Au trecut cateva zile de la ultimul meu post legat de campania URASTE.ro. Parerile-mi sunt in continuare aceleasi, si anume ca inafara de a fi o campanie profund imorala, este si una instigatoare, deci cam ilegala asa. Nemaivorbind de faptul ca sub aspectul conceptului de baza nu a fost structurata astfel incat mesajul sa fie unul negativ la adresa bolii, dar pozitiv la adresa bolnavului si apartinatorilor. Aici baietii astia urasc nediferentiat, la gramada. La kg. Ceea ce e nu prea se potriveste cu ideea initiala care a fost, ca de obicei, sustrasa si consmetizata tipic romaneste.

Ma refer mai exact la campania unor italieni de lupta impotriva cancerului la copii. Daca va uitati cu atentie la clipul celor de la Onlus si pe urma il puneti langa dejectiile celor de la Propaganda/Armada o sa observati niste diferente izbitoare. Da, verbalul este ticsit de ura si resentimente. Daaaar, luati-va putin timp sa analizati comportamentul non-verbal al tatalui din campania Onlus, care vine sa faca delimitarea intre ceea ce uraste personajul si ceea ce iubeste acelasi personaj. Uraste boala si isi iubeste copilul si familia. Nu uraste si boala si copilul.

Inca o data incercam cu subtilitatea si delicatetea unei cizme de cauciuc sa preluam concepte pe care credem ca le intelegem (cand de fapt nu intelegem mare lucru) si le transpunem intr-o forma mioritica, din topor, care taie adanc in oameni si povesti de viata. Romanasii PRisti care s-au crezut indeajuns de abili incat sa cace o campanie de magnitudine internationala cu influente italienesti, nu au facut altceva decat sa isi dea cu firma in cap si sutul in spate singuri. Sper ca mai departe, autoritatile abilitate sa ia masuri in directia scoaterii efective din mass-media a acestor puncte de vedere puerile si periculoase…