Tag Archives: filozofii la gura sobei

Jun15

This is ridiculous!

Posted on by
This is ridiculous!

8e5d52f16335dac1e5cb6514bf0cd7b5-d4qigy8

Ieri, mult dupa asfintitul soarelui, pe cand luna gigantica lumina selenar cerul pe alocuri innourat, ne intorceam acasa, moi et mon mec. In autobuzul in care ne aflam, din inertie, pe la Afi asa se urca o domnita mandra tare impreuna cu domnul din dotare. Expresia de rata careia tocmai i s-a plasat ceva putrefact supt cioc o plasa pe tanara in categoria domnisoarelor care au impresia (gresita de altfel) ca un bot de genul impresioneaza sau mai mult decat atat, transmite un mesaj senzual. Nicidecum! Caci nu suntem rate, slava Domnului! Ci oameni, respectiv femei.

Dar e, bag seama, grea treaba asta cu asumarea feminitatii si purtarea ei in masura potrivita corpului fiecareia, precum si modularea ei in functie de ocazie si context. Anyway, dupa ce ma decid sa o scanez de sus in jos pe pustoaica de vreo 20jde ani, in plin proces de scan, pupilele-mi se blocheaza pe manusitele sale, care nu prea cadrau nici cu botul de rata anterior vizionat, cat nici cu apartenenta ei din oficiu la specia umana.

Am vazut multe la viata mea, dar asa ceva mai rar Bibicule, oricare m-ai citi acum! Stimabila avea in posesie 5 perechi de ghiare da plastec, aplicate la vreun salon da fitze a caror lungime individuala am aproximat-o intre 5-10 cm, mai mult spre 10, stimati cititori. Lungimea conta cu siguranta pentru tanara domnita, precum si forma de ghiara, adicatelea ascutita de puteai lua lejer indeajuns de multa sare sa-ti pui in salata, dupa gust. Ce-i drept, nu erau negre, asemenea ghiarelor autentice de animal, cat nici tocite la dimensiuni propice vanatului. Un lucru era cert: cu niste unghiute ca acelea, cam greu sa faci orice fel de job, if you know what I mean.

Pentru cititorii mei mai pudibonji, scuzati-mi retrospectiv franchetea, dar asta mi-s, oameni buni. Impopotonate cu sclipiciuri fel de fel si lacuite pana la Sfantu’ Petru si-napoi, ghiarele poseseroarei se odihneau pe bara autobuzului, incercand sa nu stea prea mult in calea mainii care primise comanda de la cortexul ascuns al domnisoarei sa se tina ca altfel pica si-si strica frumusete de manichiura. Simtindu-se privita, juna s-a intors brusc catre noi, ne-a aruncat si domnia sa o privire dojenitoare, dupa care a bolborosit ceva despre cum “bine ca nu v-ati uitat si la nush ce…” in timp ce incerca, mititica, sa-i aseze gluga de la vesta barbatului cu care calatorea.

Incercarea morte a avut, caci poznasa gluga nici ca s-a lasat intoarsa pe partea cealalanta asa cum tot se chinua protagonista noastra sa intreprinda. A renuntat in cele din urma la a-l aranja pe barbat, dar botul persista parca si mai arcuit. Of Doamne, mare ti-e gradina, si multe fete pe post de pseudorate baga spaima in bietele ratuste autentice care sfarsesc cu ditamai criza de identitate! Soseaua era lina, stopurile verzi si uite-asa a ajuns mandra domnita la statia destinata.

A coborat, lasand o urma de regret si dorinta de a explora pe viitor specimene asemanatoare. Noi, am ramas de prosti in post, leganandu-ne gravitational de bara si cu o urma metafizica de baluta in colturile gurii.

La nici cinci secunde distanta, focoasa nucleara (recte io) izbucneste: Bai, pe bune?

Balaiul replica: Pe bune ma, pe bune!

Continui inflacarata: Io cred ca in cuplu, daca tii la persoana de langa tine, si nu e vorba de un one-night-stand, ca partener ai obligatia de a-i spune omului de langa tine cand e ridicol, frate! Nu se poate asa ceva!

Am reusit, si de data asta, sa-mi cufund barbatul intr-o dilema conceptuala. Fara sa graiasca imediat, mintea lui a inceput sa construiasca rationamente in cod binar: Adica stai oleaca… Ea isi pune unghii lungi precum prajinile, ca asa ii plac ei, iar el e vinovat ca nu-i spune: Auzi draga, ia mai termina cu prostiile astea ca esti ridicola!

Dupa care blondul isi comuta focusul de pe dialogul interior spre dialogul exterior si plaseaza o intrebare intrebatoare: Tu vrei sa-mi spui ca ai vrea ca de fiecare data cand io consider ca faci/porti ceva ridicol, sa-ti atrag atentia?

Io deja alimentata cu benzina furnizata de Rusia chinezilor, zic: Pai, uite daca cei doi parteneri de cuplu fac o intelegere in sensul asta, si tipa il intreaba pe tip: Bai, imi sta bine sau sunt ridicola? atunci da, e ok. Dar nu asa din oficiu, ca atunci poate fi perceput ca agresiv.

Codul binar din capul balaiului tocmai se crapa sub greutatea spuselor mele si conchide apoteotic: Soooo, daca tu (te) porti (ceva) ridicol, io ar trebui mai intai sa astept sa ma intrebi tu daca cumva e ridicol, dupa care sa iti spun ca e ridicol. Altfel nu!

La care io, candida: Da, pentru ca relatiile de cuplu ar trebui bazate pe sinceritate intotdeauna…

Analizand retrospectiv discutia noastra de aseara pot spune cu mana pe inima ca femeile sunt o specie rara, fie ca aleg sa-si puna unghii kilomentrice, fie ca te invita languros sa pasesti in lumea lor intortochiata cu valori si mesaje duble pe care niciodata nu pari sa le poti deslusi cum trebuie. Astea suntem, frate! Dar cum ramane cu ridicolul? De el cine are grija?

In cautarea unei definitii obiective a termenului, m-am repezit spre DEX care zice-asa: RIDICOL = care starneste rasul sau batjocura; foarte mic, neinsemnat, derizoriu, caraghios. Nu mi-a fost deajuns, caci am vrut si ceva sinonime pentru RIDICOL. Si-am gasit: comic, rizibil, absurd, derizoriu, fara importanta, minor, burlesc, grotesc, glumet, hazliu, satiric, caraghios, hilar, neserios, de nimic, fara valoare, ilariant.

Si-am mai gasit si termeni de definire ai FEMEII RIDICOLE = paiata, marioneta, momaie, sperietoare, paparuda, laiata, zdrentaroasa. UAU! Aceste cuvinte ne doare, chiar daca nu ne identificam cu dansele, dar ne doare din principiu.

Sa fie oare ecourile materne care se tot aud in urechea interna recurent: Trebuie sa ai simtul ridicolului! Daca ma vezi vreodata ca devin ridicola, te rog sa-mi spui! Din cand in cand, dupa o varsta e bine sa te mai si uiti in buletin inainte de a te imbraca intr-un fel, ca s-ar putea sa fii ridicola si sa nu-ti dai seama? Tot ce se poate, dar ridicolul feminin e un lucru de ocolit daca se refera la neinsemnare, batjocura, fara de valoare, neseriozitate.

Daca vorbim insa de ilar, comic, burlesc, grotesc, hazliu, satiric sau caraghios, atunci lucrurile se schimba in cazul meu, intrucat nu am nici cea mai mica problema in a jongla cu aceste stari de agregare ale fiintei mele interne si externe. Chiar deloc! Ba mai mult, cred ca pentru a invata mai multe despre cum esti, cand esti intr-un anumit fel, e chiar indicat sa te pui in cat mai multe posturi de aceasta factura.

Morala: Dragi doamne, domnite si domnisoare, rogu-va nu va luati foarte mult in serios caci viata e destul de serioasa si asa, dar nici nu va duceti spre tenebrele paparudesco-momaiesti, caci e cam greu sa va scoateti la lumina cu capul sus dupa aceea.

Ridiculous_by_Hadiya

May8

E timpul sa…

Posted on by
E timpul sa…

time_effect__by_lostknightkg-d4q9i9u

… mai stam un timp si sa intoarcem timpul pe toate fetele. Timpul sta in loc. Timpul curge.. in amonte, in aval, la munte si la mare, in orice imprejurare. Timpul se contracta si se dilata. Timpul nu iarta, dar te si ajuta sa (te) ierti.

Putem sa batem timpul pe loc sau sa traim intr-un an cat altii-n sapte. Venim la timp. Intarziem. Procrastinam. Venim cu mult mai devreme. Trec pe nerasuflate secundele din minutele orelor in care ne e bine. Nu avem timp. Sau avem de nu stim ce sa facem cu dansul. Cum ce sa il umplem si de ce sa il golim pe vecie. Ne facem timp sa gandim in paradigma noastra ca stapani atotputernici ai timpului. E timpul nostru.

Timpul meu nu seamana cu timpul tau. Poate s-au intersectat pe la si jumate dar n-a durat mult pana cand traiectoriile le-au devenit brusc divergente. Timpul costa bani. Nu ne permitem sa-l irosim asa pe orisicine. Timpul bate, nu razbate. Ne ducem pe carari in cautarea timpului pierdut intr-o incercare de a-l retrai, de a-l dubla.

Avem termene limita de timp pentru absolut orice. De la platitul facturilor, pana la programarea in pasi marunti a existentei. Chiar si cei care se duc catre polul opus al “trairii fara de grija timpului” ajung la un moment dat in criza irosirii timpului. O stiti pe aia? Uneori ma gandesc ca nici nu ne dam seama cam ce putere avem de a dinamiza cat si a dinamita timpul din jurul nostru. Putem fi deschizatori de drumuri si timpuri.

Putem sa rupem timpu’-n doo ca pe o scrisoare pe care vrem s-o dam uitarii, pentru a o lua de la capat. De la secunda 0. Tu cum erai in ultima ta stare initiala? Galopai in caruselul tau temporal interior sau te miscai agale de pe un picior pe altul in cercuri, triunghiuri si patrate?

Tu esti din ala de gandeste repede si face lent? Sau poate din ala care gandeste lent si face repede? Sa fii oare cel care gandeste repede si face si mai repede? Ori… nici… nu… gandesti… repede…si…nici…nu… faci… repede… Asa cum unii sunt lacomi in infulecarea timpului, altii is molcomi in digerarea lui.

Dar dragul de el, timpul, este asemenea unui material incolor, inodor si insipid, care are mai multe stari de agregare decat avem noi capacitate sa le cuprindem.

Tu ce faci bun, util si frumos cu timpul tau? Il simti? Ca daca il simti ca parte din tine cu usoare nuante posesive, inseamna ca te cuprinde si un oarecare iz de responsabilizare in utilizarea lui cu cap, trup si suflet. E timpul sa las timpul sa ia o pauza.

times_square_by_lostknightkg-d4su5pi

Nov16

Kindness?

Posted on by
Kindness?

Ce e aia? Google Translate imi sopteste bine-voitor ca cica ar fi bunatate. Sunt in continuare suspendata de semnele de intrebare pe care mi le ridica acest concept. Nu prea pot sa-l apuc nicicum. Parca imi scapa printre degete, cu tot cu sensurile mai mult sau mai putin evidente. What makes a person kind? Cuz I kinda know what breaks a kind person…;)

Si de aici mintea mi se duce in departari filozofice, in cautarea adevarului despre bunatate. Si in final idilic imi doresc sa obtin o bunatate de adevar.

Dar pana la urma urmei ce e adevarul?

Ceea ce ne face sa ne simtim bine si at ease? Uneori.

Ceea ce ne deschide ochii intr-o maniera brusca si neasteptata? De cele mai multe ori.

Ceea ce privim cu oarecare strangere de inima atunci cand simtim ca se apropie? Oh, da!

Ceea ce concorda cu realitatea? Mhm.

Dar realitatea nu-i intotdeauna pe gustul nostru. Ceea ce vrem poate fi atat de diferit de ceea ce se intampla in realitate incat numai spumele raman prezente. Hic et nunc. Cineva candva zicea (bine de tot) ca: Accept what you cannot change… Tot acel cineva, probabil tot candva, continua: …Change what you cannot accept! Si ce legatura are asta cu kindness-ul?

Sistemic vorbind totul se leaga de tot. Si daca aparent nu se leaga, ma voi asigura sa execut niste noduri metafizice pentru un rezultat adecvat, social adaptat si nemaiintamplat. Ca sa fie ciorba mentala bogata mai vin cu un concept: maturitate. Auch! Da’ de ce sa vorbim despre kindness, acceptare, schimbare si maturitate in acelasi timp? Trebuie? E musai! Acum, aici, pe blog. Pentru ca vreau si mai ales pentru ca pot. Skillfully! :))

Care e reteta kindness-ului? Ne nastem asa, sau se scremem pe parcursul existentei noastre sa devenim asa? Is it something to look forward to or it just makes you a bit too naive for what’s really going on in the real life? Si mai intorc la intrebarea: Ce e aia kindness sau bunatate sau gentillesse? Daca nu stim despre ce vorbim ce sens mai are sa tot batem apa in piua, nu? Daca e sa ma iau dupa definitiile simpatice si total circulare de dex bunatatea n-ar fi altceva decat: insusirea de a fi bun! :)) Bestiala asta!

Pai si ce-i aia bun? Am nevoie de ceva oleaca mai palpapil, nu de filozofisme despre bunatate si viata. Stati asa! Tocmai am avut un soc… vizual. Detei cautare pe dexonline la BUN si mi se arata juma’ de pagina de posibile intelesuri. Juma de pagina? Pe(ntru) bun(e)? Si daca dexonline m-a informat, tre’ sa dau mai departe, ca la leapsa. Tu esti! 😛 Sa ne suflecam manecile si sa ne adancim in bunatate, zic!

1. BUN = care are calitati. Care face in mod obisnuit bine altora, care se poarta bine cu altii. Binevoitor, indatoritor, amabil.

Buna-vointa e cam mana-n mana cu buna credinta. You have them as long as you don’t get stepped on. If stepping happens, then your good will (hunting) and your good faith turn into a more adapted cynical version, gen mecanism de aparare. Show me yours, I’ll show you mine. If you decide to stop doing it, I just might consider them too good for you… Io fata-n fata-n fata cu actiunea si reactiunea! 😉

2. BUN = care se achita de obligatiile morale si sociale. Corect, cuviincios, frumos, milostiv.

Ohohoho! Daca mai adaugam si cuvantul “obligatii” atunci chiar ca apar complicatii. La greu! Cum ramane cu oamenii care nu doresc sa isi asume vreo obligatie in viata asta… morala…sociala…generala? Ei nu pot fi buni? Se pare ca nu prea in contextul asta. Cat despre corectitudine, iarasi tre’ sa ma intreb care pana mea e sistemul de referinta? Ca daca vorbim de propria persoana corectitudinea fata de tine insuti e printre cele mai favoruri pe care tu ti le poti face in viata asta. If you want to fool yourself, do it consciously. And stop it after a while, cuz it’s addictive. Te prinde si nu iti mai da drumul.

*BUN-SIMT = capacitate bazata pe experiența cotidiana de a judeca, de a aprecia just oamenii, lucrurile, evenimentele.

Mi se pare de bun-simt sa nu ma apuc sa storc bunul simt de toata esenta sa. Bunul simt este asa cum ii spune si numele cel mai bun simt. Al tau. Primordialul. E de preferat sa existe, or else you’re kinda fucked! :))

3. BUN (child-related) = cuminte, ascultator, indatoritor, care are grija de parinti.

Din frageda pruncie numai copchil cuminte si ascultator nu fusei la fusta mumei. Din (ne)fericire pentru mine si cei din jurul meu. Fiind extrem de subiectiva spun cu mana pe sinapsele mele care se succed ca intr-o cascada nesecata ca nu-mi plac copiii prea cuminti si ascultatori. Because either they’re really hiding something very dark, or they are a pure reflection of their parents’ coercion being drained of any authenticity.

4. BUN = caracteristic omului multumit, vesel, bine dispus, placut, satisfacator, agreabil.

Daca sunt in majoritatea timpului cu gura pana la urechi se pune la “vesel, bine dispus”? Demoazela agreabila si sarmanta cu siguranta poate fi gasita prin fiinta mea, dar tre’ sa te uiti cu atentie (la detalii). 😛 La multumire se impute treaba, pentru ca rare sunt datile in care m-am surprins fiind multumita totalmente de my achievements. Mai tre’ sa cresc un pic ca sa ma apreciez pe de-a-ntregul. Pana atunci ma mai joc un pic de-a Ioana Nemultumita. 😉

5. BUN (food-related) = gustos, apetisant, ales.

(Nu) Stiu de ce nu m-am gandit nicidecum la mancare in cazul asta. Poate pentru ca printre my kicks imi place sa gust viata, nu sa o infulec fara sa apuc macar sa simt gustul experientelor, situatiilor, evenimentelor si… oamenilor. I am the chosen one! I choose me, cuz at the end of the day it’s me facing myself in my inner mirror. Mirror, mirror on the wall, whose the kindest of’em all? Uhhhh, can I consult with my other mirrors? Nooo! You have to confirm me. That’s why I shine you every day! Mwell, you’re a kind of kind. Does this count as confirmation? No! Bitch! You’ll be facing the wall from now on…:))

6. BUN (smell-related) = frumos, placut, agreabil.

Nasul meu de fata buna nu ma-nseala! Cand miros ceva bun merg ca hipnotizata sa cuprind cu narile parfumul. Iarba proaspat taiata. Vantul care aduce iarna. Cozonacii facuti de mamaie. Cartile proaspat iesite din tipografie. Rochia noua probata pe nerasuflate. Cafeaua intr-o dimineata lejera de duminica. Esarfa cu parfumul de ieri. El. Io…dupa.

7. BUN = linistit, tihnit, fara griji, fericit.

Fericiti si tihniti cei fara de griji. Nu ca-s fi vreo anxioasa invederata, dar nu ma vad never ever fara griji. Ever. Never. Er! What would be the point of living then? De ce isi fac oamenii griji? Pentru ca lucrurile ar putea iesi cum nu se asteapta ei sau cum nu isi doresc. Asteptarile lovesc din nou, in forta maxima. Ce mai astept io oare acum? Si la ce bun (ca sa fac si-un joc de cuvinte)? Asteptarile ma rup in doo. Am ajuns in punctul in care nu prea le mai suport. Imi fac rau. Rau. Rau. Deci nu-s bune, clar! Precum iarna nu va fi niciodata ca vara. It’s better not to expect anything at all and be surprised whenever something good happens and immune to the rest of the shit. E a sort of work in progress pentru mine, dar ma straduiesc! 🙂

8. BUN (body functioning-related) = care functioneaza bine.

Dintre toate organele mele mai mult sau mai putin interne am concluzionat ca inima e cea care nu prea isi face treaba. Pompeaza prea mult, atunci cand nu trebuie. Parca nu s-a invatat nici pana acum ca the more she pumps the harder the chest will pound. And the harder the chest will pound, the heavier I will breathe. And the heavier I will breathe, the harder it will be, for me. So I’m better off without hyperventilation. Thanks, but no thanks. I choose ZEN over hyperventilation any day!

9. BUN (clothing-related) = care nu e uzat, nou, de sarbatoare, de calitate superioara, veritabil, autentic.

Ce cuvant interesant! Uzat. Sonor chiar. Si din nou asocierile mele nu se duc in directia indicata de dex, ci spre oameni. Vad in fiecare zi oameni din ce in ce mai uzati. Fizic, emotional, intelectual, actional, volitiv, motivational, personal. Sa zicem ca uzura fizica e cea mai fixable dintre toate. With a good night sleep, some proper food and a pinch of relaxation your wheels will spin again in no time.

Emotionally speaking, treburile nu-s chiar asa de simple. Sunt chiar al naibii de complecse, daca ma intrebati pe mine! The emotional exhaustion downward spiral is heading straight for the dark pit. And nobody wants to be there. But shit happens. And from shit you learn. And shit happens again. And you discover that you have yet to learn so you take some extra courses. And shit re-appears. And you end up saying very emotional stable: Fuck that shit! And just walk away. Some call it karma, I call it life!

Cu intelectualul e dubioasa treaba, pentru ca uzura pentru mine implica si ceva blazare. Si odata ajuns in culmea blazarii, pot lejer sa iti dai singur foc la valiza creierului tau si sa il trimiti intr-o vacanta in care sa creada ca-i cel mai tare din parcare. De aia un jeap-jeap intelectual din cand in cand nu a stricat nimanui. Aia care se pricep in a te face sa te simti extrem de prost (as in dumb-dumb) in prezenta lor sunt resursele tale, omule! Ei te provoaca si te resusciteaza din confortul tau intelectual devenit dezgustator. Wake up for fuck’s sake!

10. BUN (money-related) = care are putere de circulatie.

Circulam ca sa ne aflam in treaba. Pe val. In voga. Out there. On the market. Suntem buni de circulat. Din experienta in experienta, din om in om ca intr-un joc de pinball. The harder the ball hits, the more points you’re gonna store. Mama, ce de metafore, dom’ne! Ar fi cazul sa fiu un pic mai concreta? Neaaah! Why do that when I’m having so much fun in my metaphorical land of self righteousness? Si daca tot facem o treaba, respectiv ne deplasam cu viteza, tre’ sa avem si ceva putere ca sa make things even more fun. Power to the people!(?) Oare daca am primi puterea pe care ne-o dorim am mai circula atat de haotic prin noi insine cum o facem acum? Perhaps…

11. BUN = inzestrat, talentat, priceput, dibace, abil, iscusit.

Am cunoscut odata, demult un om pe care chiar il chema Priceputu. Domnul Priceputu do be more exact! Si se pricepea omul la treburi de toate soiurile. Dupa posibilitati. Talentul si inzestrarea ti le cam da muma prin ADN. Abiliciunea (opusul slabiciunii sau debiliciunii cum e si de la sine inteles :P) ti-o cam faci mataluta cu mana ta. Cat te tine, si evident proportional cu cat de abil doresti sa devii. I wish to be able to aim for the stars. Way up high into the freaking stratosphere. And for sure voi deveni indeajuns de iscusita incat sa ajung acolo, on my own.

12. BUN = folositor, util, avantajos, rentabil.

La ce folos sa fii de folos? In folosul cui si pana cand? Pe fruntea mea nu-i scris cu litere invizibile uzufruct, deci prefer sa imi fiu de folos mie insami. Cata centrare pe propria persoana. N-am mai pomenit asa ceva! It’s always me, me, me! Ok, si ce alte propuneri mai exista pe tapet? Oare exista cineva out there in raport cu care sa imi pun realmente problema folosintei comune? Nu prea… Si stii de ce? Pentru ca generally speaking (fara a avea intentia de a o da in bullshit-uri desuete) people today have become so used to being on their own it’s scary. Si asta pentru ca se tem sa se alature cuiva. Evolutia tulburarilor de atasament te face sa te freci la ochi doar-doar n-o fi chiar asa. Dar, again reality bites stronger saying: It is!

13. BUN (weather-related) = favorabil, prielnic, frumos.

Favorurile se platesc intotdeauna. Sub o forma sau alta. Asa ca bunatatea favorabila is a devil in disguise! Sunt bun atunci cand imi convine. Mercantil vorbind, ma pis pe tine atata vreme cat nu imi implinesti asteptarile mele de bunatate. Iar prielnicia faptelor e mai ceva ca sincronicitatea lui Jung+Pauli. They say timing is everything. And everything turns to nothing when you realize that you only had that moment. And it’s gone just like that. Like an instant spell. Puff! Careful who you put your spell on and who you allow to put a spell on you.

14. BUN = zdravan, puternic, strasnic, considerabil, mare.

Cu deosebita consideratie va spun ca nu prea sunt zdravana! Sunt chiar subreda. Scartai pe la incheieturi si rosturi (in viata) si ma ung periodic cu ceva alifii de revigorare a spiritului de lupta. And then, just like in a fairytale I’m standing on my own two feet and ready to rumble. Oare ce-i care nu-s zdraveni la cap nu apreciata mai bine prezenta doagelor, decat lipsa lor? :))

15. BUN = intreg, plin, deplin.

O dam in holistic acum. E nasoala treaba cu bunatatea asta. Cand crezi si tu ca ai scapat de dureri de cap, cineva rosteste “intreg”. Si s-a dus totul. Nu-s in cautarea vreunei jumatati, pentru ca nu umblu cu jumatati de masura. I never have. I never will. I a whole woman, who wants a whole lotta things, from a whole lotta people, a whole bunch of times…and times again. Probabil cand voi fi mamaita care se da in leagan cot la cot cu nepotii o sa imi mai elucidez din ceata plenitudinii personale. Pana atunci, nu-s altceva decat o putoaica… in devenire.

16. BUN = sincer, cinstit.

Onestitatea a devenit un lux pe care putini oameni si-l pot permite nowadays. Pentru ca e mult mai usor si confortabil si de cacat sa pretend things are not what they really are. That moments you lived will NOT be stuck in the back of your head. That people you meet will NOT have an impact on yourself as a person independently of your role in society. That people you allow to trespass your comfort zone will NOT just pee on your electrical wire and generate a splendid bonfire night. That life will NOT bitchslap you when you expect it the least, leaving you conscious enough to feel your own vulnerability. That time will stay still and you will NOT have the weight of your dark times on your shoulders. That!

17. BUN (kinship-related) = de sange, adevarat.

Ce-i bun e si adevarat! Asta da o dilema filozofica. Atunci cand vom fi raspuns la: Ce pana mea e adevarul? poate o sa avem si o vaga idee asupra a ceea ce inseamna bunatatea in cazul asta. Bunatatea se transmite prin sange? Tot ce se poate! Genetica bunatatii pare a fi un domeniu de cercetare prolific.

18. BUN (friends-related) = apropiat, devotat.

Apropierea si devotiunea… sitting in a tree… making people M-I-S-E-R-A-B-L-E! De ce? Pentru ca they so far out of reach incat frustrarea depaseste uneori puterea de lupta. Imi doresc apropriere, dar sa nu vii PREA aproape de mine. Ca fac urat! Si devin rea! Si ma inchid in cocon cu tot cu jucariile mele. Si nu mai ies. Ca stiu ca ce-i azi aproape, maine e departe, iar poimaine la mama naibii printr-un papuris. Devotamentul ar ajuta la minimizarea sentimentului de singuratate atunci cand aproprierea devine departare. Daca ar exista. Without it it’s just two people falling…apart! Bun?

19. BUN = nobil.

Noblesse oblige! Oblige a quoi? A qui oblige-et-elle? Pai il obliga pe innobilat sa performeze. Nobil, scrobit, neintinat, cu fruntea sus, privirea agera si morcovul bine tinut where the sun don’t shine. Adevarul e ca once you have style e cam greu sa te dezici de el. Sa zici: Bai, daca ma mai urmaresti, te bat de iti suna apa in tzeasta! Sa moara tzaca! Eleganta vorbelor si nobletea gesturilor intimideaza si poate ii obliga pe ceilalti fie sa isi asume faptul ca nu-s, fie sa incerce sa imbrace un pic o haina nemaipurtata. Mi s-a spus candva ca am shtaif. Cel mai probabil am. Cu siguranta unii oameni il simt. Iar alti nu, pentru ca nu stiu ce-i ala…;)

20. BUN = calitate, virtute.

Sanatate si virtute, bunii mei! Care dintre voi e mai virtuos din fire? Va simtiti in stare sa faceti ceva, orice, atat de bine incat lumea sa ramana impietrita in jurul vostru, intrebandu-se: Cine-i asta, frate si de unde a rasarit? Va provoc sa va descoperiti virtutile si sa le scoateti la inaintare. See what happens! 🙂

21. BUN = rezultat, rod, folos.

Cum e mai bine? Sa te concentrezi pe proces sau pe finalitate? Sa ai un bulls-eye cu unde vrei sa ajungi in final fara sa te intereseze cum ajungi acolo pare cam machiavellic. Pe de alta parte sa tot admiri peisajul nestiind unde te duce drumul poate fi fun for a while, and after that it just gets a bit confusing. Ceea ce imi soptesc io mie seara inainte de culcare, si dimineata la sculare e cam asa: ENJOY THE RIDE! Does that make me bad?

22. BUN = care exprima aprobare.

Nevoia de aprobare se duce pana-n tavan cateodata, il strapunge si se duce sus sus sus. Tot mai sus. Avem nevoie ca lumea sa fie de acord cu noi. Sa zica: Mama cata dreptate are omul asta. Nu mi-as fi imaginat niciodata ca zace atata dreptate intr-un om atat de mic si plamand (evident daca omul chiar e plamand). Ca sa particularizez, daca cineva nu-i de acord cu ce ai io de zis tre’ sa fie super strong pe pozitii si sa imi si expuna motivele dezaprobarii. Else his/her disapproval will be worthless and will be erased from the record. Fair enough, don’t you think? In eventualitatea faptului in care motivele par a fi intemeiate, I will bow my head and make way for a bigger one. The biggest, the best, better than the rest, vorba piesei.

Nici n-au fost multe! Aproape ca am obosit externalizand my trail of thoughts. Pentru cei care au ajuns pana in acest punct al postului nu pot sa va spun decat: CONGRAZ! Pentru restul: se poate citi si in reprize, io nu ma supar! :)) Concluzia: No wonder everyone becomes suddenly puzzled when it comes to defining kindness! Question: What makes you kind?