Category Archives: WTF?!

Points of Authority

Points of Authority

Si-asa-mi vine cateodata sa dau cu autoritatea-n piatra… Mai ales cu aia nascuta din senin sau asumata din zbor. Si cu aia care vrea sa starpeasca, nu sa pliveasca. Dar mai ales cu aia suprareactiva.

Iar am inceput promitator cu un limbaj eliptic, parca tricotat. Dar nu va asteptati sa va servesc chiar asa pe tava zvacurile mele pulsionale, nu? Trebuie ambalate mai intai frumos in cuvinte conotative mari si mici.

Si totusi de ce tin unii oameni cu dintii de conceptii exclusiviste… totalitariste… si nerealiste? De ce li se inclesteaza maxilarele cand delega, coordoneaza sau evalueaza?

Dragi autoritarieni, oriunde v-ati afla, luati aminte o seama de cuvinte: Nu va puteti astepta ca persoana din fata voastra sa va respecte, admire sau perceapa ca autoritate fara sa dati nimic la schimb!

Si aici nu ma refer la ordine si directive… ci la… interes real pentru om.

Invatati sa ii apreciati pe cei care va-nconjor un pic peste valoarea lor reala. Asta le va da aripi intotdeauna si le va inunda plamanii cu aer proaspat…Puteam fi mai metaforica de atat?

Express Your SELF

Express Your SELF

Ma intreb uneori cum se exprima oamenii. Simplu, unii ar spune chiar banal. De fapt, ma intreb zilnic asta si caut frenetic sa aflu. Chiar si un mic detaliu care sa se alature colectiei mele de exprimari de sine. Si ca intr-un algoritm din care nu vreau sa scap inca, urmeaza o alta intrebare: Cand exprimarea de sine incepe sa puta ca un hoit?

Eh, pe aici ar trebui sa intre in discutie si cenzura, grija fata de celalalt, experientele anterioare si tot asa. Asa (nu) m-au invatat pe mine la scoala! 🙂

Sa-i zicem deformare profesionala, dar eu cred cu tarie ca io, tu, vecinul de la 2 sau tanti de la magazinul de la parterul blocului transmitem un mesaj in fiecare secunda a  existentei noastre. Prin noi insine.

Daca te-ai gandi la tine ca transmitator al unui mesaj primar, care ar fi acela? Nu! Linisteste-te! N-o sa ma apuc acum sa o dau in diverse, ci doar imi place sa invit lumea la reflectii… personale.

Si pentru ca asa imi vine cateodata sa spun un metru cub de idei pe secunda, o sa aleg sa tac si sa cuget. Mai ceva ca o batrana inteleapta

……………………………………………………..

……………………………………………………………………….

……………………………………………………………………………………………………………….

Incepe sa puta, cand te straduiesti prea tare, cand parca o faci in ciudat celor din jur, nu pentru ei, cand vrei sa demonstrezi cu totul dinadinsul ca tu poti, tu ai facut, tu iti asumi. Tu…tu…tu. In fata lor. A tuturor.

Ok! Ai demonstrat…Ce urmeaza mai departe? Ah, mai vrei sa mai demonstrezi un pic?! Dar lumea nu a cerut nici un bis. Crezi ca vor, dar nu stiu sa se exprime, asa ca te vei exprima tu pentru toata lumea… Interesant punct de vedere. Omnipotent si cititor de ganduri as putea continua.

Ai dat si bisul…Acum ce ai de gand sa faci? Total de acord ca tu poti face doar ceea ce tine de tine. Dar, te-ai gandit vreodata sa-i intrebi pe cei din jur ce parere au despre exprimarea ta? Daca o vor… daca au nevoie de ea… daca merge… daca sta… daca oboseste… daca plictiseste… daca socheaza… daca panicheaza…

Nu ma refer nicidecum la vreo forma extrema de conformism social, ci doar la puterea salvatoare a feedback-ului.

Your self-expression can make or brake the other! Yes it can! And yes you can! The question is: Do you want to?