Va anunt cu mandrie si fara de prejudecata ca maine voi fi avand ziua 11 din CELTA! Da, am ajuns la ziua 11. A mai trecut o saptamana de stradanii, cazne si pozne.

By Friday I was sure that, somehow during the day, I will just pause everything and lay down comfortably on the cool tiles in the hallway, for some meditation and soul-searching. Why? Because I obviously needed it… Intre timp m-am recentrat prin alte metode si am revenit la sentimente mai bune.

Evident, Fasconalul a ajutat, fiindu-mi un prieten drag atat joi, cat si vineri. Joi de cu seara pana in miez de noapte (alba nascatoare de par alb) am trudit precum micul chinez pe bobul de orez. Dar cat de bine mi-a prins. Mai tineti minte sentimentul ala de satisfactie pe care il aveati (in sesiune de cele mai multe ori) cand dupa o perioada intensa de studiu, reuseati sa luati un examen cu brio? Eh, cam pe-acolo m-am scaldat si io vineri, dupa o joi noapte fierbinte.

Recunosc cu mana pe diploma de CAE faptul ca nu ma asteptam sa beneficiez de atatea stari si experiente during CELTA. Dar ce faina mi-a fost surprinderea! E bine ca din cand in cand sa mai realizezi ca unele lucruri, unii oameni si unele experiente inca te pot surprinde. Da, da! Pe tine, ala care te crezi in mare parte a timpului desteptaciunea intruchipata.

Nu ma intelege gresit! Sunt convinsa ca esti istet, glumet, semet, cat si drumet, dar auto-suficienta asta blazata nu face bine deloc. Desi e confortabil sa tii cu dintii (molari, premolari, incisivi, de care mai ai) de dansa, simtamantul paradoxal de satisfactie care te strabate in momentul in care apare cineva care iti da doo palme making your jaw drop in an instant merita pastrat.

Sunt multe de spus, dar parca nu-mi vine sa le dau drumul. Sunt ale mele deocamdata. Mai lasati-ma un pic cu toate starile din saptamana care tocmai se sfarseste. Nu sunt pregatita sa le dau drumul. Tot ceea ce pot afirma cu tarie este ca…