Contrar titlului, acesta nu va fi un post despre constructii sau bricolaj, ci despre sanatate mentala. Va mai aduceti aminte de sanatatea voastra mentala? Oare ce mai face? Cum o mai duce? O fi pe duca? Sau poate doar cu dor de duca…

Daca tot va faceti analize de sange o data pe an, controale de specialitate la intervale regulate si mai mergeti si la dentist obligat-fortat, ce-ar fi sa va ingrijiti si de partea nevazuta a fiintei voastre?

Adica de tigla de pe casa, unde casa sunteti voi si tigla e mintea. Nu stiu cum s-a ajuns la concluzia absolut eronata ca o data ce fixezi tigla pe acoperisul casei, ea va ramane acolo pe vecie, fara sa necesite retusuri, ajustari, reparatii sau chiar inlocuiri.

A ramane intr-o bucata si mai cu seama sanatos la cap in ziua de azi ar trebui sa fie ridicat la rangul de virtute, si nu incerc nici pe departe sa o dau in melodramatisme. De ce? Pentru ca haosul inconjurator nu ne face cinste! Ne bruiaza. Ne agaseaza. Ne streseaza. Ne rodeaza. Ne blocheaza.

Pana cand, tigla, sarmana, capituleaza si se arunca in gol de la marea inaltime a mintii noastre. Aaaaaaaaaa! Zbuf… Si se lipeste de asfaltul existential unde este invariabil calcata in picioare de altii ca noi care asemeni lui Marin Preda vad viata ca o prada.

Cu haosul nu prea are sens sa te lupti. Cu cat incerci mai mult, cu atat te va atrage intr-insul. Dar poti sa-i faci fata… si spate… si lateral. In prealabil ar trebui totusi sa devii constient de faptul ca el exista si ca nu face bine. Dar cum ajungi sa iti desfasori viata conform ordinii tale interioare subsumand-o haosului cosmogonic (v-am tras-o eminescian la faza asta! ;))?

Nu cred ca iti trebuie un plan maret, ci mai degraba doua leci (o leaca… doua leci) de energie si determinare. Si mai cu seama sa vezi si padurea si copacii concomitent. In principiu fiecare zi din viata ni se desfasoara, noua adultilor responsabili, dupa principiul datoriei. Azi ce trebuie sa fac?

Avem liste mentale, liste fizice, carnetele, remindere pe telefon, calendare pe laptop care ne anunta despre ceea ce trebuie sa facem. Ce se intampla dupa ce am terminat tot ceea ce trebuie facut? Da, unii dintre noi chiar ajung sa termine ceea ce trebuie sa faca pe ziua respectiva. Atunci pare sa se instaleze o sincopa dubioasa in care mintea ta o ia razna pe campii gandindu-se: Bai, dar oare chiar am terminat? Sigur n-am uitat nimic? Parca mai era ceva! Dupa 5′ de ruminat, ajungi la concluzia ca:

Da dom’le, chiar am terminat! Acum ce fac? Cum adica ce fac? Pai ma duc acasa si termin de facut ceea ce trebuia sa fac prin casa! Bun, si dupa aia? Pai dupa aia, fac ceea ce trebuie ca sa ma pregatesc pentru o noua zi de trebuinta!

Si n-am cum sa nu ma intreb unde mai incap vointa si dorintele proprii in toata ecuatia asta? Oare mai e asta viata, sau doar o existenta pre-programata care se desfasoare in virtutea inertiei? Citeam zilele trecute ca orasul european cu nivelul cel mai crescut de calitate a vietii este Viena si ma gandeam: Mama, cat de tare de austrieci! Ei chiar stiu sa isi traiasca vietile dupa orele de program…

Putem deduce de aici ca tigla de pe casa poate fi corelata cu nivelul de calitate a vietii. Ce-i de facut in sensul asta? Ca deja am stabilit ca tigla noastra cea de toate zilele nu va sfida nicidecum gravitatia ramanand pe acoperisul mintii noastre pururea. Lucrurile aparent complicate, ajung intotdeauna sa fie extrem de simple.

Asa ca recomandarile primordiale pentru prevenirea fenomenelor de averse cu tigla ar include:

1. Petrecerea unei cantitati considerabile de timp zilnic de calitate cu oameni semnificativi in vietile noastre: parinti, matusi, copii, prieteni, vecini, colegi, amici, pisici, pitici;

2. Gasirea unei activitati (de preferat fizice) care sa ne placa la nebunie si de care sa ne apucam si implicit sa ne si tinem. Terapia ocupationala da roade, frate, asa ca fie ca vorbim de dansuri, origami, alergat sau drumetii, go for it!

3. Atentia la detaliile cotidiene ale vietii. Unul dintre cele mai faine lucruri este sa-ti dai seama ca ceva mic-mic face ceva din tine sa se miste mult-mult. Asa ca hai sa fim curiosi si zelosi in gasirea acelor momente;

4. Invatarea este mama… cui? Stai asa ca repetitia cica ar fi mama invataturii, si invatatura atunci ar fi mama plafonarii? Ca sa nu te apuce toate pandaliile, ce-ar fi daca ti-ai propune sa inveti cate ceva in fiecare an (sa zicem)? In felul asta iti pui capul la contributie si nu-l mai lasi sa se afunde in sine;

5. Cica daca dai te simti mai bine, si de aici iti creste si bucuria ca “Da, ma! Am facut ceva care va fi remarcat, care a contat pentru cineva!”. Fie ca ii spui altruism contemporan sau pur si simplu generozitate, incearc-o si pe asta, sa vezi ce zice tigla.

6. Calatoreste si descopera taramuri noi! Asta e preferata mea, si functioneaza perfect in mentinerea igienei mentale. Planificati sa mergi undeva, cu cineva, la intervale regulate si ai sa vezi ca numai gandul si dorul de duca te vor face sa te transformi in interactiunea cu cei din jur.

Cam comercial si glossy postul serii de azi? Poate… Dar necesar! Va doresc igienizare placuta dragi posesori de tigle care stau sa cada…:)