Motto:
Inspiratia cand imi vine
Tocesc buricele degetelor bine
Compactand pe tastatura
Ganduri ca-ntr-o harababura
Ordonata prin discurs
Fuge lumea ca de urs…
Cum unui om nu-i sade bine cu prea multe certitudini in viata asta, ma declar incerta. Dar un lucru stiu sigur: prostia, cat si trufia nu discrimineaza. Sunt precum in definitiile acelea pompoase de EU in care un ceva este “irrespective of gender, race, sexual orientation, religious preference and/or ethnicity”.
Dar atunci cand vin la pachet puteti spune cu mana pe… ce vreti voi… ca sunteti martorii unui eveniment aparte. Tentatia de alunecare pe panta abrupta a generalizarii in functie de sex in astfel de cazuri e pantagruelica. Sa-i fac fata? Sau sa-i fac spate?
Interesant pentru perpetua mea autoanaliza (pe durata intermezzo-ului egocentric va puteti indeletnici cu stersul ochelarilor, hidratatul sau mictionatul… in functie de nevoi) este ca nu ma consider nici misogina, si cu atat mai putin misandra. Unde-i ura, nu-i de bine… si deci, nici de mine! Si in plus de ce oare as investi atata energie si timp intr-un simtamant care la sfarsitul zilei nu ma prea incalzeste cu nimic, ci mai degraba ma lividizeaza.
Note to others about Self: Aflati despre mine, ca atunci cand sunt iritata, tind sa adopt un limbaj atat de elevat incat pun pe fuga si soarecii… de biblioteca. Ori atat misoginia, cat si misandria implica investitii uricioase pe termen lung. In misoginie barbatii isi toooot maniesta ura in raport cu femeile (cica!), iar in misandrie femeile ii urasc expresiv pe barbati (tot cica!).
Sa il citez pe Bob (si daca va ganditi la altul decat la Marley, sper sa fie Dylan) si sa spun: One love, one heart/ Let’s get together and feel alright… ? Mai bine nu, ca o sa imi aud vorbe ca sunt asa si pe dincolo. They be hating!
Misoginia si misandria fac un cuplu armonios in care predomina dragostea, pun pariu! Dragostea oamenilor fata de propriile pareri, intrucat le prefera pe acestea ca parteneri de alcov in locul unei fiinte vii si respirande. Si mai zic ca gradul de stereotipizare a celor doua concepte mai are un pic si atinge stelele. Ca ele suna bine, asa ca pot fi folosite zi lumina pentru intunecarea mintilor iluminate cu neon fara filament.
Offff… Catama sarcasmul imi iese prin pori, stimati cititori. Dar chiar nu ma pot abtine, si ar fi nedrept din partea dvs sa-mi pretindeti abstinenta in aceste vremuri de rascruce(a ma-sii). Lumea zice-se e plina ochi de misogini care zic ca femeile sunt proaste si urate, si de femei din alea… misandre, care contra-zic cum ca barbatii sunt prosti, fuduli si rai de gura. Si printre ochiurile pline ochi, mai zac si ceva zvonori si raspandaci a caror menire existentiala e sa ingane in surdina: Ai auzit ma, ce a zis ala?
Partea absolut ilara in toata povestea asta cusuta cu ata alba e ca in definirea ca la carte a misoginiei, cat si a misandriei nu se specifica cine infaptuieste actul de ura, ci doar cine e tinta… sau destinatarul, sa-i zicem mai light asa. Adica asa cum barbatii pot fi misogini sau misandri, pot la fel de bine si femeile sa fie misogine sau misandre.
Aoleo! Pai cum vine asta? Si aici imi rasuna in creieri o fraza pe care o striga solistul trupei Enter Shikari aseara in Tunari (bestial show, apropo): Use your mind, because if you don’t, somebody else will use it for you! Cam asa si cu ingurgitarea de metri cubi de cuvinte complicate in contexte comode, care ne fac sa parem niste eminente cenusii.
Trezirea! Ca nu suntem. Cu cat ne afundam mai tare fundul in canapeaua comoditatii intelectuale, cu atat mai tare el va prelua functiile intelectuale ale capatanii si vom fi o sleahta de neispraviti cu basini in cap pe post de idei briliante despre lume si viata.
Sunt feroce, ca de la iritare am ajuns la enervare. Ca asa ma autoalimentez io cateodata, cand am asteptari si pretentii de la oameni, iar acestia din urma, oamenii actioneaza, cum e si normal, in virtutea propriilor lor scenarii de viata. Problema apare atunci cand scenariile lor nu au nici in clin, nici in maneca cu asteptarile mele, si atunci fac un mare zbuf.
Oricum replica “Ma asteptam la altceva din partea ta!” este atat de cliseica incat parca m-as lua la snopeala ca m-am lasat purtata de valurile emotionalitatii in directia aia. Si totusi, oameni suntem. O viata avem.
Presupunerile sfarsesc prin a ne supune. Asa ca in loc sa ma astept io ca lumea sa posede o inteligenta adaptata, ce-ar fi sa ii las sa fie asa cum sunt ei, dupa care sa ma orientez spre cei inscrisi la tombola: Cine ale cel mai mare IQ si habar nu are ce sa faca cu dansul? Biletele necastigatoare vor avea cu siguranta castig de cauza.
Tu cat de destept te crezi?