In timp ce ii citeam cartile de seara, Dimi se uita la tricoul unui copil din ilustratii si intreaba:

‘Ce etaj e?’

Eu ma uit la numarul 1 de pe tricou si intreb:

‘Asta?’

El continua:

‘Da, ce litera e?’

Eu il ghidez bland si foarte mandra de el:

‘Ce cifra e?’

‘Da!’

‘E cifra 1, puiule!’

Dupa, lectura a continuat asa cum facem inainte de fiecare somn.

Si stateam si ma gandeam cat de mult au contat momentele in care intram in lift si ii aratam la ce etaj mergem pentru dezvoltarea notiunilor de matematica de baza.

Caci invatarea inspirata din viata reala are efectele cele mai puternice.

In timp ce ii puneam intrebarile de clarificare puteam sa il observ cum cauta notiunile si ce asocieri frumoase face.

Si era a doua seara cand punea intrebari de mate. Cu o seara inainte am dezbatut pe larg conceptele de ‘mai mic decat’ si ‘mai mare decat’.

Mai zic o data: tare mandra sunt de el, dar asta conteaza prea putin. Ceea ce conteaza mai mult e ca el sa invete sa fie mandru de fiecare pas pe care il face in directia cunoasterii si a invatarii.

Dimi 40 de luni