Avusesem o saptamana preaplina. Joi deja bateriile incepeau sa-mi semnalizeze nevoia de reumplere energetica. Munca-i strasnica pentru minte, suflet si corp, in proportii echitabile cu perioadele de relaxare si zvac social. Asa ca mi-am zis: ceva trebuie facut. Ca de stat si dormit neintors, am tot intreprins. Si ii fain pana cand nu mai e. Ca ma trezesc duminica dupa-amiaza gandindu-ma frustrat unde mi-a fugit tot weekendul. Dormim, dormim, dar ne mai si zbantuim…
Asa ca joi dupa-amiaza, la scurt timp de la (s)coborarea mea din tramvai, ochii-mi zabovesc o clipa jumate pe un afis care zicea cam asa: concert… rock… arene… 30 mai… Pfffff! Gand la gand cu bucurie si la noi sa fie. Hai la moseala! Hai la rocareala! Hai la pancareala! Deja imi imaginam cum decibelii din boxele imense imi ridica parul pe tot corpul, iar capul incepe a mi se misca inainte si-napoi fara sa-mi dau seama prea bine. Zis si facut!
Ajung acasa entuziasta nevoie mare, ca omu’ sa-mi dea un reality check, resimtit ca un croseu de dreapta: Draga mea, stii ca o sa ploo furtunit tot weekend-ul incepand de vineri? Ba ca nu! zic io. Ba ca da! insista el. Si ce daca! Nu-mi pasa! replic reactiv. Io vreau la concert, io la concert ma duc! Omu’ se uita la mine precum la o adolescenta neiesita din casa inca de la Pasti si imi transmite o pupatura in vant. O primesc… Ii dau si io… Ma mai potolesc oleaca din agitatia-mi interna. Scopul persista: must rock! Cooptez prietena doritoare. Ea zice: biensur! Houston, we’ve got lift-off! Asta-i frate! Bilete? La intrare, ca ne permitem, doar vineri e zi de salariu…
Ziua de vineri a fost incununarea unei saptamani depline. Am inceput-o, am continuat-o, am dus-o pana la final blazing. Cand am iesit pe poarta unitatii, mi-am umplut plamanii cu nitel aer proaspat si umed, ca inainte de ploaie, si mi-am luat picioarele la spinare spre Arenele Romane. Sun pe drum complicea ruoc. Ca o fi, ca o-mparti, ca tre’ sa treaca pe acasa sa faca nush ce. Ii comunic in stilu’-mi caracteristic ca orice intarziere va fi drastic amendata. Rade si imi zice sa chill ca n-o sa fie cazu’. A intarziat 6′. Pe aceasta cale i-am compus o poezioara pe care i-am trimis-o in dar.
Apare ca o floare de mai, cu paru’-n vant si jecuta de piele la purtator. Io deja eram invesmantata cu ceea ce credeam io in naivitatea mea a fi un impermeabil. Ulterior m-am elucidat ca era fix apa de ploaie… la propriu. Intram in arene. Cu bratari, cu rucsaci verificati cu tot. Lume relativ putina si rasfirata. Muzica de warm-up faina. Ska-punk, punk-punk, rock, alternativ… de toate pentru toti. Mi se parea cam tare volumul asa ca am realizat ca incep a ma rozini un petit peu. Acu’ 5 ani nu aveam problema asta, frate! Duduia muzica si timpanul meu vibra fara sa comenteze. Acu’ tre’ sa ma duc mai in spate.
Uof! Hai ca am inceput bine. Batea un vant razlet, norii fugeau pe cer, dar nici urma de vreo ploaie. Incepe concertul. Primii: Niste baieti. Auzisem de dansii, dar nu-i auzisem propriu-zis niciodata. Slagare ska-punk! Ce tare, mi-am zis. Exact ceea ce am nevoie. M-am batait, m-am izmenit, m-am schimonosit. A mea tovarasa de concert se uita la mine incercand sa nu o bufneasca rasul prea tare. Ii zic pancaresc: Ce ba, ti-e rusine cu mine? Ea razand in hohote: Nu, nu, de ce zici asta? Adevarul e ca stiam versurile de la acele slagare. There, I said it! And I am not ashamed…
Ma gandeam ce bestial ar fi sa cante baietii astia si Salcia de Mihaela Mihai in varianta punk. N-a fost sa fie, dar i-am apreciat pentru vocea brici, simtul umorului si combinatiile inedite de sunete si cuvinte. Next! Ploaie, ploaie si inca ceva ploaie. Apare si omu’. Usor under the weather. Las’ ca vine acus trupa doi sa ne alunge gandurile innorate. Si aud acorduri de Asfalt. Inima-mi tresalta si incepe o regresie interioara spre vremurile in care ascultam dimineata, la pranz si seara Luna Amara.
Ma inseninez. Il iau de mana pe om si ne indreptam spre scena. Si chiulim urechi, cantam din toti rarunchii si dam din pleata prin fasul de ploaie. La Rosu Aprins deja parul mi se zbarleste de placere. Cant sa se auda in cele noua zari. Ploaia continua. Vine si ultima piesa: Happiness Provider. Incep sa rad necontrolat. Imi dau gluga pe spate, despletesc parul si incep a imi roti pletele roscovane prin aerul umed. Energia piesei combinate cu ploaia si miscarile corpului meu au facut ca momentul sa fie fara de cusur.
Se gata Luna. Ploaia nu. Mainile-mi sunt stafidite ca dupa o baie lunga si rece. Mi-s uda in cap, la trup si la subtioara. Apar O.C.S. Omu’ se revitalizeaza. Incep cu In Zbor. Imi zic ca daca tot am renuntat la gluga, iar de-om continua cu datul din cap. Dupa niste panc haios, oleaca de ruoc politic, alternativul cu inflexiuni psihologice ale celor de la Omul cu Sobolani pica la marele fix. Frigul imi intra incet in oase si imi aduc aminte de weekendul trecut in care ne-a tot plouat si imi zic ca tre’ sa fie ceva putred la mijloc. Io, in curand, daca mai stau mult in apa. O sa intru la apa. In aer pe langa umedul ploii persistente, narile-mi detecteaza niste iarba. Doar un pic. De asteptat, ca doar e concert cu pustime.
Dupa mai bine de 4 ore de concert, apar pe scena si mult-asteptatii serii. Headline-rii… Moldovenii de la Alternosfera. Sound impecabil. Organizare brici. Live act genial. Accent adorabil. Versuri poetice. Mi-a atras atentia piesa asta. Incercam sa deslusesc versurile, dar muzicalitatea m-a cucerit definitiv. Frigul isi continua calatoria printre diferitele mele straturi de haine, piele, organe interne…
Dupa vreo ora de delicatese auditive moldovenesti, am capitulat. Am luat decizia grea, dar necesara de a pleca inainte de terminarea concertului pentru a avea sanse reale de a prinde un taxi spre casa in timp util. Inca o ora pe strazile inundate in cautarea unui taxi liber, era deja de neconceput. Am iesit in intersectie la Carol si precum triunghiul Bermudelor am gasit un taxi pe care l-am si acaparat dintr-o sorbitura. Si-am ajuns si acasa. Safe, under the influence of rock sounds and wet, wet, wet. Love was in deed all around us.
Dupa cel mai lung si fierbinte dus din viata mea, venit dupa cel mai lung si ud concert din viata mea, am pus capul pe perna si-am visat in culori panc-ruoc-alternative. Friday rocked!
