Tag Archives: avenor

From I’m Still Standing to Outstanding

From I’m Still Standing to Outstanding

I will write this in English, because it’s about the school that I work in which has just received the highest rank in a British Schools Overseas re-accreditation inspection: outstanding.

What does that mean? It means that we stand out! There is no doubt about it. We do stand out through a lot of things that define our school life, but these past three years have been something else for us. We had already received the accreditation three years ago with the rank good, so we had to prove ourselves once again.

The reporting period was 2020 – 2023. You heard me right! Pandemic years included. We had to demonstrate that, not only, we continued on our path of education, but also that we have improved in years in which survival was the key word for everyone. No pressure, right?

I am currently at home, taking care of my son, but boy have I lived the past three days of inspection just as if I were there, at school. Because I love it! I love what I do and I do it with passion.

We are a great team who has learned (the hard way) to stick together through thick and thin, because the stakes were too important! The relationships that we have helped us on this journey. We worked together, fought, cried, struggled, fell, rose, tried again, got frustrated, laughed, regrouped, strategized and met each other halfway.

The feeling of having your efforts acknowledged at an international level is huge. Recognition gets my dopamine levels through the roof. It doesn’t even matter that I woke up today at 5 A.M. and that by noon I had lived several lives and breathed deep breaths to cope with not a good day for science that my son is having.

Right now, I am humming Elton John’s ‘I’m Still Standing’ and remembering all the tough times we pulled through together during the lockdown.

Do you know what I remember?

I remember Diana coming to the nursery school right before lockdown was instituted by the state and having a heart-to-heart discussion with us about what’s about to happen.

I remember teachers hyperventilating and breaking down, overwhelmed by the fear of losing their loved ones, but then getting up and coming to work and being there for the children who were counting on them.

I remember pulling all the tricks from the hat just like a magician to make online teaching meaningful and fun for pre-school children.

I remember recording myself reading personal development stories for children.

I remember the Romanian authorities visiting us, because they had received a complaint that we were doing illegal education activities, and having to prove them otherwise.

I remember endless hours of sitting in front of the laptop in Zoom meetings, team support, workshops for state schools and meetings with parents.

I remember the ‘Molecules of Joy’ initiative that Diana adopted after a workshop that Mr. Mircea Miclea held for our community, in which she highlighted the little things that help us get through those times.

I remember the comeback with all its joy, panic, distancing rules and learning to breathe, talk and teach while wearing a protective mask.

I remember reconnecting with children after lockdown and seeing their eagerness to just be together and play.

I remember planning and teaching lessons in the forest to ensure distancing.

I remember learning how to be normal once again and hugging colleagues, friends and children.

I remember the feeling of relief that I felt when we did not have to distance ourselves and wear masks in school.

I remember discovering full faces and smiles in people that I had met while wearing a mask.

I remember the first gatherings and our laughs echoing far and out to release the tension that we had accumulated.

I remember all our creative discussions focused on how to do better, how to work around the challenges of the new school year and how to maintain our core.

I remember the good, the bad, the ugly and the outstanding.

Outstanding has to be earned and we have earned it! With our blood, sweat and tears!

We are Avenor, mofos!

Prima zi de remote work

Prima zi de remote work

Cica vineri 13. Asta e într-adevăr o glumă foarte bună, dar care n-a avut atât de mult impact fiind contracarată de vremea frumoasă de afară. Dimineață am avut parte de un vis super-dubios care s-a terminat cu ‘What the fuck?’ după care m-am trezit brusc, m-am uitat la ceas, am văzut că era 7:50 și-am mai zis o dată, de data asta în deplină luciditate: ‘What the fuck?!’.

M-am îmbrăcat militărește, dar n-am uitat mărgelele colorate ca să-mi ridice un pic moralul pentru prima zi de lucru online. Nici nu știu când mi-am dat cu fond de ten, când m-am urcat în Uber și când m-am pieptănat, cert e ca la 8:30 eram deja la grădiniță, spre mirarea mea. 15 minute de acasă la muncă, în contextul în care 30 era cel mai bun timp scos până acum.

A fost o zi lungă și complexă, ca viața însăși dacă ar fi să deraiez spre filozofii  de amurg. Mă cam doare capul acum, căci a fost cu agonie și extaz, dar sper să-mi treacă cât de curând. Întâmplarea face ca în această zi de vineri 13, după o dimineață tumultoasă în care ne-am întâlnit pe Zoom să ne punem de acord cu privire la prima comunicare către părinți cu recomandări educaționale pentru săptămâna următoare, am intrat pe o linie normalizatoare în care am încercat să fac toate lucrurile care erau în rutina mea de vineri adică: niște suport de echipă, niște research pe activități de dezvoltare personală și niște tabele. Țineți minte că v-am spus ca îmi plac mult tabelele, nu?

În plus față de toate astea am făcut niște conținut educațional video ceea ce mi-a dat o stare foarte faină. Mi-e un dor nebun de copii și de forfota din grădiniță, așa că mi-am imaginat în timp ce filmam povestea de dezvoltare personală că suntem la Circle Time și parcă îi și auzeam vorbind pe copii despre imaginile din carte. Ăsta a fost my silverlining for today.

Ăsta și discuțiile cu echipa despre cum fiecare simte diferit, dar suntem împreună încercând să ne susținem. Și pozele venite de la părinți care deja au început să lucreze cu copiii acasă recomandările trimise de noi în urmă cu doar câteva ceasuri. Ce frumos e să se lege lucrurile după o perioadă de incertitudine și agitație!

Mă mai uitam din când în când pe statisticile COVID-19 și vedeam cum crește numărul. Mă mai gândeam cum o să ne petrecem acest sfârșit de săptămână cât mai normal cu putință. Am mâncat și de prânz și am ieșit un pic la aer proaspăt și soare primăvăratic.

La final de zi de muncă eram ușor călcată de tren, dar mulțumită că am făcut tot ceea ce îmi propusesem. Așa că mi-am luat toate tărgâțele și, precum Fefeleaga, m-am târâit până la mașină unde am fost întâmpinată cu o îmbrățișare caldă de om bun.

De luni lucrez de acasă. La voi cum a fost?

3, 2, 1… Start

3, 2, 1… Start

Suntem o scoala primitoare, inainte de toate. Ne bucuram de oaspeti in fiecare zi, iar la plecare ii petrecem cu blandete.

Ospitalitatea bate eficienta pe atat de multe planuri, incat nici nu are sens sa ma apuc sa le enumar. Credem in relatii pozitive si ceea ce facem este sa le promovam cu intentie. Ne iese si spontan, dar ne si preocupam in privinta asta.

Ca oamenii care ne pasesc pragul sa se simta in largul lor. Avem ritualuri si traditii de comunitate catre care ne ducem cu inima deschisa in momentele cheie din viata scolara.

Astazi am inceput, din nou. Fiecare nou inceput este altfel, dar ceva persista. Emotia aia din zori de zi, cand te pregatesti sa pleci si te gandesti cum se va derula ziua. Dupa care, printr-o minune a timpului te trezesti ca este deja ora 12.

La gradinita holul s-a transformat intr-o baie de multime. Cu parinti, cu copii, cu profesori… cu oameni curiosi si dornici sa vada ce le rezerva acest nou inceput.

La scoala s-au lansat 560 de baloane catre cer, fiecare cu cate un gand bun si dorinta pentru anul educational care tocmai si-a facut debutul.

Dupa un travaliu de aproape doua saptamani in care noi ne-am primenit casa, astazi am deschis usile larg, bucurosi de oaspeti.

Oaspetii au venit, ne-am veselit impreuna, am vorbit, am facut niscaiva amintiri din alea cu bataie lunga in timp, dupa care au plecat.

Casa noastra de acum va continua sa fie deschisa. La curiozitate, la invatare, la viata, la rasete si la explorare.

Pe maine. Dupa care pe poimaine. Dupa care pe raspoimaine. Si tot asa…