Pe loc repaus vocal

Pe loc repaus vocal

tumblr_ncvolusNbl1qzxzvao1_500

(M-)am ra(ta)cit
Am muci si merg tarsait pe langa uluci
Drumu’-mi pare atat de serpuit
Incat nici la viziune nu ma mai uit.

Graiesc ganduri grave si brave
Traiesc printre randuri emotionale
Plutesc spre tavane-nalte cu agave
Rostesc cele mai dintre cele.

Tac cand imi da tarcoale cate-un drac
Fac de cu zi pana-n miaza noapte
Rac mi-e pielea atunci cand ma prefac
Zac zile-ntregi sa ma refac in soapte.

Fara glas de-o sa raman curand
Prin semne va voi spune razand
Ca ceea ce am de zis si spus
Va razbate de la rasarit pana la apus!

Trip Tic Tac

Trip Tic Tac

the_night_by_03ngl12-d3iz7zg

Ticluit mesajul nascocit a ajuns
Tactil pe epiderma trupului uns
Ticaitul ceasului de perete
Tacticos s-a sincronizat cu al inimii incete
Ticalos timpul s-a lasat dus
Tacamuri si secunde rostogolite l-au rapus.

Cuvintele au pierit in surdina chitic
In miezul noptii tarzii rasuna un brotac
Iar norii se misca ametitor pe cerul frenetic
Noi sadem incolaciti, tolaniti in iatac
Sa fie cuibareala determinata genetic?
Sau doar un preambul inainte de atac?

Tic tac
Tac tic
Tatic minus un c
Tacit minus acelasi c

Instantaneu matinal

Instantaneu matinal

Inceput de octombrie cu vant rece si cer gri. Dimineata. Nu stiu daca soarele a rasarit, caci nu-l prea vad la fata, dar lumina alburie ma face sa cred ca e pe acolo pe undeva.

41. Tramvai.

21. Calatori pe scaune.

50. Fete cu ochi care urmaresc ropotul urban pe geamuri.

45. Telefoane folosite ca sa faca timpul pana la birou sa treaca electronic.

10. Statii pana la munca.

58. Minute trecute peste ora 7.

Ne apropiem de Casin si prindem stopul din intersectie.

Pe trotuarul lat de langa manastire zaresc 2 pampoane mari si ondulate. Priponite strasnic de doua codite carliontate de fetita vesela. Cu ghiozdanul mare in spate merge spre gradinita tinand-o pe mama sa de mana.

Trec pe langa lacas. Mama isi desprinde mana dreapta de manuta durdulana a fetitei si incepe sa se inchine. Tanca, oarecum debusolata de disparitia mainii materne isi intinde manuta spre reconectare.

Mama continua in ritualul sau si nu se lasa intrerupta de nici o culoare sau fata vesela doritoare.

Cu o privire descumpanita, puiul de om incepe si ea sa isi faca cruci cu mana dreapta.

Mama face. Si e atat de important incat nici nu mai vorbeste cu mine. Nici macar nu ma ia de mana. Deci trebuie sa fac si io. Poate asa o sa ma ia de mana din nou…

holding_hands

Nuances, tones and shadows

Nuances, tones and shadows

Hymnodia_wieczorna_by_Versatis

If tomorrow I suddenly start to think
In shades, nuances and tones of pink
My shadow would gladly allow me to link
What I want with what I need and some ink
On my alabaster skin… k

Today of all days I dived and I sank
In no more than 2 seconds, like a giant tank
Was I entitled to? Have I disgraced my rank?
Should I find the answer, I’ll throw it off the bank
Of my over-flooding inner waters…

Yesterday I was nothing more than a punk
Who dreamed in broad daylight til she got drunk
With the hope of getting rid of all her junk
Pack all those useless bags and shove them in a trunk
And simply drive away…

Will I wrinkle thinking the same things?
Will I sprain my ankle over and over again on those old familiar rocky paths?
Will I burn my shadow just like Unkle?
Will I think pink and cover myself in pretty ink?
Will I pretend to be just another tank of a higher rank?

Analiza pe text

Analiza pe text

El ii zise:
– Ceri mult.

Ea raspunse:
– Valorez mult!

Am citit o treaba blogaristica. Scrisa de o femeie. Titlul fara doar si poate sugestiv: “Conversatie cu o femeie inteligenta”. Adica care intelege multe si marunte.

Nu isteata.

Nu desteapta.

Nu agera.

Nu abila.

Nu breaza.

Nu priceputa.

INTELIGENTA!

Sa ma scuz in avans ca sa ma acuz? Ca io nu fac d’astea? Ca io nu sunt aroganta? Ca io nu-mi falfai inteligenta pe la nasurile straine? Ca io sunt mai breaza? C-o fi si c-o-mparti? Eh, nu prea pot, caci le fac pe toate. Sper ca nu in acelasi timp sau foarte des…

Caci atunci cand te crezi tu cea mai desteapta de pe aceasta planeta se poate spune ca esti intr-o stare modificata de constiinta care iti altereaza atat simturile, cat si procesele cognitive (inclusiv memoria!).

Nu-mi prea sta totusi in fire sa ma apuc sa despic in patru firele altor bloguri. Ca fiecare e cu pareri, nevoi si dorinte pe care pe blogul lui si le poate pune lejer in cui, precum izmenele. Dar in cazul de fata ceea ce am citit mi-a atins coarda feminista. Deci din punctul asta de vedere, si-a atins scopul partial. Am citit, am ruminat, acum scriu despre el. A provocat o reactie persistenta, generatoare de efecte pe termen lung, respectiv scrieri.

Pe de alta parte, am ras un pic citit finalul povestii (adica ala pe care l-ati citit la inceput), care bag seama ca era si morala povestii despre femeile inteligente.

Care stiu sa ceara mult, pentru ca valoreaza mult…

Cam cat valoreaza tabloul acela din vitrina?

2000 EUR.

Aha.

Si ceasul de perete?

300 EUR.

Patul?

1250 EUR.

Tu cat valorezi?

Mult!

Adica cat?

Mult.

5000 EUR?

Mai mult.

10000 EUR?

Maai mult!

100000 EUR?

Valoarea mea are muuuulte zerouri! 🙂

0000000000000000000000000000000000000000000000000000000000000000000000000000000000000000000000… Atatea? 🙂 Sau mai multe?

So, avem de-a face cu o doamna de poveste care ne istoriseste despre cu ea poate sa le faca pe toate singurica. Aproape toate. Caci e mare si tare… independenta! Ea este subiectul vietii ei. Ea isi este siesi de ajuns intr-o mare de barbati care fie nu o apreciaza, fie nu ii implinesc nevoile.

Fie! Si dupa ce respectiva reprezentanta a sexului independent ii face apologia barbatului perfect unui barbat imperfect care a avut nesansa sa o invite la o cafea, prezentandu-se ca eminamente subiect, la final, o da artistic cu mucii in fasolea proverbiala. Caci gliseaza de la a fi femeia independenta, subiectul propriei sale vieti, la a fi femeia dependenta, obiectul vietii celui care este dispus sa o cumpere.

Caci ea VALOREAZA mult! Culmea e ca in desteptaciunea si aroganta domniei sale, doamna cu pricina nici nu cred ca s-a prins ca-i atarna un muc fix in fasoalea pe care i-a pregatit-o cu atata istetime domnului pe care dorea sa-l imbarlige. Nu prea ai cum sa umbli cu cioara vopsita ca “Dom’le io sunt io! Io sunt femeie independenta! Io fac totul de una singura!” (Ce bucurieeeee! Ce bucurie???) dupa care s-o trantesti pe aia cu valoarea.

N-ai cum! Ca iti dai cu stangu’-n dreptu’, iar omul din fata ta o sa se uite crucis la tine. Ceea ce declari este total contradictoriu. Valoarea ta nu valoreaza nimic valoros daca o scoti aurit la inaintare precum fata mare la maritat….

Cer mult? Cer mult! Bine… Sunt o femeie high-maintenance care stie ce si cum vrea, modificare “genetica” generata fix de dinamica relationala a vremurilor actuale. Cer mult pentru ca dau mult. In directia asta s-ar fi putut indrepta negocierea relationala ca sa aibe si oleaca de sens pentru ambii participanti, cat si logica pentru oricine i-ar “citi” ulterior.

Echitatea relationala intre ce dai si ce primesti sau ce dai si ce ceri is a bitch! Pentru ca noi toti credem ca meritam, ca ni se cuvine, ca-i musai sa primim, or else. Suntem ca niste pustani care striga din toti rarunchii ca voooooor cevaaaaaaa acuuuuuuuuuuum! Complementaritatea in satisfacerea nevoilor si dorintelor intre partenerii de cuplu e cu dus si-ntors de cele mai multe ori.

Speli tu vasele si duc io gunoiul? Sigur dragostea mea!

Fac io patul si aranjezi tu hainele? Cum sa nu, sufletelul meu!

Stau io acasa cu copilul si pleci tu la munte cu prietenii? Mda, dar doar de data asta… draga!

Iti dau io sex si tu imi cumperi lantul ala pe care l-am vazut ieri? Mhm, dar vreau sex acum… draga!

Imi satisfaci mie nevoile si dorintele dupa care, pe urma, ti le satisfac si io pe-ale tale? NU! Imi satisfaci TU mie nevoile si dorintele dupa care, pe urma, ti le satisfac si io pe-ale tale!

Care pe care… in care… gonind catre finish-ul oamenilor pe deplin satisfacuti de partenerul de cuplu. Frustrare zero! Toleranta la frustrare zero!

Ieeeei! Felicitari! Ati reusit sa va faceti bula voastra de perfectiune temporara care se va sparge facand un zgomot foarte mare (precum o bula de sapun… zgomotos) la prima urma de frustrare sau neintelegere…

Acum, cum era treaba aia cu valoarea si inteligenta? 😉

Bubbles__by_MellyBaldin