Tag Archives: trafic de persoane

Contraste suedeze

Contraste suedeze

Miercuri, 14. Ploo ca la balamucul lui Noe. Ala in care si arca s-a dus in ma-sa si animalele innoata in larg spre taramul linistii, fagaduintei si uscatului. Io ma fleoscai prin baltoace pe la Romana aproape cocotata pe umbrela. Vantul bate, bate, bate si-mi indoaie frumusete de umbrela dupa ce in prealabil o da peste cap. Agatata in continuare de umbrela-mi remodelata in forma de banana merg mai departe. Ioana merge intotdeauna mai departe.

Stockholm_by_lullaby_in_bw

Nu-s chiar in starea mea cea mai buna. Oleaca obosita, un pic iritata si cu mintile pline de ganduri mici care, asemenea ploii, nu par a-mi da pace. Suna telefonul. Coordonarea ochi-mana-ureche e in floare… ofilita la ora asta din asfintit. Gustul de zeama de ciorapi al cafelei baute in graba persista. Reusesc sa si raspund la telefon.

El. Jovial. Fasnet. Cald. Io. Tepoasa. Pleasca. Infrigurata. Ii marturisesc soptit ca ma bucur ca a avut o zi buna, ceea ce imi doresc si mie, poate intr-o alta zi. Imi zice ca a ajuns deja la cinema si ma asteapta. Bomban ceva indescifrabil chiar si pentru mine. Merg apasat prin ploaia deasa, incercand sa evit tsunami-urile urbane oferite in dar de soferii binevoitori, grabiti nevoie mare si cu tendinte de acvaplanare.

Dupa nici o suta de metri il zaresc pe balai la rascrucea Polona cu Dacia. Umbrela lui e dreapta si cu carouri. A mea nu. O vede si il bufneste rasul. Zambesc involuntar si ii promit ca daca mai rade de bananambrela mea il voi pali cu dansa. Brat la brat si spita la spita ajungem si in curtea cu pricina. Verdele intotdeauna e mai verde atunci cand ploo. Ati observat? Iarba iesita razlet dintre dalele mari de piatra ale potecii contrasteaza fain cu restul.

Lume multa. Prea multa. Daca-i gratis cu placere! Tot ceea ce imi doream este sa intru intr-un spatiu inchis cu o gloata bulucita in care mirosurile de statut, transpiratie si caine ud sa se amestece ametitor.

Proiectia de la 6 inca nu s-a terminat. Asteptam, doar ce-avem de facut… Imprejur oameni de toate varstele si sexele. Unii de la munca, altii de la scoala, cativa de acasa. Se formeaza o coada de alimentara langa una dintre usile de acces. Dupa vreo 5 minute de trecut de pe un picior pe altul Sesam se deschide si incep a iesi hoardele cinefile. Parca nu se mai opresc.

In zumzaiala foscaitoare difuza rasare un nea’ care se gandeste ca ar fi tare fain sa se apuce sa dezbata probleme de cuplu impreuna cu consoarta sa in mijlocul holului. Ea trebuia sa plece. El vroia ca ea sa stea. Ea nu statea. El tipa. Ea zambea. El tzatzaia. Ea il saluta de plecare. El se agita fara rost.

Intram. Au dat Dumnezeu si Elvira! Ne gasim niste locuri pe malul opus intrarii la care ajungem dupa ce escaladam ceva vecini de rand prea obositi sa ne faca nitel loc ridicandu-se in cele doua picioare din dotare. Ne asezam. Ne dam jos textila, ne parcam umbrelele si ne reducem la tacere atat pe noi cat si pe telefoanele noastre. In doo minute incepe filmul. Lumea forfoteste. Il zaresc fugar si pe individul pus pe cearta, fara de jumatate. Isi cauta impacientat un loc bun. Da’ bun sa fie da?

Se sting luminile. Incep reclamele. Se aprind pe rand… ul din fata niscaiva telefoane a caror lumina ar putea lejer lumina o tara in dezvoltare. Barbatul ia atitudine si aplecandu-se elegant spre duduia in cauza ii susura elegant ca lumina telefonului sau e cam deranjanta, asa ca i-ar fi recunoscator pe vecie daca si-ar baga telefonul in… tr-un loc intunecos care sa nu fie totusi sala de cinema. Duduia vadit ofuscata de indrazneala barbatului bodogane un pic, dupa care se conformeaza.

Nu trec cateva secunde si trei locuri mai incolo o alta duduie preia stafeta cu propriul sau telefon clipocitor. Barbatului i se umfla narile in intuneric si i se inrosesc urechile. Ii pun mana pe picior si il mangai usor. Se linisteste. Pe alocuri.

call-girl-poster

Incepe filmul. Call Girl. Suedia. Anii ’70. Socialism liberal. Pantaloni evazati. Muzica disco-psihedelica. Tufisuri generoase. Nuditate. Minoritate. Fete in centre de plasament. Prostitutie vs Politica. Prostitutie pe politica. Politica pe prostitutie. Exploatarea sexuala a minorilor. The usual.

Sunetul tigarii care se aprinde si din care tragi cu putere primul fum combinat cu muzica sacadata.

Scartaitul patului sexualizat asortat cu imaginea turturilor de cristal ai unui candelabru de hotel.

Tropaitul cizmelor cu toc ortopedic alaturi de sunetul leaganelor batute de vant.

Sampanie curganda si fard in exces pe pleoape si sani.

Bucle blonde, haine dantelate si unghii cu oja rosie cojita.

Fizionomii filiforme albe-albastri si burti guvernamentale buhaite.

Sonerii stridente de telefoane cu disc si scari in spirala.

Inocenta adolescentina si versatilitatea strazii.

Droguri, sex si rock’n’roll.

Centre de plasament in regim deschis si scoli de corectie in regim inchis. Ermetic. Fara limite si cu prea multe limite.

Staticul post-sex si fuga de/prin viata.

Tinerete nesabuita si maturitate perversa.

Jocurile din culisele politicului si discursuri patriotice pe sticla sau strada.

Judecata, prejudecata si viciu de procedura penala.

Matroane cu basma curata si asfalt plin de sangele justitiarului absolut.

Sfarsit. Ma ridic si ma indrept spre iesire cuprinsa de starea de claritate rationala pe care ti-o da un film bun. Ies in strada. Imi umplu plamanii cu aer proaspat. Nu mai ploo. Hai acasa, dragule! Hai!

Trafic. Anti-Trafic. Anti-Trafficking. Anti-Trafficking Day. Yesterday.

Trafic. Anti-Trafic. Anti-Trafficking. Anti-Trafficking Day. Yesterday.

Si-a mai trecut un an de trafic de persoane. Cat si de masuri si proceduri si proiecte anti-trafic.

De preventie in scoli si informare corecta si interactiva a grupurilor vulnerabile.

De combatere a retelelor de criminalitate organizata care acapareaza ca intr-o panza oameni de toate felurile, nivelurile de educatie, mediile de provenienta sau convingerile personale.

De asistenta a supravietuitorilor acestor experiente de exploatare – sexuala, prin munca, constrangere la comitere de infractiuni, mixta, etc.

A inceput sa imi displaca profund termenul de victima, desi sunt perfect constienta ca este folosit cu un scop utilitarist, respectiv acela de a sensibiliza autoritatile, cat si opinia publica cu privire la persoanele care reusesc sa iasa intr-o bucata dintr-o astfel de experienta.

Cat am lucrat direct cu adolescente, femei in toata firea, adolescenti, cat si barbati in toata puterea cuvantului care tocmai ce se intorsesera one way or another din tari straine dupa ce fusesera supusi la diverse activitati, am realizat ca unii dintre oamenii astia erau eroi in viata. Din aia care reusesc sa ramana in viata (fizica si psihica) dupa un razboi crunt. Suna dramatic, stiu, dar cred ca un pic de dramatism face bine, cu atat mai mult in preajma unei zile precum cea de 18 Octombrie – Ziua Internationala Impotriva Traficului de Persoane.

Mi-as fi dorit foarte mult sa fiu prezenta la flash-mob-ul organizat skillful si strategic de catre Centrul Parteneriat pentru Egalitate si sustinut de ONG-urile de profil (printre care si cel caruia am fost afiliata o buna bucata de vreme), cat si de ONG-urile care activeaza in sfera violentei domestice, si a promovarii drepturilor si libertatilor femeiesti in Romania.

Si totusi ma bucur ca independent de prezenta sau implicarea mea (nula) la eveniment, populatia care a trecut intamplator sau voit prin centru pe la orele dupa-amiezii au vazut o desfasurare de forte moderna: un flash-mob “ca cele dinafara” in care oameni mai mari sau mai mici protestau in tacere comunicand publicului larg prin pancarte sugestive ca traficul de persoane nu numai ca exista, dar poate fi chiar next door.

Bravoooo! Bravo CPE, ADPARE, Centrul Filia si restul partenerilor mai vocali sau mai silentiosi. Excelenta initiativa si un pic mai proaspata in comparatie cu deja desuetele conferinte “cu tinuta obligatorie” pe tema masurilor anti-trafic in Romania.

Fenomenul exista in strada, si mi se pare normal ca masurile sa fie duse in strada. Cat mai aproape de oamenii care pot fi implicati in vreun fel sau altul in aceasta activitate infractionala. Si cat mai aproape de oamenii care au reusit prin forte proprii sau cu ajutorul organizatiilor guvernamentale sau non-guvernamentale sa iasa din aceasta situatie.

Despre trafic de persoane numai de rau ca intotdeauna. Se pot spune multe. Dar am tot spus. Asa ca ma rezum la a aplauda la scena virtuala blogosferica initiativa flash-mobica si sa sper la mai multe la care eventual voi avea timpul necesar sa particip! 😉