Tag Archives: escapade de weekend

Histoires d’un Festival Electrique ** In loc de preambul

Histoires d’un Festival Electrique ** In loc de preambul

36079_169554773056716_169554153056778_541807_6856798_n

E ciudat sentimentul de uimire combinat cu satisfactie pe care il ai in momentul in care te trezesti fata in fata cu normalitatea aia “idilica” in care toate toaletele publice au hartie igienica, in care campingurile de festival au politici de safety&security care te fac realmente sa te simti in siguranta, dusurile de camping au apa calda de fiecare data, iar oamenii sunt prietenosi, binevoitori si autentici independent de natie, orientare sau preferinte muzicale.

Toate astea, si-nca pe atat, mi-a fost dat sa le traiesc din plin in ograda Castelului Banffy din Bontida. Ideea de a merge la un festival de muzica electro mi-a inmugurit in minte in urma cu vreo luna si ceva, chiar doo. Se facea ca era o duminica dimineata cu lene mare. Io citeam stirile de pe vice.ro, in vreme ce barbatul se dusa.

Ochii mai sa-mi iasa din orbite ca la melci in momentul in care vazura healiner-ul de la Electric Castle: Die Antwoord! Shit, la dracu! Pe bune vin astia in Romania? Nu se poate asa cevaaaa! Da-i, striga barbatul:

Barbateeee! Ia ghici ghicitoarea mea, cine vine in Romania sa cante in iunie…

El oleaca ametit de somn si iritat de nivelul decibelilor mei care au razbatut prin pereti, usi si perdeaua de la dus, zice:

Nush frate… Conteaza?

Io strig in semiextaz:

Die Antwooooord!

El lasa cojocul ametelii deoparte si parca se mai inviora nitel:

Ete na! No shit!

Io: Shit, man! This is the fucken shit! Tre’ sa mergem, tre’ sa mergem. Oh and by the way, did I happen to mention ca tre’ sa mergem? 😀

Din vorba-n ciorba pana-n fund la taxatoare, am gasit un grupusor, cel putin la fel de doritor sa se electrizeze la castel impreuna cu yours truly. Acu’, partea usor dubioasa a fost ca dragul de festival, ca orice festival care se respecta, incepea joia si se gata duminica noapte.

Dupa cateva clipe de ezitare manate de pilotul automat al muritului pe altarul muncii, am decis de comun acord ca: are sa hie pestibal, uai! Si asa a si fost… Cu tot tacamul, nu gluma! Cu o tenacitate si capacitate de effective planning which would make any manager proud, m-am (re)organizat si am reusit sa-mi pun toate afacerile in regula, astfel incat sa ma duc la zbantuiala si dezmat cu inima impacata ca tara NU arde si baba se piaptana pe ritmuri electro.

Ce-i cu adevarat si mai ciudat e ca pana la aceasta izbucnire decizionala, fedtivalurile la care am mers au fost asa mai mainstream gen: Artmania, B’estfest, Rock the City. Nicidecum un festival la dracu cu carti, in inima Ardealului, pe beat-uri electronice.

Numai ca io am invatat o lectie esentiala de la mine insami: Bai, daca intuitia iti spune ca tre’ sa faci ceva aici acum pe masa, fa matale un scurt risk assessment, dupa care, daca astrele se aliniaza, go for it full force! N-are ce sa iasa rau! Mama-mama si cat de fain a fost…

Parca mi-a deschis apetitul pentru festivaluri. Cu muzici tari pana dimineata, cu aer liber, cu dor de duca pe-o naluca, cu soare si vant care se joaca pe pielea ta lasand urme de bronz, cu dormit inghesuit in cort, cu primit in vizita o furnica impreuna cu toata familia sa si cate si mai cate. Wacken, Hellfest & Exit just you wait and see… me next year! 😉

Histoires d’un Festival Electrique * CE e EC?

Histoires d’un Festival Electrique * CE e EC?

electric-castle

Pai ar putea fi foarte bine mersi un palindrom. Mai mult decat atat e o abreviere care aduce la ER, dar lesne de dedus ca nu are nici in clin nici in maneca cu vreo urgenta… cel putin nu medicala. Daca spiritul curios v-a mentinut cu ochii atintiti pe ecrane, fie ele mari sau mici, iar loialitatea fata de randurile de fata v-a pus frau dorintei de a cauta pe cont propriu despre ce e vorba in propozitie, ma declar magulita , cat si pregatita sa va sporovaiesc verzi si uscate despre Experienta Castelului celui mai Electric din zona Clujului.

Daca inca aveam dubii sau polemici interioare cu privire la diferentele culturale uriase dintre clujeni si noi cei “de la capitala”, va anunt pe aceasta cale ca mi s-au spulberat intru totul. Suntem precum apa si uleiul in majoritatea contextelor sociale si nu numai. Ceea ce e logic, frustrant pe alocuri, dar al naibii de provocator.

Stiti voi oamenii aia care preiau accentul locului la 5′ de la sosirea intr-insul? Ei bine, io mi-s una dintre ei. Si e chiar pe bune! Ioi si nu ca vreau sa ma scuz sau ceva, dar muzicalitatea regionala ma atrage mai ceva cum atrage un bec stralucitor o molie in miez de noapte. Asa ca numa’ ce-am pasit pe meleagurile clujene limba mi s-o impletit ardelenesc de se uita barbatul la mine intrebandu-se justificat de altfel, unde ii e muierea si cine-i creatura asta cu grai ciudat care tot misuna pe langa dansul.

Daca m-as apuca sa povestesc despre indragosteala ce m-a cuprins de Cluj am termina tastele masinariei care m-a ajuta sa imi astern frumusel gandurile la un loc. Asa ca am sa va spun doar doua lucruri: n-as ezita o secunda sa ma mut in Cluj pentru cativa ani, should the opportunity arise; voi reveni cat de curand pentru a reexperimenta sentimentul ca in propria ta tara te poti simti “ca in afara” fara a te simti totodata vinovat din ratiuni nationaliste.

Esti tare fain, tu, Clujule!

Dor de viata

Dor de viata

Imi place sentimentul care ma cuprinde la sfarsitul unui weekend plin de viata. In care totul a fost un du-te-vino, cu planuri multe si marunte, cu lume diversa si aleasa, cu clipe intense de viata personala si sociala. Cam asa fac sa mi se intample de vreo cateva saptamani bune incoace. Pentru ca am decis ca daca tot o sa-mi petrec asumat vara urban, o sa profit de orice moment de non-work. Sa imi infiltrez viata in doze mici, dar tari, printre crapaturile zidului de studiu, munca si vocatie.

colorful_clouds_by_andrework-d7dmps5

Caci fiecare zid are si el nevoie de crapaturile sale pentru a putea respira un pic, cat si pentru a se mai incolaci vreun fir de verdeata. Griului ii sade bine niste verde viu. Deja sunt mai mult decat impacata cu gandul ca vara asta nu va fi una de relaxare si vacante exotice, dar contrar disfunctionalitatilor cognitive care mi-ar fi napadit mintea acum vreo cativa ani in care m-as fi conformat pasiv-agresiv ca ori e vacanta ori nu-i (whatever that may mean), acum mi-s oleaca mai inteleapta si semeata (culmea!).

jellyfish_by_andrework-d79x0rv

E loc pentru de toate atata vreme cat stare e. Si va anunt de pe acum ca sunt foarte in stare. De de toate. Nu in acelasi timp, ca nu-s si nici nu-mi propun a fi vreodata multitasking, caci la drept vorbind nu mi-ar prea conveni sa fiu unul dintre multitask-urile cuiva. O sa fie secvential. Munca. Vocatie. Noi. Ei. Vocatie. Munca. Studiu. Ei. Noi. Si tot asa. O vara-ntreaga, cat e ziulica de lunga si noaptea de animata.

lampions__in_sky_wallpaper_by_andrework-d7akf9t

Si oboseala-mi va fi din aceea datatoare de energii nebanuite care sa-mi alimenteze setea de cunoastere si vrerea de a ma face utila prin ceea ce stiu si-mi place sa fac. Pana acum am fost intr-un roadtrip brasovean cu ploaie torentiala, serpentine, barbat calare pe mobra si situatie (asta in acelasi timp, caci el, dragul de el, poate cu multitasking-ul), filme animate, atitudini ardelenesti si soare muntenesc.

the_lovely_bones_by_andrework-d7bgo2b

Si-am mai fost la un concert supt ape bucurestene, cu plete ude in vant si ruoc cat cuprinde, urmat de vreo doua zile de relas campenesc la un conac cu oameni putini, dar cum rar iti e dat sa intalnesti in viata asta. Dupa care a venit navalind sfantul weekend prelungit. Sfant pentru ca a interpus o zi intre sambata si duminica, respectiv luni-ul rusaliesc, resimtit pana in maduva oaselor precum o duminica, iar duminica asemenea unei sambete. Sambata unei pre-sambete, iar vineri va fi intotdeauna vineri.

the_up_by_andrework-d79rxoj

S-a lasat cu nunta pe meleaguri medgeniene. Nu a noastra. Dar genul de eveniment care iti lasa un after-taste atat de rafinat incat il stocheze repejor in memoria de lunga durata, nu cumva sa-ti scape printre sinapse. Cu eticheta, emotie si voie buna. Combinatie inedita care iti resusciteaza viata sociala pe alocuri si dorinta de traditii pe ici pe colo prin partile esentiale.

Si pentru ca fura trei zile si nu doo, a treia a fost moto. Ca nu se poate si nici nu se cade fara. Si-am incalecat pe-o Aprilica si-am plecat in tromba catre zarile bulgaresti intr-o scurta, dar cuprinzatoare preumblare. Paradoxul voiajului a fost ca la Jilava eram cum nu se poate mai uscata si mai curata. Pe podul Giurgiu-Ruse un nor poznas s-a gandit sa ne arunce trei stropi la deruta, dar am bagat a patra si-am fugit de el catre soare.

Iar soarele a fost generos cu noi. Curbele line si largi. Companionii de calatorie deschizatori de drumuri. Gropile vizibile, adanci si zgaltaitoare. Mancarea bulgareasca gustoasa si indestulatoare. Servirea grabita si aroganta. Aposteriori, bacsis nexam. Intoarcerea aglomerata si precipitata. Seara calma, prieteneasca si carteriasca.

In concluzie, sunt sigura ca aceasta nu este decat inceputul unei relatii de lunga durata intre mine si aceasta vara.