Category Archives: Poetry

Incerc…

Incerc…

…sa imi fac timp pentru a ma (re)intoarce spre lucrurile pe care le-am lasat intr-un colt sa ma astepte…

…sa ma trezesc in fiecare dimineata cu voie buna si dorinta de a muta muntii din loc…

…sa imi fac ordine in cap, suflet si spirit ca sa vad ce am de facut de acum incolo…

…sa nu imi fac prea multe planuri de viata si sa ma bucur de ce imi rezerva prezentul meu experiential…

…sa gasesc cate un lucru mic, foarte mic, cat se poate de mic, pe care sa il apreciez la uriasa lui valoare, pentru mine…

…sa cultiv lanuri intregi, cat vezi cu ochii, de rabdare si intelegere pentru lucrurile, situatiile si oamenii pe care parca nu ii pot descifra pe de-a-ntregul…

…sa am grija de mine si de cei din jurul meu, pentru ca in final sa pot respira incantata de roadele mele sociale…

…sa citesc cat mai mult de specialitate, de viata, de amuzament, de toate…

…sa imi dau voie sa ma simt libera, sa ma simt legata, sa ma simt la rascruce, sa ma simt linistita, sa ma simt…

…sa gandesc in etape sau tot o data in directia in care sa pot actiona cu blandete, tact si strategie…

…sa fac in fiecare zi cate ceva nou, cate ceva vechi, cate ceva sui, cate ceva drept, cate ceva curajos si cate ceva roz…

…sa ma misc dupa bunul plac al corpului meu in toate directiile mai ceva ca un electron pe orbita sa…

…sa dorm adanc, sa visez mult, sa scriu cu patos, sa traiesc viata asa cum imi apare in fata ochilor, sa fiu recunoscatoare pentru tot ceea ce am…

…sa imi doresc intotdeauna mai mult si mai bine…

…sa nu schimb ceea ce nu pot si sa ma revolutionez si sa cred in puterea oamenilor de schimbare…

…sa (ma) vad peste ani si ani si sa imi placa si mai tare de mine…

Merg mai departe

Merg mai departe

Proza, versuri, creatie & traire – Lana
Traducere, adaptare, stilistica & re-traire – Io

3’15”

Traiam iarna vietii mele si barbatii pe care ii cunosteam pe drum erau singura mea vara. Noaptea adormeam cu viziuni in care dansam si radeam si plageam alaturi de ei.

Dupa trei ani de calatorit intr-un turneu al drumurilor fara sfarsit, amintirile mele cu ei erau singurele lucruri in care imi gaseam linistea si singurele mele momente fericite cu adevarat.

Eram o cantareata. Nu una foarte populara.

Visam odata sa devin o poeta frumoasa, dar datorita unei succesiuni nefericite de evenimente, acele visuri s-au spulberat si imprastiat ca un milion de stele pe cerul noptii, la care imi puneam dorinte din nou si din nou… acelor stele stralucitoare si sparte.

Dar nu ma deranjeaza pentru ca stiu ca atunci cand capeti tot ceea ce iti doresti si apoi pierzi nu poti realiza ceea ce este libertatea autentica.

Atunci cand oamenii pe care ii stiam odata au aflat ceea ce faceam si modul in care imi traiam viata, m-au intrebat DE CE?

Dar ideea e ca nu are sens sa vorbesti despre asta cu oameni care au o casa. Pentru ca ei nu au nici cea mai mica idee despre cum e sa cauti siguranta in alti oameni si ca acasa poate fi oriunde iti asezi capul.

Dintotdeauna am fost o fata neobisnuita.

Mama mea imi spunea ca am un suflet de cameleon.

Fara vreo busola morala care sa imi arate Nordul.

Fara o personalitate stabila.

Doar o nehotarare interioara care era pe atat de intinsa si valurita precum oceanul. Si daca as spune ca nu mi-am dorit ca lucrurile sa iasa asa, as minti.

Pentru ca eu m-am nascut pentru a fi cealalta femeie.

Nu apartin nimanui, dar in acelasi timp apartin tuturor. Nu am nimic. Dar imi doresc totul.

Traiesc fiecare experienta ca pe un foc si obsesia mea pentru libertate ma infricoseaza pana in punctul in care nici nu mai pot vorbi despre ea si ma impinge catre o margine a nebuniei nomadice care ma hartuieste si ma ameteste totodata.

*****************************************************************************************************

Am fost acolo pe drumul cel deschis,
Poti sa fii cu adevarat tatal meu cel imaculat si auriu,
Cantatul blues-ului a devenit atat de desuet,
Poti sa fii cu adevarat iubitul meu primitor sau respingator.

Nu ma pune la pamant!
Pentru ca am calatorit prea mult,
Mi-am incercat norocul prea mult,
Cu doar un cantec frumos.

Aud pasarile in briza verii, si conduc cu viteza singura in noapte.
Am incercat foarte tare sa nu intru in belele, dar am un razboi in minte,
Asa ca merg mai departe,
Pur si simplu merg mai departe, pur si simple merg mai departe, pur si simplu merg mai departe.

Murind de tanar si jucand cu tarie,
Cam asa tatal meu a facut din viata sa o opera de arta,
Band toata ziua si vorbind toata noaptea,
Cam asa fac porumbeii drumului, conducand pana la lasatul serii.

Nu ma parasi acum!
Nu-mi spune ramas bun!
Nu imi intoarce spatele!
Nu ma lasa de izbeliste!

Aud pasarile in briza verii, si conduc cu viteza singura in noapte.
Am incercat foarte tare sa nu intru in belele, dar am un razboi in minte,
Asa ca merg mai departe,
Pur si simplu merg mai departe, pur si simple merg mai departe, pur si simplu merg mai departe.

Am obosit sa ma simt ca si cum as fii nebuna de legat,
Am obosit sa conduc pana cand imi apar stele in privire,
Imi doresc sa ma aud spunand:
Draga mea, m-am straduit prea mult, asa ca acum pur si simplu merg mai departe!

Aud pasarile in briza verii, si conduc cu viteza singura in noapte.
Am incercat foarte tare sa nu intru in belele, dar am un razboi in minte,
Asa ca merg mai departe,
Pur si simplu merg mai departe, pur si simple merg mai departe, pur si simplu merg mai departe.

*****************************************************************************************************
8’18’’

In fiecare noapte obisnuiam sa ma rog ca imi voi gasi oamenii mei si in sfarsit am reusit… pe drumul cel deschis. Nu aveam nimic de pierdut, nimic de castigat, nimic ce ne doream inca, inafara de a ne face vietile niste opere de arta.

Traieste in viteza, mori tanar, fii salbatic si distreaza-te!

Cred in tara care era America si cred in persoana in care imi doresc sa ma transform.

Cred in libertatea drumului deschis si motto-ul meu ramane acelasi ca intotdeauna: Cred in bunatatea strainilor si atunci cand sunt in razboi cu mine insami, merg mai departe. Pur si simplu merg mai departe.

Tu cine esti? Esti oare in contact cu fanteziile tale cele mai intunecate? Ti-ai creat oare o viata proprie in care poti experimenta toate astea? Eu stiu ca am facut asta!

Eu sunt nebuna de legat… dar sunt libera!

1st Thing’s 1st

1st Thing’s 1st

Cred in puterea primei impresii.

Si in influenta primelor experiente care formeaza oameni.

Si contureaza clipociri tembele in priviri.

Genul de luminite care iti insenineaza diminetile si te fac sa visezi chiar daca soarele rasare, nu apune.

Prima amintire cuibarita in mintea ta de copil.

Prima tabara in care parca poti sa atingi sentimentul de libertate absoluta.

Primul sotron sarit perfect sub privirile curioase ale celorlalti copii de la bloc.

Prima zi de scoala in care camasa era mult prea alba si scorbita pentru tine.

Prima linie primita la palma de la “tovarasa” pentru comportament indisciplinat.

Primul manual simtit pe spate in semn de apreciere vesnica de la colegul de banca.

Prima tigara fumata in baia comuna in timpul orei de bio.

Prima alocatie cheltuita pe prostii impartite cu prietenii.

Primul bairam “cand parintii nu-s acasa” cu Tanita si “Adevar sau Provocare”.

Primii fluturi care au invatat sa zboare ca nebunii in captivitatea propriului tau stomac.

Prima data cand ai tresarit la auzul telefonului pentru ca stiai ca e EL.

Prima rochie din multele probate in speranta ca vei arata drop dead gorgeous.

Primul misto facut pe seama ta de baietii din clasa pentru ca “You’re such a giiiirl!”.

Prima amutire in fata unui acces de inteligenta care te-a luat prin surprindere fix in fata clasei.

Prima declaratie de iubire netarmurita soldata cu o imbratisare stangace.

Primele frunze cazand care anunta inceputul toamnei si al scolii.

Prima oara cand ti-ai simtit inima sfasiindu-ti pieptul de drag.

Prima intalnire sub clar de luna cu tineri de mana si de minte.

Prima serata cu cina, dans si mmmmulta pasiune lasata sa isi faca de cap.

Primul “mie-mi cam place de tine asa” auzit pe infundate de urechile tale deja inrosite de emotie.

Primul strigat de durere pe care il simti pana in maduva oaselor o data cu cerul care vine peste tine.

Prima gura de aer proaspat respirata dupa ce things start making sense again.

Primul examen picat cu gratie si sarbatorit la bodega de langa facultate.

Primul scancet gatuit de placere care iti inunda tot corpul cu o energie nebanuita.

Primul ras in hohote recurente din senin.

Primele maini care s-au nascut pentru a se cuprinde una pe cealalta.

Primul rush de adrenalina pe doua roti printre lanurile multicolore.

Prima noapte in bratele omului iubit intr-o casa care brusc devine a ta pentru ca inima iti spune ca aici esti acasa.

Prima decizie inteleapta dupa un roi de copilarii reactive care te trezeste la realitate.

Prima speranta aparuta ca o naluca dupa taifunul devastator.

Prima zi in care realizezi in sfarsit ca tu esti mai presus de tot si toate, intotdeauna.

Primul job care te face sa te simti cu adevarat valoros si util.

Prima recunoastere a meritelor dupa nopti de tocit de minti si coate pe carti.

Prima reverenta in semn de respect primita din partea unei persoane importante in viata ta.

Sa nu se termine niciodata primele!

Asta imi doresc…

Si nici secundele…Sau minutele in care viata chiar curge fara a fi pusa sub lupa mult prea exacta a firii.

Cer prea mult? 🙂

Those Sunday Mornings

Those Sunday Mornings

When everything just seems to fall right into place

And you don’t feel out of place

As you replace the weekdays’ rush with a warm and fuzzy brush

Over your face that still attempts

To come to senses and redemps

The whole sunshine, the belated moon and the morning stars

As the coffee flavour floods the entire room

Bringing some taste to such a view

And grounds the feeling of you

And me…