Lasa-ma in pace… Odihneasca-se in pace… Pacea fie cu voi… Pace yourself…

PACE = Liniste sufleteasca, stare de calm sufletesc; tihna, repaus, odihna; lipsa de zgomot si de miscare; calm, liniste, tacere.

Lumea cauta pacea.
Dupa care pacea cauta lumea.
Ca mai apoi cautarea sa impaciuiasca lumea.

Exista o zi a pacii interioare, asa cum exista o zi pentru orice. Anul asta s-a sarbatorit pe 21 martie. O data cu ziua internationala a padurii. La drept vorbind, pacea si padurea merg mana in mana. Mai ceva ca painea cu unt sau cafeaua cu lapte.

Stiati ca noi, omenirea, nu am mai trait de ceva vreme o perioada atat de extinsa de pace in lume?

Bineinteles, in acest context pacea se refera la absenta razboiului.

Sa fi fost contemporan cu noi, Tolstoi ar fi ramas lejer fara razboiul din pace.

Fara doar si poate veti contra-argumenta cu atentatele mai mult sau mai putin teroriste din Europa Occidentala, cu Ucraina sau cu Orientul Apropiat si Mijlociu.

Ceea ce se intampla acolo este greu de dus pentru cei care locuiesc pe acele meleaguri, precum si pentru cei care sunt trimisi drept carne de tun.

Noi, restul, suntem intr-o stare relativa de pace…

Recent citeam o statistica despre cum Romania e pe primul loc la migratie in Europa fara sa aiba ca motiv conflictele armate. Fiecare migreaza dupa cum ii dicteaza… motivatiile profunde sau lipsurile crunte.

Revenind la pacea noastra cea de toate zilele. Gonim prin viata, in vreme de pace, si totusi ne lipseste cu desavarsire.

Stiti cum e treaba aia cu conditionarile colective?

Daca suntem invatati din mosi stramosi sa ne razboim dupa care sa stam in pace, dupa care iar sa ne luam la harta ca in final sa ne linistim aceasta diada ajunge sa ne guverneze existentele inconstient.

Natural. Aproape imperceptibil.

E o ipoteza, ca multe altele.

Cineva imi zicea (bine) o data ca omului nu-i sade bine sa se ataseze prea tare de propriile-i idei ca pe urma nu se mai poate lepada de dansele atunci cand ii raman mici, inguste, incomplete sau liniare.

Asa ca eu m-am pus pe generat idei noi pe care le arunc inspre lume ca sa vad ce se lipeste si ce genereaza indignare.

De unde vine pacea?

Dinafara inauntru? Dinauntru inafara? De la stanga la dreapta? De la dreapta la stanga? De sus in jos? De jos in sus?

Dumnezeu mai stie!

Chiar! Oare stie? Sau se uita la noi si isi zice in sinea lui: Oameni buni, greu va mai e cu pacea asta!

Linistea buna vine in suflet cand ti-e bine zic io!

Bine cu tine!

Cu ala de langa tine!

Cu ai tai!

Cu altii!

Cu ceea ce faci!

Cu ceea ce esti!

Cu ceea ce simti!

Pacea… toleranta… acceptarea… Astea-s legate mai strans ca un nod al sireturilor facut de-un prescolar.

Pentru unii Dumnezeu (in toate formele sale de manifestare) e aducatorul de pace.

Pentru altii pacea e handmade. E facuta cu mainile proprii si modelata dupa zilele care trec prin noi.

Si mai sunt cei care nu vad rostul pacii. Ii enerveaza staticul linistii, asa ca inventeaza pacea mobila. Ma misc, deci ma linistesc.

Oricum ar fi si de oriunde ar veni, ma bucur ca e!

Nitzica liniste pentru suflet!

Ooooohhhmmm!