Aseara, in euforie, in drum spre casa de la terapie. Am dat, n-am luat. Desi mi-ar fi prins tare bine si o reciproca, marturisesc. Nu mai mananc seara. Mama, da’ ce pofta de Nutella am!

Din aia hedonista pan’ la Dumnezeu si toti ceilalti zei care cred ca se amuzau pe tema mea. Pofta din aia de mananci Nutella din borcan cu lingura pana cand iti vine gust de sarat in gura si tot nu te opresti.

Nu! Nu mananc seara! Nu intru in Lidl sa imi iau Nutella, desi nici macar nu costa atat de mult. E la un soi de promotie. Nu si nu!

Gata! Cobor din 137 la Complex si ma duc glont spre magazinul din colt. Ma uit dupa ciocolata. Nu imi place lipsa de varietate. Macar daca ne porcim, s-o facem cu stil! Ies dintr-asta si intru in urmatorul.

Fiti amabila, ciocolata Milka aveti?

Da, mergeti la frigider si alegeti-va.

Cu menta si cu zmeura, bucati de ciocolata si alune. Le incep in drum spre casa. Nu sunt atat de bune precum ma asteptam. Sau poate gustul de ciocolata s-a intalnit cu cel de vina pe undeva pe la mijloc.

Ajung acasa si zic: una azi, una maine. Le termin pe amandoua. Ma culc. Ma trezesc si ma duc la dus. Pun muzica si incep sa dansez in fundul gol in timp ce ma spal pe dinti.

Vad ciocolatele mancate de cu seara in burta. Pfff… Baga-mi-as! Plec la munca. Ma duc in bucatarie sa imi pun cafea. Nu-i! Fac! Imi pun inainte sa se fi facut toata cana. Beau un pic.

Indeajuns de tare cafeaua asta incat sa ma trezeasca la realitate? Nu chiar, dar numai buna sa ma puna in miscare cu ce am de facut pe ziua asta. Mi-e cam foame! Rontai niste crutoane de la supa de ieri. Is ok.

Ma duc sa la treaba. Work. Plec la banca sa ma cert un pic cu beredeul. Zis si facut. Imi iau un senvis din Victoriei. Cu salata de pui. Balotez.

Ma intorc la munca. Work. Pranz. Ce-ar fi sa nu mananc supa, felul doi si gustarea una dupa alta? Mananc supa. Hmmm, mi-a prins bine senvisul de dimineata. Uite, am mancat supa si chiar o sa mai astept un pic pana la felul doi.

Work. Felul doi. Sfidez sfecla cu gratie. Imi pun broccoli cu branza in loc. Ma gandesc pentru o fractiune de secunda sa fi pus broccoli in loc de cartofii la cuptor, nu in loc de sfecla.

Ma dau pe mut si mananc. Buuuuun!

Work. Se apropie gustarea. Vin, imi iau para si checul bicolor. Intru in birou.

Se intoarce, ma vede cu para-n gura sau cu gura-n para si zice: Mananci dulce! Iar! Palmez prajitura.

Zic: Da’ e para!

Revine: Da’ e dulce.

Continui: Ma bucur ca esti my get-back-in-shape buddy. Ma faci sa ma simt prost.

Rad. Rade. Se ridica si ma pupa. Plec cu tot cu para mea. Si cu prajitura. Le gat. De la verbul a gata – gatire evident.

Work. 5 o’clock. Plec in trap saltat spre alte zari.

Still work. Intru intr-o casa de om.

Va fac o cafea?

Da, multumesc mult!

Va pun sirop de agave?

Ah, super! Chiar sunt curioasa cum e cafeaua cu sirop de agave. Buna-buna!

Dupa care apar niste jeleuri.

Luati si dvs.

Iau. Nu vreau sa las omul cu mana intinsa.

Work. Jeleu. Work. Jeleu again. Stop. Si cu work si cu jeleul. Ma duc spre casa.

Astept 10’ 41u’. Peronul se umple. 41 nu vine.

Zambesc si imi zic in sinea mea: Universul imi zice ca mi-ar prinde bine niste mers pe jos pe ziua de azi.

O iau pe jos. Ma intreb cum traversez Podul Grant pe jos. Inca un mister ramas nedeslusit. Incep sa treaca tramvaie pe langa mine. Ah, s-a solutionat blocajul. La prima ma urc in tramvai. Om la om.

Si o oama a strazii pe care o huleste toata lumea ca a indraznit sa circule si ea cu 41 in rush hour impreuna cu multitudinea sa de plase. Oama huleste ca sa fie adoratia reciproca.

Proxima estacion: Lujerului, nu Esperanza. Speranta nu-i decedata, poate doar un pic comatoasa. Vecina de salon cu motivatia de schimbare si vointa.

Intru in Cora. Nu, nu la cumparaturi de mancare. Ati uitat ca eu nu mananc seara? Si in plus, nu am frigiderul bagat in priza tocmai pentru a nu depozita mancare intr-insul. Ca sa nu mananc acasa. Doar la munca. Get it? Nu-i asa ca e un plan maiastru?

Berede strikes again. Inc-o discutie, inc-o confuzie, inc-o cerere, inc-o chitanta. Hai pa!

Ma duc dupa asta la uarclas sa ma interesez de oferte de abonament. Pe ruta de 100 m intre berede si uarclas zaresc un magazin de haine. Frumoase. Ma abat de la ruta. N-ar fi prima data. Sunt flexibila in ganduri si-n simtiri.

Intru. Ma uit. Vad cea mai faina fusta pantalon in cele mai reusite tonuri de culoare. Ma uit la masuri. Imi aleg. Probez. Nu se inchide fermoarul. Cer o masura mai mare. Tot nu se inchide. Ma apuca dracii! Autodracii!

Io refuz sa-mi cumpar ceva de imbracat de masura asta! Io nu am purtat niciodata masura asta! No fucking way! Le las si plec mancand pamantul. Ala cu siguranta nu se depune. Gonesc suta de metri standuri catre uarclas. Ajung.

La receptie doamna de serviciu.

Asteptati un pic ca s-a dus pana la baie. Astept. Incepe o muzica house data de sa-ti sara timpanul direct pe boxa. Spinning. Revine de la baie. Strig printre decibeli:

As vrea sa stiu cat costa abonamentul lunar la dvs.
…
Aha, am inteles, si pe 3 luni?
…
Aha.
….
Ce ziceti? Ah, sa va las o adresa de email sa imi trimiteti informatiile pe mail. Da, sigur.

O aud in final: Avem o oferta si pe un an.

Aveti? Da. Si cat e? Hmmm… Asta ar insemna pana in 100 lei pe luna. Exact si aveti si doua evaluari corporale incluse. Pfff…

Ochii mi se bulbuca si dracii mi se recanalizeaza functional.

Conchid: Imi fac abonament pe un an. Acum. De joi. Plata cash. Multumesc. Seara buna.

Intru in Flormar sa-mi cumpar un ruj motivational. Un ce? Da, un ruj motivational. Asa, ca sa seal the deal. Probez. Rujez. Rujuri nude.

Arat ca moarta de 3 zile. Asta nu-i motivational. Cel mult anticipeaza cum voi arata dupa primele ore de aerobic la uarclas. Nu imi iau. Suntem atenti la buget.

Merg pe jos spre casa. Dracii si ei cu mine. Asta da exercitiu de emotional self-awareness. Parca ma pot intelege cu dracii atunci cand fac lucruri care seamana cu ceva solutii la cauzele generatoare de draci.

Greu la deal cu introspectia mica! Ajung in cele din urma acasa. Se uita la mine de pe pantofar o sticla inceputa de Cola. Nu beau. Nu mananc. Vorbesc. Ascult muzica. Scriu. Scriu. Scriu. Hai ca-i bine.

Mi-e foame. Las’ ca trece pana m-oi marita. O sa beau niste apa.

Hait! Mi-a venit iar pofta de scris.