‘L’Amica Geniale’ este una dintre povestile mele preferate. Cartile imi populeaza raftul doi de sus in jos din biblioteca. Seria HBO este de departe una dintre cele mai reusite ecranizari. Vazusem primele trei serii si asteptam cu nerabdare ultimul volum. Dupa care m-a luat viata la dans si am uitat de tot. Pana aseara, cand brusc mi-am readus aminte si i-am dat play.

Dupa doua episoade din ‘Storia della Bambina Perduta’ injuram. O injuram pe ea. Proasta dracului. Mai aveam un pic si o bateam mai dihai decat ma-sa in bucataria din Florenta. Si am tot boscorodit-o cam toata seara pana cand m-a luat somnul.

‘Cum pana mea sa iti lasi copiii sa te duci dupa domnul Coate Goale Matze Fripte care oricum putea de la o posta a tradare, discursuri politice mediocre si apa de colonie ieftina. Bai fata? Tu te uiti la tine? Da? Te uiti si la el? Daca racai poleiala misterului brunet si al sexului bun, nu mai ramane decat scrum. Viata ta care se preschimba in scrum si copiii care nu te vor mai vrea pentru ca tu alegi prost. Da’ prost de tot! Alegi un barbat in defavoarea celor doua fete ale tale. Alea care au iesit din pantecul tau. Alea pe care le-ai purtat noua luni si le-ai ingrijit si le-ai iubit si carora le-ai fost aproape pana cand Dumnezeul hormonilor si al iubirilor neimplinite a venit si a inceput sa it idea tarcoale’.

Pazea ca m-am transformat in Lila! Oricum aceasta tetralogie napolitana ma duce intr-o zona in care pe rand cele doua personaje feminine, Lenu si Lila, se intrepatrund in mine, devenindu-mi pe rand umbra si lumina, si lumina si umbra, si nori si soare si stele si luna. Si constelatii intregi de feminitate, intelect, putere, iubire, lupta si predare in fata inevitabilului uman.

Am fost in Napoli si am simtit fix atmosfera descrisa atat de frumos in carti si film. O vanzoleala fara margini, zgomot de oameni si viata pe repede inainte cu accente mizere traita pe repede inainte. Dar Piazza del Plebiscito, in care am mancat un sandwich si m-am uitat la lume si la apa si la imprejurimile circulare mi-a ramas in suflet.

Mi-e dor de Italia… Del dolce far niente! Si ma tot gandeam la criza mea de varsta mijlocie care seamana si nu seamana cu cea a Elenei Greco. Astazi de dimineata, in timp ce ma spalam pe dinti, ma gandeam ca eu de fapt ma certam pe mine aseara. Tipam la ea, dar de fapt tinta eram eu. Tipam la mine pentru ceva ce as putea face. Ca faza aia cu mama care bate preventiv copilul anticipand ca tot o sa faca el vreo prostie si o sa si-o incalte. Urlam preventiv la mine si printre strigate dedesupturile erau:

‘Nu ai alta alegere decat sa fii o mama perfecta pentru copilul tau. Tot timpul acolo! Tot timpul prezenta! Tot timpul attuned. Tot timpul. Orice privire pe care ti-o iei de la el si o arunci intru tine va fi considerata ingratitudine materna si va fi folosita impotriva ta’.

Acum m-am mai calmat un pic (oare?) si ma pot uita la mine pentru scurt timp cu multa dragoste si acceptare si sa ma mangai spunandu-mi:

‘Hei! Tu iti dai seama cat de mult iti iubesti tu copilul? Cate lucruri frumoase ai facut cu si pentru el? Cate amintiri frumoase aveti impreuna? Cum te ia de mana cu mana lui micuta si zice ‘Mami, hai sa facem impreuna…’? Cum te cauta seara in pat si dimineata ca prin vis? Cum se uita la tine ca la o zeita atunci cand te dai cu ruj in baie? Cum pui in balanta in fiecare dimineata programul zilei pentru a lua cele mai bune decizii pentru el? Cum te tii tare pe pozitii si inghiti in sec pentru a mentine un climat de stabilitate si liniste in casa ta?

Toate astea te fac o mama buna, prezenta, attuned, dar nu perfecta. Departe de perfectiune! Dar aproape de umanitate, responsabilitate si implicare. Continua ca faci bine ce faci! Si atunci cand dai cu mucii in fasole, si te apuca spumele, si esti PMS sit e transformi in balaurul cu sapte capete, repara. Intotdeauna repara! Du-te la el! Lasa-te la nivelul lui si cere-ti scuze. Pe bune. Scurt. Ochi in ochi. Si dragaleste-l. Si spune-i despre ce se intampla cu tine. Si cand gresesti cum faci sa faci mai bine data viitoare pentru ca iti pasa de relatia voastra. Intotdeauna continua conversatia si o sa fie bine’.

Doamne ce dor imi e de el! Nu l-am vazut de joi dupa-amiaza. A fost weekend-ul cu tatal lui. Astazi dupa-amiaza ma duc sa il iau de la gradi si o sa imi afund nasul in gatul lui de baietan si o sa il pup de o sa il usuc ca sa imi ostoiesc dorul de el. Si o sa ne jucam, o sa mancam, o sa vorbim, o sa citim, o sa… fim. Mami si Dimi. Dimi si mami.