Troileizului 69 in varianta lui fierbinte si lipsita pana si de cea mai mica urma de senzualitate. Not a human worth looking at in miles. De la primul pana la ultimul scaun. Pranz. Cu papornitzaraia din dotare imi fac loc, precum o gazela intr-o turma de rinoceri sa ajung la un scaun. La geam. In soare. Asta e, imi zic darz si ma asez, avand grija sa-mi trantesc pe genunchi sarsanalele. Jur ca am un talent teribil de a ma incarca cu lucruri pe care le toooot car incolo si incoace.

Sunt precum un melc cu casa in spate. Ma rog… mealca. Astia nu-s hermafroditi? Sa zicem varianta feminina a melcului. Stau ce stau, rezistand eroic sa nu imi infig Rammstein-ul in urechi si sa nu mai aud nici tzipenie de calator. Azi am zis sa risc. Si precum bine zicea jocul ala de cultura generala, am riscat si am castigat. O experienta 3D provenita din partea unui insotitor de RATB. Care vorbea la telefon… cu o duduie. Nu era pusa pe speaker sau ceva, dar avea difuzorul telefonului dat foarte tare si o auzeam si pe dansa vag. Discutau despre lucruri marunte. Pareau a avea o relatie de cuplu.

Din voce (intrucat nu m-am intors sa-l vad si la fata) omul se ducea bine de tot spre 50 de veri. Initial i-am admirat modul in care vorbea cu interlocutoarea sa, pastrandu-si calmul in fata informatiilor trunchiate si raspunsurilor vagi pe care probabil le primea de la celalalt capat al telefonului. Insa cu viteza troileibuzului 69 mergand la vale pe Bulevardul Elisabeta, lucrurile au luat o cu totul alta turnura.

Ba, zi-mi tot ce ai de zis, ca sa te inteleg.

Ba, da’ diseara ce faci?

Da’ de ce nu vii tu la mine, ba?

Ba, da’ ma lasi cu chestiile astea?

Ba, m-am saturat sa dau atatea explicatii, pe bune…

Ba, nu te mai aud…

Ba?

Bip… Bip… Bip…

Cu tensiunea usor ridicata in nori, precum un aviator, m-am abtinut sa nu ma intorc sa il privesc in ochi pe miselul mozolit la gura de ba-ba-badaranisme de varsta mijlocie. Am stat blanda pe pozitii pana cand specimenul s-a ridicat de la locul sau si s-a indreptat spre usa din mijloc pentru a se scobori. Miez de 40, treling da plastec deux pieces – pantalon bluemarin cu dunguta alba nelipsita & bluza verde electric cu mai multe dungute de diferite culori, borsetutza belea da belea, un rucsac da sportiv agatat da mana, iar pa cap o seapca cu Polartec din 19toamna.

Razele X de indignare pe care i le transmiteau ochii mei involuntar camuflati in spatele ochelarilor de soare prorietate personala probabil l-au parlit un pic, ca s-a intors dintr-o data nemiscata si s-a uitat la mine. A dat Dumnezeu si a coborat cu BA-ul lui cu tot. Doo statii mai incolo, altul, de asta data in fata mea. Tot la telefon vorbea, dar cu un altul da acelasi sex.

Ba tu esti prost sau te faci?

Ba, zi-mi acum ca daca nu te duce capu’ macar sa nu-mi mai racesc gura da pomana!

Ba, imbecilule, ca ma aud si oamenii astia (ia te uita, cineva are simtul ridicolului… ) din autobuz, ce ti-am zis io tie ma?

De asta data a trebuit io sa cobor din 69 avand un gust amar precum fierea care-ti ramane in gura dupa o criza de bila in care crezi ca ti-ai vomitat tot stomacul si pe al vecinului la un loc. Si pana acasa ma gandeam: Ba baieti, ce se intampla cu lumea din ziua de astazi? Umblam cu apelative din troaca BA, FA, MA cu variatiuni de genul bai, mai, fai sau bei, mei, fei. Ce pana mea, o sa luam toate vocalele la rand ca sa fim cei mai cool posibil.

Si credem ca asa se vorbeste cu o femeie sau cu un barbat. Ba in sus, ba in jos. Ba la stanga. Ba la dreapta. What is wrong with you people? BA nu este un apelativ, este o mizerie a vocabularului care ar trebui scoasa din uz in cazul in care stii cu cine stai de vorba. FA si-a pierdut demult conotatiile sale mioritice si mirosul de tara si se afunda in mocirla conversationala de la usa cortului. MA pare a fi ala mai rasarit din grup, dar nici cu el nu mi-e rusine in materie de vulgaritate si inadecvare.

Asa ca, ce-ar fi daca, in loc sa va gatuiti discursurile cu Ba Fa Ma-uri, le-ati imbogati cu niste cuvinte simple, curate si cinstite. Emfaza se poate face si prin alte mijloace, BA! 😉