De fapt v-am indus in eroare… de exprimare. Am. Ceea ce nu am, e abonament radio-teve. E cu premeditare. Imi sfidez televizorul sperand ca se va simti si intr-o buna zi o sa gasesc o hartie de adio pe locul pe care mi-l ocupa in camera de zi, dupa-amiaza si seara. Acesta nu este un apel umanitar. Nu imi doresc un televizor, cat nici un abonament radio-teve.

Am ajuns (cam tarziu zic io) la concluzia ca televizorul nu face bine. Nu IMI face bine. E toxic! Mai ceva ca exploatarea miniera din Rosie, sau fracturarea hidraulica a gazelor de sist. Mizeria si micimea umane se vad prea-prea sub lupa ecranului bombat-plat. Relatarile de la fata locului deja imi provoaca o reactie organica. Nu prea doresc sa le aud.

Pentru ca de fiecare data sper in obiectivismul jurnalismului informativ, si de fiecare data sfarsesc luandu-ma cu mainile de cap. Si cu toate ca nu ma uit la stiri, stiu! Stiu despre starea natiunii. Din ciclul de evenimente care parca nu mi le-as fi dorit pe tapetul media romanesc e cea a copilului care a murit langa Parcul Tei.

Trist este ca mi s-a reconfirmat faptul ca am devenit atat de fixati pe gasirea de vinovati pentru ceea ce se intampla in general cu natia asta, incat am decis ca de vina sunt cainii. Asa ca hai sa-i omoram! Pe toti! Deodata! Si nu cu una cu doo, ci cu referendum inainte ca sa nu ni se aplece. Nu-s pro…Nu-s contra…Si nu, NU ma abtin!

Ma uimeste pana peste poate faptul ca logica de doi lei este cea pe care am ales sa o urmam in evaluarea situatiei decesului acestui copil. Si suntem atat de convinsi de dreptatea deciziei de a raspunde unei morti tot cu moarte, incat nici nu clipim cand dam interviuri… la teve. Io imi permit sa nu judec cainii. Nu de alta, dar cainii nu prea au discernamant si nici raspundere penala. Oamenii in schimb…

Ma intreb retoric: Daca acel copil ar fi murit cazand dintr-un copac, am fi deschis o actiune catre ADP sau Ministerul Mediului dupa smulgerea din radacini a “ucigasului de copii”? Parem a fi mai porniti impotriva unor animale care au ajuns pe strazile oraselor noastre (guess what!) tot din neglijenta umana, decat am fi impotriva unor oameni care raman fara de copii din pura si simpla, dar extrem de dureroasa… neglijenta parentala.

Oare DGASPC ce parere are despre toata mascarada asta mediatica? Io fi sunat careva pe parinti sa-i intrebe de sanatate, sau nu e bine sa-i deranjam ca acum ei sunt indurerati… Da sunt foarte cinica! Prostia doare frate! Si ce-i mai grav e ca efectele nu-s asupra prostilor in acest caz, ci asupra unui copil nevinovat.

Care habar n-avea ca nu-i chiar ok sa iesi din parc, sa te duci pusca spre un teren viran si sa tragi un caine fara stapan de coada. Ca probabil nu prea avut cine sa i-o spuna si pe asta. Caruia nu-i trecea nici macar prin gand ca oamenii care trebuie prin dat si prin lege sa il protejeze, il vor lasa in grija unei bunici care n-a putut…n-a vrut…n-a binevoit sa se plimbe impreuna cu nepotu-su prin parc din motive diverse pe care nu cred ca are sens sa le detaliez.

Exista centre de zi unde iti poti duce copiii daca n-ai cu cine sa ii lasi!

Exista spatii de joaca imprejmuite unde copiii se pot juca fara grija unui pericol fizic!

Exista prezervativ daca vrei sa te protejezi de eventuali copii nedoriti!

Exista avort daca nu ti-a iesit protectia cu prezervativul!

Exista asistenti maternali si familii adoptive daca constati ca nu le ai cu parentajul sau ingrijirea minimala a unui copil!

Dar oare mai exista decenta, bun-simt si responsabilitate parentala in cazul asta?