Ceas de seara. Ploaie uda de octombrie. Eu invesmantata, nu-n blanuri, ci-n cojoace colorate. Cu gluga trasa pe ochi, flecuind sonor pe strada si molfaind un snack (nu spunem de care). Intru-n gang. Vad un caine. Pare cunoscut. Il observ mai atent. El e. Ma uit in sus spre stapan. E chiar vecinul! In tinuta meteo-adecvata.

El: Sa aveti pofta!
Io (prinsa in flagrant): Multumesc! Ce bine ca ne-am recunoscut si sub acoperire!
El: Da… Am stat putin ca nu eram sigur.
Io: Ii place sa mearga prin ploaie.
El: Eh, nu ii place deloc, dar ce sa facem.
Io: Clar, tre’ sa mearga si el la baie undeva.

Ne departam unul de altul urandu-ne toate cele.

O data nu l-am vazut vreo saptamana si deja incepusem sa ma intreb daca i s-o fi intamplat ceva. Vecinul nostru nu este un vecin obisnuit. E altceva. El redefineste notiuni precum paza, protectie, vigilenta, moralitate, empatie, comuniune, vecin.

Mi-a fost introdus printr-o poveste spusa cu haz:

Auzi ce mi s-a intamplat azi! Ma intorceam de la munca si m-am intalnit cu vecinul care m-a salutat, a dat noroc cu mine si mi-a zambit cu subinteles. Da’ asta nu s-a mai intamplat. Io zic ca te-a vazut pe tine si a zis ca e cazul sa ma felicite.

Am ras hohotind la gandul acestui gest de solidaritate si gratificare masculina si am mers mai departe.

Vecinul stie ce vrei sa faci chiar inainte sa stii tu insuti. Daca ai dileme legate de ce drum sa apuci in viata sau ce alegeri sa faci, te poti duce lesne la el ca iti arata calea. Pentru ca el o stie.

Cand mi-a vazut tatuajele pentru prima oara mi-a aruncat o privire parinteasca dojenitoare intrebandu-ma daca sunt adevarate. Si ca parca nu se cade.

Cand m-a vazut carand doua plase, privirea-i de indreptare se duse spre al meu barbat pe care l-a instiintat ca: Pai e frumos, domnu’ Botez? Domnu’ Botez s-a simtit si mi-a luat plasele din mana mintenas, chiar daca el avea un rucsac mult mai greu decat ce caram io.

Cand ne-am renovat casa, la ceva saptamani distanta vecinul ma interpelat prin spatele blocului intreband asa intr-o doara care nu i-a prea iesit in lejeritate: Si a iesit frumos? Da, foarte frumos, multumim!

Cand s-au montat camere de luat vederi la intrarea in bloc, el mi le-a aratat. Cand s-au modernizat lifturile, tot el a fost vestitorul de vesti bune si culegatorul de impresii impresionate.

Cand ne tot vedea plecand pe doua roti in weekend-uri iesea dintr-o pura coincidenta purtand long-sleeve-ul lui cu Harley Davidson.

Cand m-am dus la administratie sa-l scot pe om de la intretinere vecinul era acolo, ingrijorat doar la gandul ca ne-am certat si poate ne-am despartit.

Cand m-am scos si pe mine de la intretinere inainte sa plec, acelasi vecin m-a intrebat da’ unde, da’ cand, da’ sa ne fie bine si sa avem grija de noi.

Cand m-am intors, vecinul a stiut primul ca nu, nu sunt in vizita, ca nu, nu mi-a placut in mod extraordinar, dar ca da, da am reusit sa ne plimbam pe acolo si sa punem ceva bani deoparte.

Acum ce era sa-i zic ca n-am pus? Nu puteam sa-l dezamagesc! El se bazeaza pe noi ca suntem responsabili, maturi, integri si morali.

Cand mancam o inghetata pe inserat de vara, hop si vecinul in spatele meu: Nu-i bine sa mancati inghetata seara! Inghetata a fost mult mai buna dupa replica asta…

Blocul in care stam n-ar fi la fel fara vecinul nostru. El este vocea poporului, constiinta colectiva a locatarilor, pazitorul comunitatii. Mi se pare fenomenal cum reuseste sa se insinueze in viata noastra si noua sa ne si placa!

Vecinul has been around the block a time or two. Stie el ce face. Dar oricum ar fi, e un personaj vibrant pe care nu il poti uita cu una cu doua. El este atoatestiutor, deci stie inclusiv asta. Sa traiesti, vecine!