Diferentierea de Sine…

Diferentierea de Sine…

… nu miroase niciodata a bine. De fapt pute mai ceva ca un hoit intins pe o autostrada in mijlocul desertului sub soarele torid al verii.

Si e greoaie ca un pietroi tantos asezat pe pieptul tau care nici nu te lasa sa pleci, dar nici sa stai unde esti nu te prea imbie.

E hada si pocita ca daca te uiti la fix la dansa te si sperii… de ce poate trezi in tine.

Te rascoleste fara sa te reaseze. Iti da tarcoale din colturile alea negre ale fiintei tale si cand te astepti mai putin te trezesti invadat. Legitima aparare deja nu mai functioneaza. Cu cat fugi mai departe de tine, cu atat te va urmari mai abitir. Pana te prinde si iti face felul.

Si te doare de nu mai stii ce-i cu tine, daramite pe unde sa mai scoti camasa. Poate sa dureze ani pana cand sa se opreasca din rupt lucruri din tine. Raschetat peretii universului tau interior asa cum il stii si l-ai construit tu cu manutele tale.

Dar vezi tu, Diferentierea nu este de aceeasi parere cu tine. Adica nu crede ca tot ceea ce ai tu in tine e chiar al tau, ci zice ca incinta lumii tale interioare este ticsita cu mobila de la mama, de la tata, de la frati, de la surori, de la gradina cu flori. Ah si sa nu uitam si de bunici… si de la bunici.

Si simte Ea ca o paranormala ce e cum toata aceasta mobila nu numai ca te deranjeaza, dar te si sufoca pe alocuri. Asa ca precum un muncitor care ajuta la debarasare si casare inutilitati casnice, apare ca o boare si incepe sa-ti traga de fotolii pe acolo.

Dar mie imi place fotoliul ala!!! Am crescut cu el…

Chiar iti place? te va intreba mai mult ca sigur. Ce iti place la el? Iti mai aduci aminte cate discutii fara sfarsit se petreceau cu tine in rolul infractorului fix pe acel fotoliu?

Despre cum fetele trebuie sa faca asta, dar nu trebuie sa faca aialalta. Si daca fac, va fi vai si amar.

Despre cum nu e nici bine si nici frumos sa le raspunzi inapoi celor mai in varsta, ca ei stiu mai bine.

Despre cum atunci cand e sarbatoare nu se misca in front, ci doar se sta… in front.

Despre cum femeile trebuie sa fie mai ceva ca Ecaterina Teodoroiu + Ioana D’Arc + Cleopatra, ca daca nu sunt mai bine nu sunt deloc.

Despre cum oamenii trebuie sa faca ceea ce vrei tu, si daca au o alta parere de care trag e mai bine sa le dai drumul.

Despre divide et impera.

Despre greu la deal cu boii mici.

Despre prostie, lene si delasare.

Despre a le da pe toate pe una.

Despre branza buna in burduf de caine.

Despre obligatia de a-ti sarbatori mortii, dar nu si cea de a-ti sarbatori viii.

Despre datorii neplatite, lacrimi varsate si sunete aruncate de peretii casei.

Pai si ai de gand sa ma lasi goala pe dinauntru? intreb io cu disperare in glas.

Nici vorba, mi se raspunde. Uite iti las tabloul asta, cutiuta muzicala, pozele care stiu ca iti plac atat de tare, biblioteca cu cartile tale si o saltea… Relaxa!

Si restul?

Restul trebuie sa plece!

De ce?!

Ca tu sa poti respira si sa incepi sa te vezi pe tine, fara a te lovi de mobila din fiinta ta.

Dar ma obisnuisem sa le evit si sa fac slalom sa ajung la baie fara sa ma lovesc de nimic.

N-ar fi mai simplu sa nu trebuiasca sa faci slalom, ci pur si simplu sa mergi relaxata si drept unde vrei?

Se poate asa ceva?

Da, se poate, dar doare in draci sa te desparti de toate troacele adunate de-a lungul anilor. O sa iti fie dor de ele, asa cum unei victime i se face dor din cand in cand de calaul sau.

Nu-i adevarat!

Bine, mai vorbim noi…

Si daca ma razgandesc pe parcurs si le vreau inapoi?

Poti sa le readuci in orice moment al existentei tale. Poti chiar sa te duci la un targ din asta de gradina si sa iei mobila veche si plina de carii a altcuiva. Dar ma indoiesc ca dupa ce vei vedea cum e viata fara balast, o sa mai vrei sa te ingramadesti in locsorul tau binecunoscut dintre fotoliu, masa, recamier si lampadar.

Si daca o sa ma simt foarte singura si nesigura pe ceea ce simt, cred si vreau? O sa vii sa ma ajuti?

Atunci o sa vin si o sa iti spun bine ai revenit in lumea celor vii si vibranti. Pentru ca asta inseamna pentru mine ca rotitele tale interioare crispate de schimbare si diferentiere s-au repus in miscare.

Deci e de bine daca ma simt rau?

Cateodata trebuie sa te simti rau, ca mai apoi sa te simti bine. Din ce in ce mai bine. Mai libera. Mai femeie. Mai acus.

Atunci hai s-o facem si pe asta!

Esti pregatita?

Nu, dar cum poti oare sa te pregatesti pentru a fi jupuit de viu si intors pe dos?

Ai dreptate… nu poti!

Vezi! Nu-s chiar atat de copila pe cat ma credeai….

Brunch__by_DoodleBawwwg

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *