Feministele nu sunt si ele oame?

Feministele nu sunt si ele oame?

Nu ma consider o feminista practicanta. Nu ma duc la intalniri, nu prea mai particip la marsuri, nu prea mai fac pancarte, nu scriu manifeste, nu prostestez activ prin pietele patriei. Dar prin natura meseriei mele, cat si a domeniilor in care am ales sa activez profesional, pot spune ca am avut ca si agenda ascunsa promovarea drepturilor femeii in societatea romaneasca.

Faptul ca nu cred ca femeile si barbatii sunt egali probabil ma descalifica din start pentru postul de feminista. Marturiseam intr-un alt post ca lupta pentru egalitatea intre sexe mi se pare obositoare si futila pentru simplul fapt ca e ilogic sa te astepti ca doua persoane cu caracteristici diferite, cu istoricuri diferite de viata, cu experiente diferite, cat si cu anatomii diferite sa fie la fel. Daca ne referim strict la aspectul legalitatii, fara doar si poate femeile trebuie sa fie egale cu barbatii. Daca ne referim la egalitatea de sanse pe piata muncii, cu atat mai mult si aici sunt o groaza de detalii care trebuie luate in considerare si dezbatute.

Dar cum ramane cu viata unei feministe inafara doctrinei? Inafara curentului? Are dreptul la o viata a ei in care sa nu mai militeze pentru nimeni si nimic, ci doar sa poarte pijamaua ei cea mai confortabila, sa isi ia niste mancare nesanatoasa si sa se uite la emisiuni ne-intelectuale la televizor intr-o seara pe care sa le comenteze cu voce tare desi e singura in casa?

Se pot gasi oameni care sa se apuce sa imi povesteasca catama cliseul am folosit descriind o femeie, racordata fiind la prejudecatile societatii actuale. Raspunsul meu e scurt: ntz! Pur si simplu am pornit de la premisa ca feministele sunt si ele oameni, din cand in cand. Si prin urmare sunt capabile, cat si pasibile de a se comporta uman cu tot ceea ce implica acest lucru. Ieri citeam un articol care m-a facut sa zambesc un pic amar despre o doamna, pe numele ei Germaine Greer, de care sincer vorbind nu auzisem pana in acel moment.

Articolul punea in discutie congruenta dintre apartenenta feminista a autoarei volumului “The Female Eunuch” si o serie de declaratii recente ale acesteia la adresa fundului mare si vestimentatiei neinspirate ale premierului australian Julia Gillard. Cu alte cuvinte, mai putin corecte din punct de vedere politic, alte feministe, mai multe si mai rele, asa cum devin uneori femeile cand se aduna in grupuri si comploteaza, fac vrajitorii sau sunt la ciclu, au zis: “Bai da’ cin’-se crede Greer asta de se ia de fundu’ lu’ Gillard? De parca al ei e mai grozav! Hai s-o facem sa plateasca pentru toate femeile care se simt complexate de fundul lor cel mare!”.

Si acum apare, ilar zic io, intrebarea soptita pe la toate colturile femiste extremiste: “O mai putem considera oare pe Greer o icoana feminista, rivala Fecioarei Maria chiar, daca s-a luat de fundul mare a lui Gillard?”. Domnule, asta da dilema existentala! Cinismul meu se indreapta catre un vizual cu o claca de femei care tricoteaza de zor cu spor si o despica pe Greer in cinspe mii de bucati ca si-a permis (nerusinata!) sa fie umana si prin urmare sa se lanseze in niste glume proaste la adresa premierului australian pe seama careia se fac glume care mai de care mai deochiate de prin 2006 cand a fost investita in post.

Va auziti, doamnelor feministe mai feministe ca Greer? Ideea feminismului nu e aceea ca societatea sa fie una golita de umor si umanitate, ci de egalitate de drepturi si sanse intre femei si barbati. Puteti sa o ardeti pe rug pe Germaine Greer pentru ca s-a luat irecuperabil de fundul mare al Juliei Gillard, daca asta va face sa simtiti ca fundurile voastre devin mai mici. Puteti chiar sa realizati o adevarata lovitura de stat in miscarea feminista, detronand-o pe Greer, ca sa puneti in loc o duduie care nu va indrazni sa faca nici o gluma vreodata, ci doar sa moara cu batul libertatii feministe in brate.

In articolul cu pricina se contura o intrebare care mie mi se pare echitabila: A fi feminista implica sa nu spui nimic rau despre vreo femeie? Si parca aud vocile extremiste care spun ca: Noi femeile trebuie sa fim alaturi unele de celelalte intr-o lume in care barbatii se iau constant de fundurile noastre mari. Baaaaai! Trezirea doamnelor! Nu coborati feminismul la ingustimea mintilor voastre care vor sa plamadeasca femei feministe fara de pacat sau viciu. Pot fi de acord cu faptul ca declaratia lui Germaine Greer nu poate fi etichetata ca una dintre cele mai reusite, dar de aici pana la a o descalifica din istoria feminismului, e cale foarte lunga si total ilogica de urmat. Asa ca mai usor cu judecatile de valoare. Feministele sunt si ele oameni pana la urma, nu?

Leave a Reply

Your e-mail address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.