Azi-noapte, ca prin vis, dupa ce ne-am intors acasa, in timp ce zaceam intre veghe si somn in patul nostru mult prea tare (pe bune, e prea tare pentru spatele meu) il aud citind cu voce grava: “Turkish police still searching for attacker after at least 39 shot dead in assault on New Year’s Eve party in district of Ortakoy”.

Fucking shit! De ce mah? De ce? Intrebari retorice demne de o minte adormita intr-un corp obosit post-revelion. Eu mi-am cumparat bilet pentru sfarsitul lui ianuarie pentru Istanbul, pentru a fi alaturi de una dintre prietenele mele foarte bune, la nunta ei. Ce e de facut in situatia asta?

Impulsivitatea si neinfricarea (pe alocuri inconstienta) din mine strigau: Da-i in pizda ma-sii si du-te sa-i fii alaturi, ca e nunta ei! Esti prietena ei si vrei sa fii acolo cu ea, parte din ritualul ei de trecere!

Cumpatarea si ratiunea contracarau: In pana mea, vrei sa mori pe acolo ca proasta? Da, e prietena ta, numai ca de mai bine de 6 luni Istanbulul nu mai e o zona prietenoasa nici cu populatia conlocuitoare, daramite cu strainii.

Va intelege! Cu siguranta ea va intelege… Eu mai putin! Imi e teribil de greu sa inteleg valurile de violenta care se revarsa in ultima vreme. Si totusi incerc. Razboi si pace, nu? Pace am tot avut cateva zeci de ani bune. Acum e vremea razboiului. A bombelor, atacurilor, si a ganditului de doua ori inainte de a te decide sa pleci undeva… oriunde.

Atacul din Ortakoy a avut ca justificare o lege care zice ca sarbatorirea noului an in Turcia nu corespunde cu credinta locului. Fantastic! Nenea care a impuscat stanga-dreapta era imbracat in Mos Craciun… Un mis-en-scene de toata frumusetea.

Am fost in Istanbul pe vremea in care puteai sa te plimbi nestingherit pe strazi admirand ineditul locurilor fara gandul ca s-ar putea sa mori de mana vreunui om care lupta pentu credinta. Fiecare lupta pentru ceva. Unii pentru credinta. Altii pentru libertate.

Eu lupt pentru echitate. Fara bombe, dar cu vorbe multe in rafale repe-ta-ta-te. Am prietene in Turcia care oricat de acasa ar fi acele taramuri pentru ele, amenintarea cu moartea a devenit atat de apasatoare incat vor trebui sa plece altundeva sa-si regaseasca siguranta.

Pe de alta parte, imi zicea al meu om ca a citit el undeva ca Romania a avut un varf de flow migrator intr-un timp foarte scurt fara a se pune problema de amenintare a integritatii fizice. Oameni care au plecat in alte tari, nu fugind de razboi, ci mai degraba de versiunile proprii in care se afundau fara scapare in locurile de bastina.

Dupa un somn lung si adanc, m-am trezit duminica, 1 ianuarie, intr-o zi cu soare si cer senin. Mi-am baut prima cafea pe 2017 si am conversat despre verzi si uscate in doi. Deschid laptop-ul si citesc: “The LGBT fraud has been exposed, and they’re definitely not happy about it”. What? Citesc articolul, rastindu-ma pe alocuri la monitor.

Adica cum adica? Cica comunitatea activista LGBTQ din State a fost asaltata de “two bombshells” care au zdruncinat castelul de carti de joc intesat cu mituri despre realitatile afinitatilor sexuale si de gen. Nu stiam exact daca sa rad sau sa plang in fata dezinformarii in masa, asa ca am citit mai departe.

Primul “bombshell” pare-se ca e un studiu condus de vreo doi psihiatri ale carui concluzii au fost de mult bun-simt, dupa cum se poate citi si mai jos:

1. The belief that sexual orientation is an innate, biologically fixed human property – that people are “born that way” – is not supported by scientific evidence.

2. The belief that gender identity is an innate, fixed human property independent of biological sex – so that a person might be a ‘man trapped in a woman’s body’ or ‘a woman trapped in a man’s body’ – is not supported by scientific evidence.

3. Only a minority of children who express gender-atypical thoughts or behaviour will continue to do so into adolescence or adulthood. There is no evidence that all such children should be encouraged to become transgender, much less subjected to hormone treatments or surgery.

4. Non-heterosexual and transgender people have higher rates of mental health problems (anxiety, depression, suicide), as well as behavioral and social problems (substance abuse, intimate partner violence), than the general population. Discrimination alone does not account for the entire disparity.

Am citit concluziile de vreo trei ori incercand sa inteleg de unde a aparut elementul de inovatie.

1. Cum ar putea oare sa fie orientarea sexuala innascuta? De unde si pana unde? Asta cu you don’t choose who you like e adevarata cu unele amendamente bineinteles. Interesele, sursele placerii si socializarea sunt niste treburi asa mai complexe pe care nu le faci de cum ai fost expulzat din burta mamii. Iti trebuie niste experienta, niste atasament, niste timp sa iti dai seama ce iti place si de ce sau fara de ce.

2. Mai mult decat atat, cum sa fie identitatea de gen innascuta? Cand si identitatea in ansamblul sau se dobandeste in timp si dupa multe incercari si crize identitare.

3. Copiii incearca diferite comportamente, ca mod de invatare tipic skinnerian frateeee: incercare si eroare… si incercare si eroare… si tot incercare. Pana cand se prind ce prinde la ei si ce nu. Asa ca da, pot la 6 ani sa zic ca io sunt un baiat ferecat in corpul unei fete, asta nu inseamna ca a doua zi ai mei parinti, “in semn de respect si parenting responsabil”, trebuie sa ma includa in procesul de schimbare de sex! WTF people!

4. Iar asta cu tulburarile psihice in cadrul comunitatii non-heterosexuale prin comparatie cu cea heretosexuala, e ca si cum ai spune ca vara nu ninge. Prieteni dragi, evident ca vara nu ninge, pentru ca asa cum bine spunea un nene: Iarna nu-i ca vara! Non-heterosexualitatea nu e norma statistica, adica e minoritate, adica e diferenta. Cand nu esti la fel cu ceilalti (adica diferit), trebuie sa inveti sa faci fata situatiei asteia. Mecanismele de aparare aici pot fi diverse ca natura si grad de maturitate. Si da, abuzul de substante, agresiunea si auto-vatamarea sunt aparari, nu dintre cele mai izbutite dar sunt tot aparari psihice in fata stresul de a fi diferit intr-o mare de identici.

Al doilea “bomshell” cica a fost o doamna sus-pusa in APA, care mai e si activist lesbian, care a zis ca “sexual orientation is fluid and not unchangeable”. Wow! Nu pe bune? As fi crezut ca mitul asta cu fixitatea orientarii sexuale a fost dezamorsat prin anii ’50 de Kinsey care a pus pe un continuum heterosexualitatea si homosexualitatea, afirmand (cu ceva background de cercetare la activ) ca nu prea exista cazuri de heterosexuali 100% sau homosexuali 100%.

Punand in balanta aceste doua articole, unul despre lupta pentru credinta intr-o Turcie transfigurata dupa puci-ul din vara trecuta, celalalt despre lupta pentru fapte, nu mituri, in promovarea drepturilor minoritatilor sexuale, ajung sa ma intreb pana cand vom fi manati in lupta de excese de orice fel?

In razboi cica totu’-i permis, dar hai sa ne folosim si ratiunea daca tot e acolo! Da, e misto pasiunea, dar de una singura, orbeste tot. Mai ales atunci cand e fata-n fata cu ceva ce doare tare… cum ar fi credinta, cum ar fi identitatea, cum ar fi mostenirea culturala, cum ar fi dreptul la libera exprimare…

Sa ne traiti, Vasile si Vasilica! Poate ne ajutati sa ne luptam mai cu cap pentru lucrurile in care tot ne batem cu pumnu’-n piept ca credem atat de tare!