Cica atunci cand ti se intampla sa tot vezi in jur ceva anume, cum ar fi oameni imbracati in roz, nu inseamna neaparat ca universul incearca sa iti transmita ceva simbolic, ci doar ca selectivititatea ta perceptiva ti-a activat drept criteriu rozul si cum e vorba cantecului “Roz este tot, si roz este lumea toata…”.
De o buna bucata de vreme tot mi se perinda prin campul vizual oameni care au crezut de cuviinta sa se deseneze pe corp. Tatuajul ca forma de expresie personala ma incanta tocmai pentru ca are o groaza de implicatii sociale, psihologice, fiziologice, etc. Imi ziceam nu demult in sinea mea: Nu toata lumea se tatueaza! parca incercand sa apar elitismul si onoarea oamenilor care fac aceasta alegere cu cap.
Crudul adevar e ca lumea se tatueaza de cand lumea. Fie ca se intampla la coltul blocului cu o sarma incinsa la flama unei brichete si imbibata in cerneala verde – albastruie folosita dibace de un “artist” autohton sau intr-un salon de prestigiu din centrul orasului in care mana si mintea creativa lucreaza in lumina reflectoarelor mondene. Cale lunga de la coltul blocului pana la salon, dar nu neaparat neumblata.
Motivele care stau la baza deciziei de a iti modifica oarecum ireversibil pielea sunt la fel de variate ca starile omenesti. Unii zic ca ar fi o forma de gestionare a vreunei suferinte pre-existente. Adica te doare pe undeva prin interior, si ca sa uiti de durere, aplici o durere fizica care sa se suprapuna cica, pentru ca in final sa te alegi cu un desen gigea, care cel mai probabil iti va aminti de durerea pe care vroiai sa o uiti. Da, mi se par usor puerile genul asta de explicatii, asa ca le cam descompun.
Altii, mai dastepti, fac apel la explicatia infrumusetarii corporale. Esteticul invinge intotdeauna simbolicul. Recte, forma fara fond. Astfel ca fluturasii – iepurasii Playboy nu tradeaza nicidecum vreo veleitate a posesoarei, ci doar vor sa arate bine, intocmai ca si posesoarea. Spune-mi ce tatuaje ai ca sa iti spun cine esti! Adevarata vorba de duh…
Mi se intampla din ce in ce mai des sa raman masca la ce le da oamenilor prin cap sa isi picteze pe ei. Asa ca din ciclul tu nu tattoo imi permit sa spicuiesc urmatoarele categorii de tatuaje (luati aminte ca nu ma voi lega de tatuajele care exprima apartenenta sociala la un anumit grup – puscariasi, marinari, banda, etc. pentru ca in cazul lor e cu totul alta poveste):
– stantele tribale pe care unele femei le dobandesc din zona lombara;
– tatuajele cu fluturasi, micuti, draguti, simpatici;
– tatuajele cu stelute stralucitoare mai mari sau mai mici care (pur si simplu sunt fara a descrie vreo constelatie anume);
– tatuajele cu draci, demoni, diavoli, etc.;
– tatuajele cu nume sau date.
Astea ar fi doar cateva din multele exemple care mie una imi starnesc rasul. Oricare ar fi motivul care impinge un om/o oama sa se tatueze cred ca ar trebui sa existe undeva in fundul mintii ascuns un checklist obligatoriu care ar putea arata cam asa:
– eu vreau cu adevarat sa ma tatuez sau merg doar pe mana altor oameni care mi-au dat de inteles ca ar fi super ok sa o fac;
– ceea ce vreau sa imi tatuez ma reprezinta? in fericitul caz in care chiar da, vreau sa imi scot la iveala “spre deliciul telespectatorilor” acea parte din mine?;
– omul care a fost desemnat sa implementeze operatiunea e curat la trup, suflet si ustensile?;
Si ca sa nu credeti ca I’m talking out of my ass, numai azi am vazut in decurs de 30 minute: o cobra dansatoare pe glezna unei distinse domnisoare, niste sirene pe gambele paroase ale unui cetatean care categoric nu le avea cu marinaria, un motto-ul indoielnic gramatical “Angels will guide over me” postat pe ceafa unui tanar – Ba, Gigi, ori zici “Angels will guide me” ori “Angels will watch over me” daca tot te-ai nascut poiet!
Tatuati-va in voie, dar folositi-va un pic creierul inainte de a o face. O fi tatuajul o forma de expresie a propriei personalitati, dar chiar trebuie sa spulberati din prima misterul IQ-ului vostru care pluteste in sistemul de valori lipsa?
