M-a apucat filosofia. De-un picior si tot nu-mi da pace. Tocmai acum, cand parca mi-ar prinde bine oleaca de peace and quiet. Dar, nuuuuu! Nu se poate. Si prin spatiul meu interneuronal au rasarit total neinvitate trei concepte grele: etica, morala si deontologie. La drept vorbind io cu filosofia-s cam paralela. Imi aduc aminte vag ceva urme adolescentine de prin Descartes, Schopenhauer sau Kant. Cat si pe profa’ de filosofie care s-ar fi putut reprofila lejer ca ofiter Gestapo SS. Asa ca am luat DEXu’-n brate si m-am uitat intr-insul. Si ce sa vezi.

Cica ETICA ar fi o stiinta (pana aici stiam) care s-ar ocupa cu studiul teoretic al valorilor si conditiei umane din perspectiva principiilor morale si cu rolul lor in viata sociala. Okie-dokie, alright! MORALA se rezuma la ansamblul normelor de convietuire, de comportare a oamenilor unii fata de altii si fata de colectivitate si a caror incalcare nu este sanctionata de lege, ci de opinia publica. And last, but definitely not in the least, DEONTOLOGIA este un compartiment al ETICII care se ocupa cu studiul normelor si obligatiilor specifice unei activitati profesionale (hopaaaa, adica DEONTOLOGIA PROFESIONALA e pleonasm?).

Acu’-i acu’! Io am o vaga banuiala ca toate aceste trei trebusoare ar avea o stransa legatura intre ele, fara a fi identice. Voi ce ziceti? So, etica e cu conditia umana conform normelor morale, morala e cu standardele de comportament setate si sanctionabile social, iar deontologia e cu normele de conduita profesionala. Simplu si cinstit! O blogareasa de specialitate pe numele ei Darelia zice ca etica ar fi teoria comportamentului, in vreme ce morala nu ar fi altceva decat partea practica a comportamentului. Nu stiu sigur daca sunt sau nu de acord cu aceasta ipoteza, dar am zis sa o mentionez de dragul diversitatii ;).

Ceea ce este cu adevarat interesant este o incercare de operationalizare a eticii intr-un set concepte – cheie cum ar fi: onestitate, integritate, transparenta, responsabilitate, confidentialitate, obiectivitate, respect, aderenta la legile de drept. Pfff, ce de cuvinte mari si importante! Ia sa fac io repejor un check-listing intern sa vad daca am toti boii pe acasa. Deci onestitate – checked, integritate – double-checked, transparenta – cvasi-checked, responsabilitate – double-checked, confidentialitate – checked, obiectivitate – struggling with, but checked it in the end, respect – checked si aderenta la legile de drept – naturlich ca checked.

Cand imi faceam aceasta enumerare gandul mi-era orientat in directia profesiei mele cea de toate zilele, cat si a ocupatiei. In calitate de psiholog de profesie si angajat de ocupatie mi se pare natural sa te ghidezi in tot ce faci professional-wise dupa un set de repere care sa iti faca cinste. Sa te faca sa nu stai cu fruntea incretita toata ziua, sa nu dormi noaptea, sa te temi si de propria-ti umbra ziua si mainly sa nu te prea placi in mod deosebit. But, obviously, that’s just me!

Si cum mie imi trebuie ceva ca sa ma satur de concepte noi – vechi pe care le (re)descopar am mai sapat un pic stiintific vorbind si am dat peste o tipologizare emergenta a eticii aplicate a unui nene pe nume Porter care a facut uz de sase domenii sa imbunatateasca aspecte sociale si organizationale la nivel national si global, dupa cum urmeaza:

– ETICA DECIZIONALA => care se refera cred io la masura eticii in fazele procesului decizional;

– ETICA PROFESIONALA => o treaba care ar ajuta la dezvoltarea profesionalismului (Ce-i ala, fratioare?) ;);

– ETICA CLINICA => etica in virtutea imbunatatirii satisfacerii nevoilor noastre medicale de baza;

– ETICA BUSINESS => moralitatile invidivuale care sar in ajutorul eticii in organizatii;

– ETICA ORGANIZATIONALA => adica etica in organizatii;

– ETICA SOCIALA => etica printre natii si popoare.

Suna bine, si parca parca ma mai luminez si io ca un bec economic dus la reincarcat, dupa ce am dat cu nasul de informatiile astea, care cu siguranta imi vor fi de folos in viata mea cotidiana… si aia personala, dar mai ales aia pro-fe-sio-na-la. Da, pot desparti si cuvintele in silabe, dar doar daca e absoluta nevoie, si aici fu… licenta prozaica dom’le! 😀

Etica aplicata se ocupa de vreo 3 teorii:

– UTILITARISMUL unde consecintele practice ale unor politici variate sunt evaluate pornind de la asumptia ca polica corecta va fi cea care va genera cel mai mare nivel de fericire si multumire personala;

– ETICA DEONTOLOGICA are notiuni bazate pe “reguli”: exista obligatia de a realiza actiunea “corecta”, independent de consecintele implicate (ceea ce Kant numea IMPERATIVUL CATEGORIC);

– ETICA VIRTUTII derivata din notiunile dezvoltate de Aristotel si Confucius, care se refera la faptul ca actiunea corecta va fi cea aleasa de o persoana “virtuoasa” adecvata.
Io mi-s pe undeva pe la mijlocul acestui triunghi de abordari moderne ale eticii aplicate, mai exact: ceea ce fac trebuie sa imi mentina sau creasca starea de bine personal, respectand totodata corectitudinea general-valabila si poate veni si din partea unei figuri de autoritate recunoscuta ca virtuoasa in acest sens.

Ca sa revenim cu creierii pe pamant dupa o pastila atat de mare de stiinta, sunt absolut convinsa de faptul ca aceste notiuni, aparent depasite de viteza timpurilor in care traim sunt foarte actuale, si de altfel foarte folositoare unora dintre noi. Alora carora le pasa de asa ceva desigur. Oare etica, morala si deontologia apartin exclusiv speciei umane sau au si animalele parte de asa ceva? Exista oare niste legi ale junglei nescrise, dar pe care toata populatia animala le respecta? Cu siguranta. Nu prea stiu in ce masura ar putea manifesta animalele moralitatea, dar am o vaga banuiala ca se ascunde ceva pe acolo, indeajuns de subtil incat eu sa nu il descifrez inca.

Fara a imi dori sa fiu vreun LUP MORALIST (ca chiar nu-s! :))) sau vreo aparitie cereasca de o etica imaculata si deontologie sclipitoare, recunosc cu mandrie ca pentru mine lucrurile de genul asta conteaza. Ma fac sa ma diferentiez de restul oamenilor, in felul si modul meu. Imi dau energie si imi traseaza niste limite in care sa ma pot invarti confortabil. Imi dau masura a ceea ce imi pot permite si ceea ce nu imi pot permite sa fac dpdv profesional. Putinta este mare, vrerea asisderea, dar permisiunea ramane o chestiune de morala, etica si deontologie la sfarsitul zilei.

Mai interesant e atunci cand intri in contact cu cineva care habar nu are care-i treaba cu moralitatea sau etica deontologica. Atunci incepe distractia! Welcome to the Jungle! Now, let’s tame us some wild beasts! 🙂