Prima zi de remote work

Prima zi de remote work

Cica vineri 13. Asta e într-adevăr o glumă foarte bună, dar care n-a avut atât de mult impact fiind contracarată de vremea frumoasă de afară. Dimineață am avut parte de un vis super-dubios care s-a terminat cu ‘What the fuck?’ după care m-am trezit brusc, m-am uitat la ceas, am văzut că era 7:50 și-am mai zis o dată, de data asta în deplină luciditate: ‘What the fuck?!’.

M-am îmbrăcat militărește, dar n-am uitat mărgelele colorate ca să-mi ridice un pic moralul pentru prima zi de lucru online. Nici nu știu când mi-am dat cu fond de ten, când m-am urcat în Uber și când m-am pieptănat, cert e ca la 8:30 eram deja la grădiniță, spre mirarea mea. 15 minute de acasă la muncă, în contextul în care 30 era cel mai bun timp scos până acum.

A fost o zi lungă și complexă, ca viața însăși dacă ar fi să deraiez spre filozofii  de amurg. Mă cam doare capul acum, căci a fost cu agonie și extaz, dar sper să-mi treacă cât de curând. Întâmplarea face ca în această zi de vineri 13, după o dimineață tumultoasă în care ne-am întâlnit pe Zoom să ne punem de acord cu privire la prima comunicare către părinți cu recomandări educaționale pentru săptămâna următoare, am intrat pe o linie normalizatoare în care am încercat să fac toate lucrurile care erau în rutina mea de vineri adică: niște suport de echipă, niște research pe activități de dezvoltare personală și niște tabele. Țineți minte că v-am spus ca îmi plac mult tabelele, nu?

În plus față de toate astea am făcut niște conținut educațional video ceea ce mi-a dat o stare foarte faină. Mi-e un dor nebun de copii și de forfota din grădiniță, așa că mi-am imaginat în timp ce filmam povestea de dezvoltare personală că suntem la Circle Time și parcă îi și auzeam vorbind pe copii despre imaginile din carte. Ăsta a fost my silverlining for today.

Ăsta și discuțiile cu echipa despre cum fiecare simte diferit, dar suntem împreună încercând să ne susținem. Și pozele venite de la părinți care deja au început să lucreze cu copiii acasă recomandările trimise de noi în urmă cu doar câteva ceasuri. Ce frumos e să se lege lucrurile după o perioadă de incertitudine și agitație!

Mă mai uitam din când în când pe statisticile COVID-19 și vedeam cum crește numărul. Mă mai gândeam cum o să ne petrecem acest sfârșit de săptămână cât mai normal cu putință. Am mâncat și de prânz și am ieșit un pic la aer proaspăt și soare primăvăratic.

La final de zi de muncă eram ușor călcată de tren, dar mulțumită că am făcut tot ceea ce îmi propusesem. Așa că mi-am luat toate tărgâțele și, precum Fefeleaga, m-am târâit până la mașină unde am fost întâmpinată cu o îmbrățișare caldă de om bun.

De luni lucrez de acasă. La voi cum a fost?

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *