam oameni buni. Disciplina inainte de toate! Daca ma mai suna astia de la tabloide, sau presa in general cred ca clachez. Pai ce trebuie sa stie ei toata ziua cum merge Brexit-ul dom’le! Daca am zis ca merge, merge! Ce atat news! O sa ne cacaim, o sa ne sucim, o sa ne invartim, o sa incercam toate tertipurile istorice, dupa care speram sa iasa.

P.S.: Stiti ca noi si frantujii suntem singurii din UE care avem arme nucleare, nu? Ma intreb oare ce-o mai face Francois? Poate iesim la un cico, asa ca intre nucs…

Vecinul nostru, mai ceva ca o constiinta

Vecinul nostru, mai ceva ca o constiinta

Ceas de seara. Ploaie uda de octombrie. Eu invesmantata, nu-n blanuri, ci-n cojoace colorate. Cu gluga trasa pe ochi, flecuind sonor pe strada si molfaind un snack (nu spunem de care). Intru-n gang. Vad un caine. Pare cunoscut. Il observ mai atent. El e. Ma uit in sus spre stapan. E chiar vecinul! In tinuta meteo-adecvata.

El: Sa aveti pofta!
Io (prinsa in flagrant): Multumesc! Ce bine ca ne-am recunoscut si sub acoperire!
El: Da… Am stat putin ca nu eram sigur.
Io: Ii place sa mearga prin ploaie.
El: Eh, nu ii place deloc, dar ce sa facem.
Io: Clar, tre’ sa mearga si el la baie undeva.

Ne departam unul de altul urandu-ne toate cele.

O data nu l-am vazut vreo saptamana si deja incepusem sa ma intreb daca i s-o fi intamplat ceva. Vecinul nostru nu este un vecin obisnuit. E altceva. El redefineste notiuni precum paza, protectie, vigilenta, moralitate, empatie, comuniune, vecin.

Mi-a fost introdus printr-o poveste spusa cu haz:

Auzi ce mi s-a intamplat azi! Ma intorceam de la munca si m-am intalnit cu vecinul care m-a salutat, a dat noroc cu mine si mi-a zambit cu subinteles. Da’ asta nu s-a mai intamplat. Io zic ca te-a vazut pe tine si a zis ca e cazul sa ma felicite.

Am ras hohotind la gandul acestui gest de solidaritate si gratificare masculina si am mers mai departe.

Vecinul stie ce vrei sa faci chiar inainte sa stii tu insuti. Daca ai dileme legate de ce drum sa apuci in viata sau ce alegeri sa faci, te poti duce lesne la el ca iti arata calea. Pentru ca el o stie.

Cand mi-a vazut tatuajele pentru prima oara mi-a aruncat o privire parinteasca dojenitoare intrebandu-ma daca sunt adevarate. Si ca parca nu se cade.

Cand m-a vazut carand doua plase, privirea-i de indreptare se duse spre al meu barbat pe care l-a instiintat ca: Pai e frumos, domnu’ Botez? Domnu’ Botez s-a simtit si mi-a luat plasele din mana mintenas, chiar daca el avea un rucsac mult mai greu decat ce caram io.

Cand ne-am renovat casa, la ceva saptamani distanta vecinul ma interpelat prin spatele blocului intreband asa intr-o doara care nu i-a prea iesit in lejeritate: Si a iesit frumos? Da, foarte frumos, multumim!

Cand s-au montat camere de luat vederi la intrarea in bloc, el mi le-a aratat. Cand s-au modernizat lifturile, tot el a fost vestitorul de vesti bune si culegatorul de impresii impresionate.

Cand ne tot vedea plecand pe doua roti in weekend-uri iesea dintr-o pura coincidenta purtand long-sleeve-ul lui cu Harley Davidson.

Cand m-am dus la administratie sa-l scot pe om de la intretinere vecinul era acolo, ingrijorat doar la gandul ca ne-am certat si poate ne-am despartit.

Cand m-am scos si pe mine de la intretinere inainte sa plec, acelasi vecin m-a intrebat da’ unde, da’ cand, da’ sa ne fie bine si sa avem grija de noi.

Cand m-am intors, vecinul a stiut primul ca nu, nu sunt in vizita, ca nu, nu mi-a placut in mod extraordinar, dar ca da, da am reusit sa ne plimbam pe acolo si sa punem ceva bani deoparte.

Acum ce era sa-i zic ca n-am pus? Nu puteam sa-l dezamagesc! El se bazeaza pe noi ca suntem responsabili, maturi, integri si morali.

Cand mancam o inghetata pe inserat de vara, hop si vecinul in spatele meu: Nu-i bine sa mancati inghetata seara! Inghetata a fost mult mai buna dupa replica asta…

Blocul in care stam n-ar fi la fel fara vecinul nostru. El este vocea poporului, constiinta colectiva a locatarilor, pazitorul comunitatii. Mi se pare fenomenal cum reuseste sa se insinueze in viata noastra si noua sa ne si placa!

Vecinul has been around the block a time or two. Stie el ce face. Dar oricum ar fi, e un personaj vibrant pe care nu il poti uita cu una cu doua. El este atoatestiutor, deci stie inclusiv asta. Sa traiesti, vecine!

Would you be so kind as to shut your pie hole madame?

Would you be so kind as to shut your pie hole madame?

Remembrance Sunday on Stansted Airport. Cozy little airport with calm and humorous staff. Lots of Polish people roaming around. An advanced system of do-it-yourself: check-in, luggage tagging, boarding pass scanning. A very well organised pre-departure free-zone.

At 11 o’clock we were requested to hold 2 minutes of silence together with everyone for the soldiers who gave their lives in the First World War. And so we did. At least some of us…

Boarding time! Gate 55. Slight change of plan: “Please re-group at gate 54!”. Everyone starts running for their lives as if gate 54 were not right next to gate 55. Two queues: one priority, one non-priority.

After boarding several non-priority people who just decided to join the priority queue because they saw that it goes faster, one of the stewardesses inflicts verbally the following announcement:

“There are 2 queues, as written on the panels in front of you. If you do not have priority boarding listed on your boarding pass please step to the non-priority queue right away!”

Chaos! Another re-grouping maneuver. We board the aircraft. I find my seat and settle in. Buckle up my seat-belt and wait for everyone to join so we can take off. In the background I hear someone in their mother tongue saying “Priority boarding my ass! They let you board the plane first so you can wait longer for the others to come! What a pile of horse shit!”.

People are still moving back and forth. It’s passed take-off time. The stewardesses are trying to get everyone to sit down at once so we can leave Stansted. All of the sudden a middle-aged lady starts shouting at the top of her lungs:

“Costin, Costiin! She forgot he backpack in the airport in the boarding area! The one where she had the cellphone, tablet and the rest of her things! Go talk to the cabin attendant now!”

5 minutes later a slender looking girl walks passed me with a backpack. Probably the lost one recovered. I am going through old photos in my storage trying to clean up and make some space for new ones. Little did I know that a circus performance was brewing right behind me.

In 3-2-1!

“I forgot my bag with my boots! The new ones I have just bought from London! I don’t have it!

I must have left it in the cab…

Or in the hotel room…

Or somewhere else…

Why are you sitting there without saying anything? Do you find it amusing? I bet you do! I always have to take care of everyone! That’s why I lost my boots! Because I had to carry all the luggage including your shit!

This always happens to me. When we were in Santorini I also lost something. I wish I had lost your bags!

Maybe I can throw them out the window right now so you have a justified reason to smirk at me. Maybe I can throw you out the window as well…

I have to do everything by myself…

I really hope they are at the hotel…

My boots!

My lovely new boots…”

The monologue went on… and on… and on… I decided to put on my headset and listen to some Urma and fade away the high pitch of my bully of a travel companion and her long lost boots.

I slept for about 2 hours. When I woke up and stood up to mend a bit my sore back I slightly turned my head towards “the crime scene”. Oddly enough her boyfriend was still alive after hearing all she had to say.

His ears were not bleeding at all. He’s probably on downers or something. He looked like a little nerdy mouse with no voice or self-esteem for that matter. Hiding in his chair and waiting for “mommy to stop being angry at him”. She looked vial: between her light blonde hair, fur coat and glossed lips words continued to come out of her mouth like shit from an overloaded crapper.

A really serious case of verbal diarrhea! She paused a bit to take in some air and a sip of Pepsi from her mini can when something absolutely magnificent occurred: the almighty “I’m always right, I always have to do everything, I’m the smartest in the bunch” hyper estrogenic creature dropped her half-full Pepsi can on the floor staining in the process the guy on her left.

He looked at her as if he had already started planning how to kill her, but holding back his words. She started laughing nervously and said:

“I’m so sorry, but you know the space is tight, these things happen!”

Hearing once again the smugness and ignorance of her never-ending monologue, the guy replied:

“You’re sorry? Really?! So you drop Pepsi on me, stain my yellow jacket and you’re sorry?!”

With a scared animal glance in her eyes the blonde shut up for the first time in ages. She could feel his wrath and turned her head towards her boyfriend who she had been emasculating for the past 2 hours for help. The quirky mouse said something on a subliminal tone of voice that you could hardly distinguish that somebody was actually talking.

The “stained guy” barked back:

“Say what? You’d better shut up!”

And so they did. Both of them snuggling next to the window. I really wanted to congratulate the guy for being man enough to make that lady shut her pie hole.

In the airport’s waiting area there was a man with a hoody that said “All monsters are human!”. I couldn’t agree more!

So, using my newly acquired British politeness I would like to ask the lady to please zip her mouth for the time being and retract her head from between her but cheeks. That way fresh air will be made available for the neurons and new ideas might ignite.

We have reached our destination, Bucharest. The local time is 14:40 and here are 15 degrees Celsius with sunny weather. We hope you have enjoyed flying with Ryanair and wish you a pleasant afternoon!