10:30 A.M. Deschid ochii, imi trag mucii si incerc a iesi de cu graba din sacul de dormit. Lumina soarelui a transformat cortul intr-o sauna ambulanta care-mi aduce aminte negresit de sederile la cort din vama de odinioara. Mai motai un pic dupa care sunt zgacinata de barbat:

Nu vrei sa te trezesti? E 10 jumate…

Io: Asa si? Suntem in vacanta…

El: Hai ca mi-e foame.

Io convinsa se necesitatea satisfacerii nevoilor primare: Bineee.

Dau sa ma ridic. Aoleo! Care m-a batut azi-noapte-n somn sau in cort? Shit! Dureros dormitul asta pe pamant, stimati cititori, mai ales dupa ce demoazela fu prost obisnuita cu saltele Ikea da fita. Hai sa facem un efort dublu: sa ne ridicam fara sa ne plangem de dureri de sale. 1, 2, 3 si….

Pfiu! I’m up! Parca nu am curaj sa ma duc la dus. Daca-i rece si murdar acolo? Imi miros barbateste subratul. Bai, parca nu put asa rau. Mai stau un pic. Pun rochia cu buline, incalt bocancul in doo culori si ma strecor printre corturi cu fata mea buhaita de dimineata.

Barbatul zice:

Auzi, da’ tu nu ai de gand sa te schimbi cu altceva?

Io raspund relaxata:

N-am facut dus inca, deci pana nu fac dus, nu pun haine curate!

Incepe sa rada si zice:

Pai du-te la dus!

Io: Nu, daca-i pestibal, atunci pestibal sa hie. Mai intai micul dejun, baia de soare si multime, dupa care dusul.

Pornim agale spre multime. Luam cafea, luam guacamole io, ceva ciorbita el si ne bagam in niste tufisuri minimaliste pentru a imbuca alaturi de gasca. Imbucam pana la granita in care crapam de-a dreptul in noi dupa care pornim spre lac, mac, oac pentru a ne lua portia de vitamina D naturala.

Mai luam o cafea, mai sadem, mai vorbim dupa care gasca se sparge dupa centrele de interes asemenea bilelor de biliard. Noi mai ramanem. Barbatul devine nelinistit. Zice ca vrea sa mearga nush unde, sa faca nush ce. Ii zic sa se duca, ca io mai raman sa imi termin cafeaua.

Pleaca. Mai raman vreo ora si ceva pe langa lac, oac, mac. Soarele bate, si razbate. De spaima insolatiei, scotocesc prin rucsac si gasesc o bentito-basma. Cu ce? Cu cee? Cu ceee? Cu buline, bineinteles! :)) Albastra cu buline mai mici portocalii. O pun pe scafarlie. Imi trag si ochelarii roz cu reflexii albastrui mai pe ochi si ma invalui intr-un sal turcoaz in degradee. Si sed picior peste picior.

Par a fi un punct de atractie turistica, intrucat simt multi ochi care ma masoara din cap pana-n buline. Nu ma deranjeaza. Am dreptul la micul meu moment narcisic, nu? Un tip cu un deselere ma pozeaza de la departare dupa care imi trage un zambet de multumire. Storc telefonul de ultimii 2% stropi de baterie si dupa ce imi simt bateriile personale incarcate cu soare pornesc spre corturi pentru a sa… dus.

Bulinele vor apune in glorie, inainte de a incepe sa capete prea multi feromoni si sa devina o experienta multisenzoriala. Pe la podul alb incepe a mi se dezmorti piciorul drept. Prin urmare, merg ca si cum as avea un picior de lemn. Pirata pin-up.

Ma opresc, scutur piciorul cu pricina si imi continui drumul spre camping. Ajung. Barbatul se chilluia supt un umbrar.

Zic: Unde-s dusurile?

Raspunde: Drept inainte si pe dreapta dupa semnul cu market.

Continui: Hai cu mine, te rog!

Replica: E musai?

Parez: Nu-i musai, dar as vrea…

Concluzioneaza: Hai!

Ma imbrac in prosop, incalt condurul de plastic, insfac punguta cu solutii de dat jos jegul si incep a slapui spre dusuri. Ajungem.

Ma postez la coada si el zice:

Hai ca te astept aici.

Intru in container si ii zic:

Ok. Nu stau mult!

Droaie de fetiscane inauntru, care mai de care mai dusate, imparfumate si machiate. Ba una, draga de ea, isi si usca parul cu placa. La festival, tu fata, te faci cu placa? La ce folos? Nu-mi bat prea tare capul, intru in dus si ma curat. Vai da’ ce bine e sa te speli cu apa calda. Iuhuuu!

Dupa 10′ de ultimate bliss, ies revigorata. Ma spal pe dinti, ma dau cu crema pe picioare si brate si ies. Ma uit roata stanga-dreapta. Ioc barbat. Eh, s-o fi saturat bietul de el sa ma astepte si s-a dus la cort.

Ajung la cort. Niet barbat. Imbratisez cu continere incertitudinea. Eh, s-o fi dus cu oamenii la agitatie. Ma imbrac frumos, multicolor si pornesc spre festival. Norii negri se aduna pe cer. Rucsacul meu cu pelerina cu tot e la dansul. Incep a ma enerva minor.

Ajung la festival, ma sucesc, ma invartesc, ma umblu, ma preumblu, dar nici urma de blondul meu in tricou mov. Ma bucur de libertate si vant. Ma duc la leagane. When in doubt, just keep swinging. Toate-s ocupate. Ma catar pe un cauciuc suspedat de-o sfoara. Un tip imi zice ca-i naspa si ca n-o sa ma pot da. I do it anyway. Avea dreptate. E naspa! Ma dau jos si astept sa se elibereze un leagan pe bune.

Beaturile electrice mi se infiltreaza in cap. Iaca leagan gol. Eliberat de acelasi tip pentru un prieten de-al lui. Ajung inaintea lui la leagan.

Omul amuzat replica de dupa ochelarii de soare:

Iar tu?

Io raspund cu un zambet arogant:

Din nou.

Incep sa ma balansez. El imi face vant din ce in ce mai tare razand.

Il intreb:

De ce imi faci treaba mai usoara?

El: Habar n-am.

Prietenul lui se aude soptind in surdina:

Bai, nu-i face vant asa tare ca…

El continua. Ma sincronizez cu beatul si cu tipa din fata mea. Zambim complice una catre cealalta. Baietii isi gasesc si ei leagane si incepem a ne legana in grup. Ma duc din ce in ce mai sus cu leaganul. Mainile ma dor de la inclestarea cu care ma tin de lanturile leaganului. Rad cu gura pana la urechi si imi curg ochii de la vant.

Esarfa multicolora imi zboara din par direct sub leagan. Unul dintre baieti isi arunca papucii in aer si aterizeaza langa esarfa mea. Ma gandesc sa-l strig la misto cenusaresul, dar ma abtin. Nu ne cunoastem totusi atat de bine. Cine stie? Poate se supara.

Vantul se inteteste si se pornesc din cer spre pamant ceva stropi de ploaie navalnici. Baietii se opresc din leganat, imi spun “Ciao!” si pleaca. Mai raman o clipa suspendata-n lanturi. Vine furtuna. Ma opresc si ma duc de graba spre Stables.

Intru si ma asez pe jos, rezemata de un zid de piatra. Imi bubuie capul si imi cam fuge perspectiva. De-as avea niste apa! Unde pana mea e omu’ asta? Ma uit in dreapta mea si vad o tipa cu o sticla de apa.

Pot sa iau si io in pic de apa, o intreb.

Sigur, imi raspunde binevoitor.

Galgai doo guri de apa si ma mai remontez. Se dau pelerine de ploaie moca. Ce organizare faina, oameni buni! Prind o pelerina, ma intiplesc si pornesc prin vant si ploi in cautarea barbatului risipitor. Merg spre campus si mi se afunda bocancii-n noroi. Ma gandesc cum ar fi sa trag o tranta in mocirla asta. Ar fi nasol! Hai sa nu, totusi! Vad cortul! E aproape…

Prosopul mi-a fost bagat la adapost. Aha! Barbatul a fost pe aici, bata-l crucea! Unde ii, naparstocul napraznic? Oare mi-o fi lasat niste apa sa ma ofilesc de tot? Intru in cort si vad apa. Ma luminez!

Deci we think alike even when we’re not together. Nice “Wicker Park” re-enactment we’re doing here! Nu stau nici 5′ singura in tren si apare el, cu miros de ploaie si privire salvatoare. Ne pupam, ne imbratisam si ne povestim pataniile, pentru a concluziona ca: el s-a intins sa ma astepte langa dusuri “intr-un loc cu maxima vizibilitate”, unde a stat mai bine de un ceas jumate.

Vazand ca nu apar, a rugat o candidata la dus. Sa ma strige, in dus. N-am raspuns asa ca a plecat spre cort. Mi-a zarit prosopul pus la uscat si si-a dat seama ca m-am dus spre festival. A dat doua ture de campus si l-a apucat ploaia. S-a dus la Stables, a intrat, nu m-a vazut si a plecat spre alte parti sa ma caute. Dupa lupte seculare care au durat mai bine de un ceas, ne-am regasit. In cort.

Am ras unul de altul si impreuna de situatie, si am sfarsit adormind unul in bratele celuilalt. Festival romance… Seara s-a asternut peste noi. Ne-am trezit, am petrecut dansand pe ritmuri de Thievery Corporation si sarind energic pe show-ul celor de la Foreign Beggars. Noaptea ne-a fost un sfetnic bun si ne-am ghemuit unul in altul cu dopurile in urechi, sforaind pan’-la ziua.