El ii zise:
– Ceri mult.

Ea raspunse:
– Valorez mult!

Am citit o treaba blogaristica. Scrisa de o femeie. Titlul fara doar si poate sugestiv: “Conversatie cu o femeie inteligenta”. Adica care intelege multe si marunte.

Nu isteata.

Nu desteapta.

Nu agera.

Nu abila.

Nu breaza.

Nu priceputa.

INTELIGENTA!

Sa ma scuz in avans ca sa ma acuz? Ca io nu fac d’astea? Ca io nu sunt aroganta? Ca io nu-mi falfai inteligenta pe la nasurile straine? Ca io sunt mai breaza? C-o fi si c-o-mparti? Eh, nu prea pot, caci le fac pe toate. Sper ca nu in acelasi timp sau foarte des…

Caci atunci cand te crezi tu cea mai desteapta de pe aceasta planeta se poate spune ca esti intr-o stare modificata de constiinta care iti altereaza atat simturile, cat si procesele cognitive (inclusiv memoria!).

Nu-mi prea sta totusi in fire sa ma apuc sa despic in patru firele altor bloguri. Ca fiecare e cu pareri, nevoi si dorinte pe care pe blogul lui si le poate pune lejer in cui, precum izmenele. Dar in cazul de fata ceea ce am citit mi-a atins coarda feminista. Deci din punctul asta de vedere, si-a atins scopul partial. Am citit, am ruminat, acum scriu despre el. A provocat o reactie persistenta, generatoare de efecte pe termen lung, respectiv scrieri.

Pe de alta parte, am ras un pic citit finalul povestii (adica ala pe care l-ati citit la inceput), care bag seama ca era si morala povestii despre femeile inteligente.

Care stiu sa ceara mult, pentru ca valoreaza mult…

Cam cat valoreaza tabloul acela din vitrina?

2000 EUR.

Aha.

Si ceasul de perete?

300 EUR.

Patul?

1250 EUR.

Tu cat valorezi?

Mult!

Adica cat?

Mult.

5000 EUR?

Mai mult.

10000 EUR?

Maai mult!

100000 EUR?

Valoarea mea are muuuulte zerouri! 🙂

0000000000000000000000000000000000000000000000000000000000000000000000000000000000000000000000… Atatea? 🙂 Sau mai multe?

So, avem de-a face cu o doamna de poveste care ne istoriseste despre cu ea poate sa le faca pe toate singurica. Aproape toate. Caci e mare si tare… independenta! Ea este subiectul vietii ei. Ea isi este siesi de ajuns intr-o mare de barbati care fie nu o apreciaza, fie nu ii implinesc nevoile.

Fie! Si dupa ce respectiva reprezentanta a sexului independent ii face apologia barbatului perfect unui barbat imperfect care a avut nesansa sa o invite la o cafea, prezentandu-se ca eminamente subiect, la final, o da artistic cu mucii in fasolea proverbiala. Caci gliseaza de la a fi femeia independenta, subiectul propriei sale vieti, la a fi femeia dependenta, obiectul vietii celui care este dispus sa o cumpere.

Caci ea VALOREAZA mult! Culmea e ca in desteptaciunea si aroganta domniei sale, doamna cu pricina nici nu cred ca s-a prins ca-i atarna un muc fix in fasoalea pe care i-a pregatit-o cu atata istetime domnului pe care dorea sa-l imbarlige. Nu prea ai cum sa umbli cu cioara vopsita ca “Dom’le io sunt io! Io sunt femeie independenta! Io fac totul de una singura!” (Ce bucurieeeee! Ce bucurie???) dupa care s-o trantesti pe aia cu valoarea.

N-ai cum! Ca iti dai cu stangu’-n dreptu’, iar omul din fata ta o sa se uite crucis la tine. Ceea ce declari este total contradictoriu. Valoarea ta nu valoreaza nimic valoros daca o scoti aurit la inaintare precum fata mare la maritat….

Cer mult? Cer mult! Bine… Sunt o femeie high-maintenance care stie ce si cum vrea, modificare “genetica” generata fix de dinamica relationala a vremurilor actuale. Cer mult pentru ca dau mult. In directia asta s-ar fi putut indrepta negocierea relationala ca sa aibe si oleaca de sens pentru ambii participanti, cat si logica pentru oricine i-ar “citi” ulterior.

Echitatea relationala intre ce dai si ce primesti sau ce dai si ce ceri is a bitch! Pentru ca noi toti credem ca meritam, ca ni se cuvine, ca-i musai sa primim, or else. Suntem ca niste pustani care striga din toti rarunchii ca voooooor cevaaaaaaa acuuuuuuuuuuum! Complementaritatea in satisfacerea nevoilor si dorintelor intre partenerii de cuplu e cu dus si-ntors de cele mai multe ori.

Speli tu vasele si duc io gunoiul? Sigur dragostea mea!

Fac io patul si aranjezi tu hainele? Cum sa nu, sufletelul meu!

Stau io acasa cu copilul si pleci tu la munte cu prietenii? Mda, dar doar de data asta… draga!

Iti dau io sex si tu imi cumperi lantul ala pe care l-am vazut ieri? Mhm, dar vreau sex acum… draga!

Imi satisfaci mie nevoile si dorintele dupa care, pe urma, ti le satisfac si io pe-ale tale? NU! Imi satisfaci TU mie nevoile si dorintele dupa care, pe urma, ti le satisfac si io pe-ale tale!

Care pe care… in care… gonind catre finish-ul oamenilor pe deplin satisfacuti de partenerul de cuplu. Frustrare zero! Toleranta la frustrare zero!

Ieeeei! Felicitari! Ati reusit sa va faceti bula voastra de perfectiune temporara care se va sparge facand un zgomot foarte mare (precum o bula de sapun… zgomotos) la prima urma de frustrare sau neintelegere…

Acum, cum era treaba aia cu valoarea si inteligenta? 😉