Tag Archives: stari nebune

A Mid-CELTA Summer’s Dream

A Mid-CELTA Summer’s Dream

Va anunt cu mandrie si fara de prejudecata ca maine voi fi avand ziua 11 din CELTA! Da, am ajuns la ziua 11. A mai trecut o saptamana de stradanii, cazne si pozne.

By Friday I was sure that, somehow during the day, I will just pause everything and lay down comfortably on the cool tiles in the hallway, for some meditation and soul-searching. Why? Because I obviously needed it… Intre timp m-am recentrat prin alte metode si am revenit la sentimente mai bune.

Evident, Fasconalul a ajutat, fiindu-mi un prieten drag atat joi, cat si vineri. Joi de cu seara pana in miez de noapte (alba nascatoare de par alb) am trudit precum micul chinez pe bobul de orez. Dar cat de bine mi-a prins. Mai tineti minte sentimentul ala de satisfactie pe care il aveati (in sesiune de cele mai multe ori) cand dupa o perioada intensa de studiu, reuseati sa luati un examen cu brio? Eh, cam pe-acolo m-am scaldat si io vineri, dupa o joi noapte fierbinte.

Recunosc cu mana pe diploma de CAE faptul ca nu ma asteptam sa beneficiez de atatea stari si experiente during CELTA. Dar ce faina mi-a fost surprinderea! E bine ca din cand in cand sa mai realizezi ca unele lucruri, unii oameni si unele experiente inca te pot surprinde. Da, da! Pe tine, ala care te crezi in mare parte a timpului desteptaciunea intruchipata.

Nu ma intelege gresit! Sunt convinsa ca esti istet, glumet, semet, cat si drumet, dar auto-suficienta asta blazata nu face bine deloc. Desi e confortabil sa tii cu dintii (molari, premolari, incisivi, de care mai ai) de dansa, simtamantul paradoxal de satisfactie care te strabate in momentul in care apare cineva care iti da doo palme making your jaw drop in an instant merita pastrat.

Sunt multe de spus, dar parca nu-mi vine sa le dau drumul. Sunt ale mele deocamdata. Mai lasati-ma un pic cu toate starile din saptamana care tocmai se sfarseste. Nu sunt pregatita sa le dau drumul. Tot ceea ce pot afirma cu tarie este ca…

10513400_10152527517773400_4680685265520372977_n

Confuzzleness

Confuzzleness

puzzle_by_amrodel-d5k5yfe

Cateodata am niste stari… care nu seamana intre ele, dar nici cu alte stari pe care le-am avut. Tind sa devin posesiva cu ale mele stari. Bune sau nebune, un lucru e cert: ale mele is! Intr-un moment neinstarit, adica fara de stari, mintea-mi umbla hai-hui la definitii pentru ciudateniile emotionale pe care nu prea imi vine sa le incadrez niciunde.

Si asa mi-am adus aminte de unul dintre cuvintele inventate de spumosul Max Horowitz din animatia “Mary and Max” pe care l-am vazut la editia de anul acesta a Anim’est-ului. Un cuvant care pare sa se cam potriveasca uneori cu plasmuirile mele emotionale auto sau heterogenerate. Confuzzled! A vivid combination of the feeling of being confused and puzzled at the same time.

Nedumerire si confuzie intr-un melanj deranjant de simtitor. Ce-i de facut cu o astfel de stare? Oare cand mi-s confuzzeled, mai sunt in stare de a accesa acea doza de claritate a mintii salvatoare? Sau cu cat incerc mai abitir sa ma abat de la my confuzzelness, cu atat ma trage intr-insa? Simt ca trebuie sa operationalizez un pic termenul, ca sa nu par a vorbi despre cai verzi pe pereti.

E ca si cum iti fuge pamantul de sub picioare. Numai ca nu-i disperare. Si nici furie. Pentru ca exista o doza de control pe care il autoaplici precum alifia pe sale ca sa diminuezi orice simtaminte extreme din triunghiul disperare-furie-tristete. Asa ca sentimentul secund ramas, e ca gustul dulce-amarui de dupa gustarea unei ciocolate amare-amare. Habar n-ai cum ar trebui sa reactionezi.

Parca nici nu ti-ar veni, dar stii undeva in adancul tau ca trecerea la actiune e iminenta pentru supravietuire. E atunci cand crezi ca stii ceva, de fapt cand esti aproape sigur de ceva, si dintr-o data afli ca nu prea e asa. Numai bine zicea un prof’ de-al meu impresionant de intelept pentru varsta sa ca nu-i ok sa te atasezi foarte tare de de convingerile si credintele tale.

Intrucat asta nu face altceva decat sa-ti incetoseze privirea. Si uite asa aparu si confuzzelness-u’ de care va tot sporovaiesc de vreo cateva randuri incoace. Ca o naluca mi-a aparut amintirea auditiva a unei melodii noi de la Luna Amara care canta despre metamorfoza oamenilor in relatii si disponibilitatea lor, a oamenilor, de a investi efort in a se (re)cunoaste si iubi unul pe celalalt. In spite of it all! De a mentine viu sentimentul ala puternic care i-a facut sa isi doreasca mai presus de orice sa fie impreuna pe o perioada nedeterminata.

Confuzzelness-ul meu are o legatura concentrica cu mesajul melodiei. Ca am si io o varsta si incep a-mi pune intrebari pe care nu mi le-am mai pus pana acum. Din alea non-retorice, dar cu un ecou emotional naucitor.

Oare mai stii cine sunt?
Cum sunt?
Oare vezi ca m-am schimbat?
Oare mai vrei sa ma cunosti asa cum sunt acum?
Oare imi mai amintesc de tine, cel de altadata?
Cum erai tu?
Oare pot accepta ca te-ai schimbat?
Oare mai vreau sa te cunosc acum cu aceeasi dorinta cu care te-am sorbit dintr-o inghititura atunci?

Dar stii care-i partea cea mai buna a starii mele confuziv-derutate? Ca ma duc spre dansa cu capul inainte pentru a iesi mai apoi cu capul sus! Intotdeauna cu capul sus si speranta cat cuprinde! What can I say, I fucken love puzzles man, especially the confusing ones!

Puzzle_by_anice1994