Recordando Barça…

Recordando Barça…

Nu ma consider vreo globe-trotter-itza, dar pot spune cu mana pe inima ca imi place nespus sa calatoresc. Fie ca sunt inafara tarii manata de ratiuni business sau de the pure pleasure of travelling, ma bucur mai ceva ca o copchila in fata unei vitrine cu papusi. De mica m-au invatat ai mei cu normalitatea calatoritului, asa ca acum daca trece prea mult timp fara sa ma misc in vreo directie sau alta, ceva nu e in regula.

Si culmea e ca, o data cu picioarele pe taramuri straine ma transform mai ceva ca un varcolac. Mi se activeaza grav simtul de orientare in spatiu, care in mod normal lipseste cu desavarsire. Mana mi se inclesteaza pe aparatul foto si orice frunza mi se pare extraordinara si deci, demna de pozat. Am o logoree de n-ai mai vazut, si incerc pe cat posibil sa ma exprim in limba tarii in care ma aflu, asta daca nu e vreo ciudatenie pe care nu am nici cea mai mica sansa sa o dibuiesc.

Un oras care mi-a placut peste puterile mele initiale de imaginatie a fost Barcelona. Si pentru ca mi-a placut atat de tare, am vizitat-o de doua ori. Sa fiu sigura ca nu imi scapa nimic. Probabil mi-au scapat multe, dar ceea ce a ramas a fost un gust extrem de placut al unui oras viu, vesel si insorit.

O data vazut pe timp de iarna, iar cea de-a doua oara pe timp de toamna, Barcelona nu a incetat sa ma uimeasca prin misterele si alura sa de urbe medievala asaltata de hoardele de turisti nerabdatori sa se infrupte din bogatiile sale. Nu am mai vizitat nici un alt oras spaniol insa pot spune pe N.V. ca Barcelona este cel mai frumos. Nu are cum sa existe un alt oras in peninsula Iberica care sa concureze cu draga de Barca. Parol!

Nu exista o modalitate mai adecvata de a cunoaste un oras decat cutreierandu-l in lung si-n lat pe jos si cu aparatul foto pregatit de atac. Cam asa m-am desfasurat ca turista impamantenita in Barcelona. In cea de-a doua escapada spaniola am stat vreo 5 zile pline in oras si cu ceva planning si vointa am vazut o groaza de locuri faine. Nu pot uita durerile crunte de picioare pe care pe atunci pe ignoram pentru ca trebuia sa ajung la locul pe care voiam sa il vad neaparat.

Am calatorit in a sort of a double trip cu niste prieteni buni de-ai mei, si drept urmare ne-am permis sa impartim o camera cu patru paturi si o singura baie intr-un hotel de 1 stea. Da, chiar una, dar buna! Amplasat in buricul targului langa Rambla, hotelul si-a facut treaba de deplin adica ne-a permis sa ne odihnim in conditii decente, sa facem o baie fierbinte, sa ne depozitam bagajele burdusite cu suveniruri si sa luam micul dejun cu gogosele si cafea de la tonomatul hotelului.

Ma amuza cand imi aduc aminte de cum trageam toti patru de trollere pe Rambla incercand sa gasim hotelul care se afla pe o straduta ingusta si in reconstructie. Scara interioara era atat de ingusta, incat noroc ca aveau lift, ca altfel ar fi trebuit sa facem nitel sport cu bagajele pe sus ca sa putem ajunge la etajul 2 (parca) unde aveam camera.

Legata fiind de un ghid turistic al Barcelonei si cu un Barcelona Card deja achizitionat in fiecare seara inainte de culcare ne faceam planul pentru a doua zi, religiously. Ca la scoala ce sa mai! Undeva pe acasa mai exista aruncat intr-un colt cu old stuff, carnetelul in care imi notam obiectivele turistice pe care mi le propuneam pentru a doua zi cu buget cu tot.

Cand zici Barcelona, automat zici Gaudi. Si nu Sagrada Familia Gaudi, ci Casa Battlo, Casa Milla, Pedrera, Parc Guell, Palau Guell, etc. Sagrada Familia va fi intotdeauna un simbol al Barcelonei, cu turnurile sale gotice, melcii si frunzele aplicate ca motive arhitecturale inovative pe o constructie bisericeasca. Si totusi continuarea operei lui Gaudi de catre urmasii sai nu m-a impresionat ducandu-ma cu gandul spre niste sculpturi socialiste cu Jesus si apostolii.

In schimb Casa Battlo este altceva. Cu totul altceva. Impunatoare prin culorile si formele sale, te poate tine captiv(at) mai bine de o ora admirandu-i colturile (lipsa), mobilierul funky si curtea interioara albastra. Ferestrele colorate sunt ceea ce vezi de afara, dar credeti-ma, merita cu desavarsire sa platiti cei 15 EUR (cred) si sa intrati. E o cu totul alta lume, si in plus primiti si audio guide-uri in ce limba vreti voi. 😉

Pedrera e mai sobra si austera ca si culori decoratiuni. Insa piatra in combinatie cu balustradele din fier forjat do the trick. Este cu mult mai mare decat Casa Battlo, fiind un adevarat bloc, asezat la cateva minute de mers lejer dinspre Casa Battlo. Pentru Parc Guell si Palau Guell mi-as fi dorit sa am o zi intreaga sa le savurez, insa nu am avut decat o dupa-amiaza. Nu trebuie ratate soparla din mozaic sau coloanele intunecate ale palatului.

 – Io descoperind un graffitti super fain cu The Ramones – Hey-Ho Let’s Go! 😀 –

Pe inserat printre cactusi si nisip, pe unul dintre platourile parcului se aduna muzicieni stradali cu instrumentele lor si un amplificator. Sunetul muzicii este amplificat in mod natural prin forma rotunda a platoului care creaza o acustica speciala, iar prezenta unei surse suplimentare de amplificare a sunetului te transpune intr-o stare tare faina in care parca uiti de tot si toate. Si te lasi purtat de muzica. Eu am ascultat ceva Lenny Kravitz in acea dupa-amiaza si a fost… genial!

Intr-o alta zi am fost pe la Muzeul de Arta Contemporana (nu m-am putut abtine!) si a fost mind-blowing! Am stat cred vreo 4 ore printre opere de arta celebre, pozand ca obsesiv-compulsiva, spre disperarea omului cu care eram pe atunci. Intr-unul dintre saloane se tinea o ora de istoria artei cu copii de generala, ceea ce mi s-a parut foarte educativ si practic.

Daca e sa aveti putine zile la dispozitie, interiorul Montjuic-ului nu reprezinta o prioritate, asa ca mai bine va plimbati de jur-imprejur si va pozati oleaca pe la turnurile de la intrare. Daca prindeti si spectacolul fantanilor cantatoare si ilumitate pe timp de seara e si mai bine. Aveti ocazia sa pozati si Opera din Barcelona care se afla chiar la baza Montjuic-ului in Plaza de Espana.

Si daca tot sunteti in zona, nu trebuie sa treceti nepasatori pe langa Pueblo Espanol. Similar cu o combinatie intre Cetatea Sighisoarei si Muzeul Satului, amplasamentul are casute medievale din diferite timpuri spaniole, curti interioare foarte confortabile in care poti bea o cafea pe un scaun de fier forjat la umbra unui portocal. Din loc in loc intalnesti ateliere mestesugaresti si de artizanat, care te ademenesc cu produsele lor. Cele cu bijuterii hand-made din metal, sarma si ata pe mine m-au cucerit, recunosc – aviz amatoarelor! 😉 Asa ca andale, mergeti si acolo!

 – Mai mult ca sigur ii explicam ceva omului cu care eram despre viata, sens si dureri de spate :)) –

Tot prin zona aia e si un alt muzeu le care l-am vizitat, dar spre rusinea mea nu mai tin minte cum se numeste. Ceva cu antropologie asta e clar, dar imi scapa denumirea completa. Interiorul e foarte fain si te lasa sa faci poze fara sa trebuiasca sa platesti vreo taxa suplimentara.

Daca esti in Barca nu poti sa nu faci un tur prin port, pe plaja si pe apa cu celebrele barcute turistice “Las Golondrinas” (Randunelele). Din larg Barcelona se vede altfel si o sa aveti ocazia sa vedeti si parte din cartierul cu zgarie nori care de aproape nu spune mai nimic. Insa pe acolo se afla celebra La Polla de Barcelona, adica un zgarie nori din sticla colorata si cu forma falica. Sunt carti postale cacalau cu aceasta cladire, deci daca nu ajungeti cu barcuta o sa o vedeti in poze. 🙂

 – Whacha looking @ punk?! – 

Parcurile micute din jurul Gradinii Botanice sunt perfecte pentru a lua gustarea de seara si a te da intr-un leagan intr-un spatiu de joaca cu podea buretata. Asta daca va plac genul asta de activitati nocturne. Nu am fost in nici un club pe acolo, pentru ca mi s-a parut cu mult mai interesant sa vad restul. Oamenii sunt foarte vii si veseli, dar am vazut destui crack & pot-heads. Nu trebuie uitat ca Spania este o tara foarte liberala si mistica in care probabil substantele psihoactive sunt vazute ca facilitatoare de experiente extra-senzoriale sau stari modificate de constiinta.

Cultura urbana, grafitti-urile stradale si standurile cu haine hippie m-au fascinat un pic si evident le-am pozat cat cuprinde. Am prins si ceva targuri in aer liber cu tot felul de obiecte mai vechi sau mai noi de care am profitat din plin. E o senzatie unica sa te plimbi printre tarabe, sa negociezi un pic pe limba lor in timp ce briza maritima iti ridica un pic parul pe tine. 😀

Daca aveti ocazia sa va duca drumurile in Barcelona, da-ti-le ascultare! Este atat de fain orasul incat o sa va doriti sa stati inca pe atat acolo. Zambiti cu gura pana la urechi, mancati paella, beti sangria, ascultati ceva muzica catalana ca doar o sa fiti in Catalunya si in rest program de voie! 🙂

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *